Articole scrise de Dinu Săraru

fără imagine Așa a fost vizita IPS dr. Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului, învățatul filosof creștin ortodox racordat, cum sunt puțini ierarhi, la fenomenul cultural internațional contemporan și la mișcarea teatrală de astăzi din România.

fără imagine M-am întors la Slătioara după o absență de ani de zile și m-am zbătut să intru în atmosfera locului în care am trăit o viață și din care s-au tras rădăcinile mele scriitoricești.

fără imagine Ar fi trebuit să spun Mama Marița, singura țărancă adevărată din Slătioara pentru că ea a reprezentat pentru mine simbolul țărăncii care s-a sacrificat toată viața.

fără imagine Doamna Elis Râpeanu îmi trimite spre lectură o „curajoasă” antologie a epigramei și a versurilor inspirate de scânteierile inteligenței și de un optimism robust intitulată „Pe ulița mare, cu gluma-n spinare”, apărută la Editura „Pim” de la Iași.

fără imagine Sala Mare a Teatrului Național am numit-o Sala Caragiale, iar, în spatele ei, o sală mică de 90 de locuri am consacrat-o recitalurilor poetice și am numit-o Sala Marin Sorescu.

Trecătorilor prin fața clădirii care adăpostește prima scenă a țării li se înfățișează în primul rând ansamblul sculptural în bronz semnat de artistul Ioan Bolborea și intitulat „Căruța cu paiațe”.

fără imagine „Dacă ai fost destul de norocos să fi trăit în Paris, lucrul acesta va rămâne cu tine oriunde te-ai duce, pentru că Parisul e o sărbătoare continuă”, așa scria Hemingway unui prieten, în 1950.

fără imagine Pe Ion Moldovan l-am cunoscut în urmă cu zeci de ani, când am vizitat cu soția mea prima dată Blajul și el mi-a fost recomandat drept ghid de către autoritățile timpului.

fără imagine În sfârșit, fiica domnului colonel și a finului meu, Titu Ciolompu din Slătioara, a pus mâna pe telefonul lui fiindcă el nu mai aude mai nimic și-mi răspunde în locul lui.

fără imagine Acum două săptămâni Radio România Actualități a oferit ascultătorilor săi date din biografia unei mari artiste de teatru european, consacrată de Paris. Așa mi-am dat seama că biografia aparține celebrei Elvira Popescu pe care Parisul a numit-o Regina Comediei.

Așa a început dialogul meu cu academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici în dimineața zilei de 3 mai 2023.

fără imagine La Paris, prin anii ‘60, nu mai știu sigur, firește, m-am întâlnit, cu aprobarea ministrului interimar al României în Franța, Dumitru Aninoiu, bun prieten al meu, pentru prima dată cu prințesa Caragea, care m-a invitat într-o seară, într-un bistro din „le seizième arrondissement”.

fără imagine „S-a dus între stele la 93 de ani”, așa mi-a anunțat fiica ei trista veste, decesul doamnei Geta Munteanu, intrată în legendă drept cea mai de seamă directoare a librăriei ce purta numele Mihail Sadoveanu.

fără imagine Impresionat de rigoarea intelectuală și în același timp și de mândria de a se afla în slujba Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”, am rugat-o pe doamna Violeta Popa, secretar literar, să consemneze zbaterea mea pentru ca scena Navei Amiral a Teatrului românesc...

Ne-a părăsit zilele trecute o proeminentă personalitate a culturii române identitare, Niculae Gheran.

fără imagine Am primit de curând, însoțită de o dedicație onorantă din partea poetului și președintelui Uniunii Epigramiștilor din România, domnul George Corbu, sub titlul „Caragiale vs. Urmuz”.

Constantin Dinulescu (zis Bopsi) a fost sărbătorit într-un cerc de prieteni, „mai puțin decât restrâns”, mi s-a spus, la Teatrul Național „I.L.Caragiale”.

De Tudor Gheorghe sunt legat cu o prietenie plină de devotament și admirație de multe zeci de ani și astăzi când el cutreieră întreaga geografie românească

Mă bucur să salut inițiativa postului de radio România Actualități de a sărbători duminica trecută o jumătate de veac de la înființarea sub comunism al postului de radio.

fără imagine „Numai peste cadavrul meu va putea intra... Cineva”, iată sideranta amenințare lansată de lugubrul personaj ros de o nemăsurată, păgubitoare ambiție de a fi recunoscut drept Patriarhul...

La 20 februarie s-au împlinit 99 de ani de la nașterea, în Cuțarida, vestitul cartierul bucureștean în epocă, locuit de muncitorii ceferiști de la Grivița Roșie, fiul înscris pe numele tâmplarului Otetelișan din Vâlcea, Nicolae Barbu.

fără imagine Mă aflam de câteva săptămâni în biroul meu de la Teatrul Național și prin ferestrele deschise se auzeau glasurile contestatarilor mei.

fără imagine Sunt și astăzi prin sate, unele părăsite, vechi școli primare, care astăzi ar merita să fie renovate și transformate în muzee adăpostind o istorie întreagă prin fotografii și relicve ale zonelor respective.

fără imagine Tot mai multe regrete îmi întemeiază și-mi sufocă insomniile, cât sunt de bătrân, ajuns la 91 de ani, cu nevoia imperioasă de a lua totul de la început.

Am asentimentul să reproduc astăzi, aici, în acest blog, portretul lui Caragiale, cerut și apărut, firește, cum se știe, fără nicio remunerație în revista Prosaeculum de către doamna Rodica Lăzărescu.

fără imagine Acum 6-7 ani am primit la Slătioara, la recomandarea poetului Constantin Preda, lansat pe merit de Adrian Păunescu, vizita domnului Andi Barcan, inginer fizician.

fără imagine Cel de-al patrulea fiu al colonelului Constantin Mihăescu, Lucian, a fost și cel mai răsfățat dintre copiii domniei sale.

Al treilea fiu al domnului colonel Constantin Mihăescu, Sandu, pictor cu har, a terminat strălucit Liceul Militar la care a fost trimis de domnul colonel, obținând gradul de sublocotenent cu mari laude.

fără imagine La căsătoria cu frumoasa năsăudeancă, pe rând doamna căpitan, doamna maior, doamna locotenent- colonel și doamna colonel, colonelul s-a mutat la etajul al treilea al uriașei „cazărmi”.

Colonelul Mihăescu se trăgea din satul Mihăești, din dreapta Oltului, dintr-o familie înstărită, pe care preotul și învățătorul satului a îndemnat-o să-l dea mai departe la școală.

Cinci ani au trecut și praful și pulberea s-a ales din cavaleria lui Simion Morărescu și din fabrica de mobilă Biedermeier, și din petrecerile cu Simienii, și din jocul la mesele de poker.

fără imagine Soțul Mariei Pop, fiica Lodovicăi, se numea Simion Morărescu. Era din Mărginimea Sibiului, din satul Tilișca.

Îmi încep astăzi, sub acest titlu, povestirea anunțată în numărul trecut al tabletei „Fals jurnal de ieri și de astăzi”, povestire publicată astfel în serial.