Emmanuel Tjeknavorian, un virtuoz al vilonisticii actuale, urcă pe firmamentul muzicii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Relativ recent, simfonicul Filarmonicii bucureştene a comemorat cu anume discreţie împlinirea unui secol de la proclamarea primei republici armene.

Conduşi de dirijorul Horia Andreescu, muzicienii primului colectiv simfonic al ţării au oferit un concert menit a aminti câteva dintre valorile actuale ale acestui brav popor de milenară existenţă, popor aflat în drumul şi în bătaia marilor imperii ale istoriei.                                                                                 

Indiscutabil, momentul de specială atracţiozitate al serii de muzică l-a constituit evoluţia tânărului violonist Emmanuel Tjeknavorian, de nici 25 de ani, solist al celebrului Concert în re minor de Jan Sibelius. Este o lucrare de natură romantică pe care Emmanuel şi-o apropie dată fiind intensitatea comunicării artistice de care dispune, dată fiind maleabilitatea tonului violonistic, supleţea coloristică a sunetului; cantilenele sale au susţinere, au o inspirată arcuire; iar cizelarea impecabilă a pasajelor de virtuozitate conferă strălucire acestui opus neoromantic, piatră de încercare pentru orice tânăr virtuoz. A avut şansa unui acompaniament orchestral de o adaptabilitate specială, aspect datorat atenţiei cu care a fost secondat de filarmoniştii bucureşteni, de dirijorul  Horia Andreescu.

Imagine indisponibilă

Emmanuel Tjeknavorian este un tânăr virtuoz aflat în spectaculoasă ascensiune. S-a născut în capitala Austriei. Face parte dintr-o cunoscută familie de muzicieni; este fiul cunoscutului dirijor şi compozitor Loris Tjeknavorian, cu decenii în urmă principalul şef de orchestră al Filarmonicii din Erevan. Cum era fieresc, Emmanuel a încput studiul viorii la o vârstă fragedă. A avut şansa unei burse de studii oferite de Fundaţia Vladimir Spivakov; astfel, la vârsta unei promiţătoare adolescenţe a ajuns să concerteze în celebra sală a Conservatorului  Ceaikovski din Moscova. A obţinut distincţii importante în importante competiţii internaţionale; inclusiv pentru interpretarea Concertului de Jan Sibelius. Cu numai câţiva ani în urmă, în cadrul reputatului Concurs  Sibelius de la Helsinki, a fost distins pentru cea mai bună interpretare a acestei celebre lucrări concertante. Este momentul care i-a deschis lui Emmanuel porţile unei strălucite, unei timpurii cariere internaţionale.                                         

Nu uită de unde a plecat; nu-şi uită originile. La cererea insistentă a publicului, Emmanuel ne-a oferit o uimitoare, în tristeţea ei, melopee pentru vioară solo, lucrare datorată cunoscutului compozitor şi călugar armean Komitas; este una dintre cele mai captivante, mai tragice personalităţi ale culturii armene din perioada sfârşitului de secol XIX, începtului de secol XX.                                                                               

In deschiderea serii de muzică, filarmoniştii bucureşteni conduşi de Horia Andreescu au oferit două pagini cu totul notorii din creaţia lui Aram Haciaturian, anume celebrul  Adagio din baletul Spartakus şi spectaculosul  Dans al săbiilor din baletul Gaianeh.   In încheierea serii de muzică, prezentarea Simfoniei în fa major de Beethoven, Pastorala, a readus în atenţia publică una dintre lucrările de repertoriu curent ale ansamblului, lucrare care pune în continuare probleme privind coerenţa, maleabilitatea, ansamblului; este una dintre lucrările pe care Andreescu le animă cu uimitoare propeţime a adresării.                                         

Este de menţionat cu titlu de special interes profesional, conform bunelor uzanţe practicate la Filarmonica bucureşteană, cele două apariţii solistice susţinute de Emmnuel Tjeknavorian în compania colectivului orchestral al instituţiei, au fost urmate de un mare recital cameral realizat în compania pianistei Cătălina Butcaru, muzician originar din Bucureşti, actualmente rezident şi domnia sa tot în capitala Austriei.                                                             

Fiecare moment al programului, Sonata pentru vioară şi pian de Leos Janacek, cea de a 3-a Sonată în re minor de Brahms, marea Sonată în mi bemol major pentru vioară şi pian de Richard Strauss, au revelat, în acest caz, spiritul unei autentice culturi a cântului cameral; discernământul stilistic de care dispun cei doi muzicieni devine realmente operativ atât în zona clasico-romanitică cât şi în domeniul relaţiei structurale ce defineşte complexul dinamic-timbral în creaţia marelui compozitor ceh. Se poate observa disponibilitatea extinsă, inteligent aplicată în domeniul muzical-cameral, de care dispune pianista Cătălina Butcaru, un artist de sensibilă orientare în comunicarea cu partenerul de ansamblu, cu muzica însăşi.                               

Nu pot să nu observ, autorităţile armene de la Bucureşti au reacţionat în acest caz la limita posibilului. Nu îmi dau seama dacă se realizează faptul că, în fond, Emmanuel – acest artist de excepţională înzestrare, de excepţională propulsie în spaţiul artistic internaţional - este actualmente unul dintre ambasadorii importanţi ai spiritualităţii armene în tulburata lume a zilelor noastre. Sunt momente în care uzanţele diplomatice trebuiesc depăşite de ceea ce putem numi o pertinetă comunicare sufletească; iar aceasta atunci când avem de-a face cu un artist, totodată ambasador al spiritului, cum este tânărul violonist Emmanuel Tjeknavorian.

Materialul a fost anterior publicat în revista  Ararat.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite