Festivalul Dilema Veche, în prima zi. Holender: „Niciodată nu eşti şantajabil, dacă renunţi“ FOTO

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Contantin Chiriac şi Ioan Holender s-au întâlnit, vineri, în prima zi a Festivalului Dilema Veche din Cetatea de la Alba Iulia. Cei doi au povestit că nu atât banii contează în artă, cât curajul de a face nişte lucruri pentru a schimba nişte mentalităţi. Invitaţii au fost de acord că trebuie sa-ţi asumi şi eşecurile şi că, uneori, e cel mai bine să renunţi ca să nu fii şantajabil.

„Nu e vorba de bani, in dezbaterea Arta şi banii. E vorba de nişte oameni care şi-au cheltuit nişte ani din viaţă sau şi i-au câştigat dublu ca să fie motoarele unor instituţii sau festivaluri“, a spus Aurel Mitran, directorul artistic al Festivalului Dilema veche, despre Constatin Chiriac şi Ioan Holender. „E vorba despre doi făcători de branduri culturale care dau profilul României“, a subliniat Sever Voinescu, redactorul-şef al revistei Dilema veche, care a moderat dezbaterera.

Discuţia dintre Ioan Holender şi Constantin Chiriac a început sub sunetul clopotelor din cele două catedrale, ortodoxă şi romano-catolică, „sub tâmpla Domnului, în numele toleranţei, într-un loc în care România a devenit Mare“, după cum a spus Constantin Chiriac, care şi-a început  alocuţiunea prin declamarea unor versuri:

„Îngăduiţi-mi să vă vând visurile mele. Luaţi-le pentru oricât puteţi da pe ele. Eu vreau bani. Am nevoie de bani să cumpăr timp pentru a obţine lucrurile care nu pot fi cumpărate“.

Constantin Chiriac a subliniat că banii nu sunt motto-ul unui eveniment, ci doar ajută la dezvoltarea acestuia. Un festival trebuie făcut după chipul şi asemănarea oraşului în care este organizat, pentru că preia din energia locurilor şi mai ales a comunităţii specifice.

„Am făcut la Sibiu un festival care după chipul şi asemănarea sa. Din 1993 am hotărât că vreau ca Sibiul să devină Capitala Culturala Europeană. Am ajuns în timp ca 12 % pentru bugetul localităţii să fie alocat pentru cultură. Aceşti 12% aduc înapoi un  buget consolidat de 16%. Toate acestea le-am obţinut prin curaj, calitate, viziune şi capacitate de a te implica.O comunitate poate fi schimbată fundamental prin cultură“.

„Dacă am pornit cu opt spectacole din trei ţări în 1991, la debut, în 2017 au fost 503 de evenimente şi 3.285 de artişti veniţi din 72 de ţări, care au jucat la Sibiu în 67 de spaţii. Au fost peste 68.000 de spectatori zilnic. În 2017, am avut un buget de peste 11 milioane de euro. 21,3%  din buget a fost bani publici. Restul de bani a fost strâns de la sponsori.

E validă această legătură între bani şi calitate? Banii aduc calitatea?, a întrebat Sever Voinescu.

Ioan Holender a explicat că, de fapt, sponsorizările devin periculoase când sponsorii pot alege ce producţie vor să vadă. „Ni se dă exemplu situaţia din America. Vă amintesc ca managerul Peter Gelb şi regizorul Luc Bondy au făcut o Tosca controversată (n.r. - 2009), care nu a fost agreată de sponsori. Managerul Peter Gelb a ales să reia montarea clasică a lui Zeffirelli (n.r. - 1985) şi a lăsat amândouă spectacole Tosca în repertoriul de la Metropolitan Opera, încercând să împace ambele tabere. Nu a fost cea mai fericită idee“.

„La Opera de Viena, o sponsorizare de 5-6%  este binevenită. Este un bacşis mare, care nu deranjează. Sponsorii nu au intervenit însă în politica repertorială cât timp am fost director. Uneori trebuie să ai curaj să îţi asumi şi un eşec. Uneori, trebuie să renunţi să faci anumite lucruri. Niciodată nu eşti şantajabil, dacă renunţi. Singura forma a activităţii umane care nu umileşte este renunţarea, asa cum spunea Cioran. Nu tot ce are o audienţă maximă e de calitate maximă. Sunt foarte bucuros ca, sub directoratul meu, s-a facut Oedipe de Enescu la Viena. Spectacolul nu s-a vândut, însă a avut cronici pozitive. A fost important. Nu trebuie însă să ne minţim că muzica lui Enescu e cunoscută în lume. Nu e cunoscută“, a punctat Holender. 

Banii într-o instituţie de cultură sau intr-un festival vin de la stat, de la sponsori si din turnee. Cei doi invitaţi au subliniat că nu ai cum sa supravieţuiesti fără instituţii de cultură, iar comunitatea trebuie educată. „Festivalurile se bazează pe instituţii. E mare păcat că Alba Iulia nu are un teatru, nu are o Filarmonică. O comunitate nu poate trăi fără o agendă culturală“, a subliniat Constantin Chiriac.

Până la urmă, dincolo de bani, trebuie să ai un vis pe care să-l transpui în realitate. Şi să faci cât mai puţine compromisuri pentru visul tău.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite