Concert de Ziua Unirii la Ateneu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Christian Badea la Ateneul Român
Christian Badea la Ateneul Român

Dacă lansarea anului centenar cu o gală de operă la Teatrul Naţional a compromis ideea de sărbătoare naţională prin limitarea accesului la o listă aleasă de invitaţi (care nici n-au venit toţi), în schimb, de Ziua Naţională, guvernul n-a mai venit la concertul pe care l-a organizat prin ministerul culturii.

Articol publicat pe blogul Despre Opera.

Aşa că Filarmonica s-a trezit cu un concert în afara sezonului abonament, cu o sală de o mie de locuri pe care trebuia s-o vândă în mai puţin de o săptămână. A fost sold out. Încă o dovadă că marele necunoscut al lumii muzicale autohtone este chiar publicul.

Un concert de compoziţii româneşti de Ziua Naţională, din care nu lipsesc Rapsodiile lui Enescu, iată stereotipul absolut al celebrărilor pe teme patriotice din artele autohtone ale spectacolului. Şi totuşi, concertul de la Ateneu de pe 30 Noiembrie a meritat toate aplauzele.

La fel ca acum câteva săptămâni,  a doua Rapsodie a lui Enescu a fost pur şi simplu tulburătoare. A fost un adevărat moment de reflecţie din perspectiva celor 100 de ani de Românie modernă, în care a predominat atmosfera meditativă, aproape funebră a lucrării, străpunsă de sunetele unor solouri instrumentale. Nu insist, am făcut-o în cronica de la concertul cu Mischa Maisky.

Pentru cei care au ratat concertul de săptămâna trecută, când a fost prezentat în oglindă cu un alt poem simfonic mult mai celebru, Don Juan al lui Richard Strauss, sper ca Acteon să fi fost o revelaţie. E o lucrare importantă, pentru că nu include nimic folcloric în ea, aşa cum era obiceiul în perioada când a fost scrisă, şi pentru asta îl putem considera o tentativă validă de occidentalizare a compoziţiei româneşti (de altfel, e una dintre puţinele lucrări apreciate de muzicologii străini). Alessandrescu nu a fost un compozitor prolific, ci mai degrabă o personalitate muzicală importantă. Dirija foarte bine şi simfonic şi operă, secondându-l pe George Georgescu, şi avea o pasiune pentru scris, fiind un respectat critic, corespondent al multor publicaţii muzicale din Europa. Un cosmopolit, aşa cum şi trebuia să fie un muzician al secolului XX. Este meritul Concursului Enescu, al cărui mare premiu l-a câştigat Acteon în 1915, că a stimulat compoziţia autohtonă, astfel încât să nu se poată spune că România este o ţară fără muzică.

Citiţi continuarea articolului pe blogul Despre Opera.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite