Béla Tarr şi Laurent Cantet sunt aduşi la Bucureşti de Cristian Mungiu, cineastul român premiat cu Palme d’Or acum 10 ani VIDEO

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Maghiarul Béla
Tarr (62 de ani) a făcut mai
multe filme, dar cu „Calul din Torino” (2011) a atins nivelul capodoperei     FOTOGRAFII: Les Films de Cannes à Bucarest
Maghiarul Béla Tarr (62 de ani) a făcut mai multe filme, dar cu „Calul din Torino” (2011) a atins nivelul capodoperei     FOTOGRAFII: Les Films de Cannes à Bucarest

Cea de-a opta ediţie a festivalului Les Films de Cannes, care se va desfăşura între 13 şi 22 octombrie în Capitală (dar şi în alte câteva oraşe din ţară), oferă nu numai o selecţie de “filme de festival” mai bogată decât oricând, dar şi posibilitatea întâlnirii cu doi dintre cei mai importanţi autori de film contemporani. Cel puţin, maghiarul Béla Tarr este un cineast unic în demersul său, dus la împlinire cu capodopera „Calul din Torino”.

Un alt moment de atracţie al Cristian Mungiu – iniţiatorul şi “omul forte” al festivalului dedicat anual producţiei canneze – va găzdui o vizionare a acestui film care – în sfârşit, după trecerea a zece ani – poate fi socotit, fără greş, un “clasic”. Evenimentul are loc în prima zi a festivalului, vineri 13 octombrie, la Muzeul Ţăranului Român, de la ora 20.30, în prezenţa regizorului şi a echipei, şi este precedat, la ora 19.00, de gala “Palme d’Or – 10 ani mai târziu”.

Iniţiativa este mai mult decât binevenită: să ne gândim că majoritatea generaţiilor tinere, de noi “cinefili”, cărora un astfel de proiect cultural li se adresează în primul rând, nu au avut posibilitatea să vadă acest film atât de important al Noului Cinematograf Românesc (NCR) pe ecran mare, în sala de cinema, odată trecut momentul premierei. Dacă, la acea vreme, filmul era “nerecomandat celor sub 18 ani”, cât (nu) aveau tinerii spectatori atunci, acum pot recupera acest moment important al cinematografiei noastre în condiţiile unei proiecţii de cinema veritabile.

Les Films de Cannes à Bucarest

Cinemaul chinez, sub focus

Lansat de Cristian Mungiu în toamna lui 2010, cu o selecţie de filme de pe Croazetă care te lăsau “cu gura căscată”, pentru că nu mai fuseseră văzute, la noi, “dintr-o dată”, şi în prezenţa unor invitaţi prestigioşi (printre care Thierry Frémaux, principalul selecţioner al Cannes-ului), festivalul a crescut de la an la an, cu noi secţiuni şi arii tematice, permanent având invitaţi de marcă, printre numele cele mai importante din cinematografia europeană actuală. S-a extins şi spre trecut, spre istorie, cu recuperări şi retrospective de autor, iar medalioanele cuprinzând întreaga operă cinematografică a unor mari regizori ca Bruno Dumont sau Maurice Pialat rămân, pentru orice cinefil veritabil, printre momentele de vârf ale celor şapte ediţii de până acum.

În prezent, structura programului Les Films de Cannes à Bucarest a ajuns destul de compozită. Pe lângă proiecţia filmelor care au luat mai toate premiile importante (Palme d’Or, Grand Prix, Premiul de regie, Premiul pentru scenariu şi cel mai bun actor sau Camera d’Or) la ediţia de anul acesta a Croazetei (festivalul se deschide, vineri de la ora 20.30 la Cinema Pro, cu proiecţia Palme d’Or-ului, “The Square” al suedezului Ruben Östlund, film care intră, distribuit de Independenţa Film, şi în difuzarea obişnuită, de pe 20 octombrie), avem şi anul acesta Ziua de Aur (sâmbătă, 21 octombrie), când se prezintă, în regim de maraton, la Cinema Pro, cele trei filme câştigătoare ale distincţiilor supreme la festivalurile de la Berlin, Cannes şi Veneţia, iar în plus, în premieră la ediţia de anul acesta, şi Leopardul de Aur de la Locarno: “Mrs. Fang” (China, regia Wang Bing) – la Cinema Elvire Popesco, ora 16.30.

Pentru că Europa nu este neapărat centrul lumii, începând de anul acesta vor exista secţiuni tematice dedicate câte uneia dintre cinematografiile importante asiatice, iar la ediţia 2017 vom avea un focus dedicat Chinei (continentale), cu siguranţă cea mai puternică şi bogată producţie cinematografică a zonei. Pe de altă parte, ca şi la ediţiile precedente, nici cinematografia română nu va fi deloc neglijată. Se vor vedea mai toate filmele care au premiera autohtonă programată până la sfârşitul anului (şi au mers deja bine pe la diversele festivaluri de afară), noi producţii ale unor regizori ca Iftime, Mladenovici sau Uricaru.

Ce fac Tarr şi Cantet pe la noi



Revenind la invitaţii speciali ai festivalului, maghiarul Béla Tarr (un cinema radical în experimentul său auctorial, realizat de regizor împreună cu soţia sa, Ágnes Hranitzky, monteuza şi coregizoarea sa, cinema de structură şi filiaţie tarkovskiene, prin accentul pus pe „forţa imaginii” şi pe stil) şi francezul Laurent Cantet (palmedorizat în 2008, pentru „Entre les murs”- foto sus), redăm prezentarea evenimentelor speciale care-i implică pe cei doi, conform organizatorilor festivalului (cu siguranţă, vom reda „la cald” momentele cele mai importante ale vizitei lor la Bucureşti):

„Reputatul regizor maghiar Béla Tarr, cunoscut pentru filme precum Calul din Torino / The Turin Horse şi Sátántangó, şi cineastul francez Laurent Cantet, câştigătorul premiului Palme d Or în 2008 cu drama Entre les murs, sunt doi dintre invitaţii de onoare ai ediţiei a 8-a a Les Films de Cannes à Bucarest. Festivalul va organiza o serie de proiecţii speciale şi discuţii cu cei doi invitaţi în cadrul programului Artişti în dialog, o ocazie unică pentru cinefili de a vedea pe marile ecrane filme care i-au consacrat pe cei mai importanţi autori de film contemporani.

Laurent Cantet

Pe 14 octombrie, la Cinemateca Eforie, Béla Tarr va susţine un dialog cu publicul la finalul proiecţiei The Turin Horse, despre care a anunţat că este ultimul pe care îl realizează, iar discuţia va fi moderată de criticul francez Jean Michel Frodon. Laurent Cantet va fi prezent pe 18 octombrie, la Cinema Elvire Popesco, la premiera în România a titlului L’Atelier/The Workshop, prezentat anul acesta la Cannes în secţiunea Un Certain Regard.

Între 13 şi 15 octombrie, Cinemateca Eforie va găzdui Retrospectiva Béla Tarr în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest, program care va include patru dintre cele mai importante filme realizate de autor. Retrospectiva Béla Tarr este organizată de Voodoo Films şi finanţată de Centrul Naţional al Cinematografiei.

Öszi almanach/Almanac of Fall, prezentat la Festivalul de la Locarno în 1984, va inaugura secţiunea, pe 13 octombrie, urmând proiecţiile filmelor The Turin Horse (2011), recompensat la Berlinală cu Marele Premiu al Juriului/ Ursul de Argint şi Premiul FIPRESCI, şi Werckmeister Harmonies care a avut premiera mondială la Festivalul de la Cannes, în 2000, în sectiunea paralelă La Quinzaine des Réalisateurs. Pe 15 octombrie, retrospectiva Béla Tarr se va încheia cu proiecţia lungmetrajului de şapte ore şi jumătate, Sátántangó (foto jos), despre care Jean Michel Frodon scria:

Nu cred că poate fi văzut altundeva decât într-o sală de cinema, tocmai din pricina acestui dublu „a fi acolo” - în vreme ce, deşi e păcat, multe filme foarte frumoase pot fi văzute pe un ecran mic, acasă. În cazul acestuia nu se poate pentru că e nevoie de aceste două spaţii: cel al filmului, construit de cadru, coloana sonoră şi de montaj, şi cel al sălii.

Bazat pe romanul omonim al lui László Krasznahorkai, filmul a avut premiera mondială la Festivalul de la Berlin, în 1994, şi este considerat de critică drept unul dintre cele mai bune filme din istoria cinematografiei.

Satantango

Béla Tarr va sosi în România pe 13 octombrie când va deschide cea de-a doua ediţie Les Films de Cannes à Cluj-Napoca. La Cluj, cineastul va avea un dialog cu publicul la finalul proiecţie The Turin Horse, la Cinema Victoria, discuţie moderată de prof. Dr. Doru Pop de la Universitatea Babes-Bolyai.

Cu ocazia participării sale la festival, Les Films de Cannes à Bucarest organizează şi o secţiune dedicată autorului francez Laurent Cantet, câştigătorul premiului Palme d’Or în anul 2008 pentru filmul Entre les murs / The Class. Considerat de New York Times

„un film inteligent despre identitatea franceză modernă şi încercarea de a transforma acele fiinţe în cetăţeni, prin dialog”,

filmul a marcat cinematografia internaţională fiind un titlu de referinţă pentru industrie, şi va inaugura secţiunea Focus Laurent Cantet pe 13 octombrie, la Cinema Elvire Popesco. Regizorul va veni la Bucureşti pe 18 octombrie şi va participa la premiera L’Atelier/The Workshop, despre care The Guardian a scris:

L’Atelier continuă direcţia deschisă de Cantet în The Class, folosindu-se de puterea dialogului pentru a demonstra că dezbaterea poate fi la fel de incitantă ca un film de acţiune.

Filmul va fi precedat de proiecţia primul său scurtmetraj, Tous à la manif, pentru care a primit premiul Jean Vigo în 1994. La Bucureşti vor putea fi văzute Retour à Ithaque/Return to Ithaca (Festivalul de la Veneţia, 2014) şi L'Emploi du temps/ Time out (2001), un film scris de Cantet împreună cu colaboratorul său obişnuit, Robin Campillo, şi plasat pe locul nouă în selecţia „Best Films of the Noughties”, realizată de The Guardian.”

Cristian Mungiu – primul cineast român premiat cu Palme d’Or

Reluăm şi portretul mai vechi al regizorului Cristian Mungiu, aşa cum spuneam, “omul forte” al festivalului Les Films de Cannes à Bucarest.


Cristian Mungiu FOTO Dan Beleiu

“Chiar dacă se consideră că regizorul Cristi Puiu este cel care-a dat startul Noului Cinema Românesc al anilor 2000-2010, cu filmul său „Marfa şi banii“ din 2001, şi tot el este cel care-a deschis calea premiilor cinematografice importante, la Cannes şi aiurea, cu „Moartea domnului Lăzărescu“ (trofeul secţiunii Un certain regard, 2005), realitatea va rămâne întotdeauna că autorul Cristian Mungiu este primul cineast român (şi singurul, deocamdată) distins cu distincţia supremă a Festivalului de la Cannes, Palme d’Or (la care breasla autohtonă nici nu îndrăznea până atunci să viseze), în 2007 pentru filmul „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“. Cei doi cineaşti sunt cam de aceeaşi vârstă (Puiu are 49 de ani, iar Mungiu, fiind născut în Iaşi pe 27 aprilie 1968, a împlinit 48 de ani) şi, deşi Cristi Puiu declara de curând că „o parte din Palme d’Or-ul lui Mungiu este şi al meu“, lucrurile nu sunt de fapt atât de simple.

Un foarte bun autor de scurtmetraje

Cristi Puiu a irumpt în cinemaul românesc în 2001 cu „Marfa şi banii“, după ce făcuse studiile de film la Şcoala de Arte Vizuale din Geneva, unde realizase scurtmetrajul de şcoală „Before Breakfast“ (după O’Neill). A fost un fel de OZN. În acest timp, însă, Cristian Mungiu, absolvent al ATF Bucureşti în 1998, a realizat câteva scurtmetraje excepţionale, extrem de solide, punând de fapt fundamentele a ceea ce se va numi „noul val“ românesc şi al stilului său ulterior: „Corul pompierilor“ (cu o subtilă estetică de şaizecism ceh), „Zapping“ şi „Nici o întâmplare“ sunt câteva exemple. La fel şi în „Occident“ (2002), într-un fel primul film (cronologic) din „noul val“, pentru că, spre deosebire de cel al lui Puiu, a fost un succes.

Nimic din „Occident“, o comedie à la Tarantino cu „poveşti întretăiate“, nu anunţa însă lovitura pe care-avea s-o dea în 2007 cu „432“ (foto), o profundă dramă umană care depăşeşte încadrarea istorică în perioada comunismului, pentru care îi va fi decernat Palme d’Or. Îi va urma, în aceeaşi linie, „După dealuri“ (2012, premii pentru scenariu şi interpretare feminină la Cannes), despre episodul Tanacu, şi acum acest excelent „Bacalaureat“, pentru prima oară centrat pe un personaj masculin. De data aceasta, Mungiu concurează împreună cu Puiu în competiţia oficială de la Cannes, acesta din urmă cu „Sieranevada“.”

Top 5 filme importante

1. 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (România, 2007)
2. Occident (România, 2002)
3. Bacalaureat (România-Franţa-Belgia, 2016)
4. După dealuri (România-Franţa-Belgia, 2012)
5. Corul pompierilor (România, 2000) şi celelalte scurtmetraje

432

Citeşte şi: CRONICĂ Prea târziu – „Bacalaureat“, filmul de care avea nevoie România VIDEO

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite