Aspecte ale relaţiilor culturale româno-germane în perioada interbelică

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cartea Relaţiile culturale româno-germane în perioada interbelică scrisă de Dorin-Demostene Iancu (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2017) este la origine o teză de doctorat, susţinută în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române.

Sunt, de asemenea, numeroase indicii că şi Cuvântul înainte scris de binecunoscutul şi respectatul prof.univ.dr. Ioan Chiper, nimeni altul decât conducătorul ştiinţific al tezei, este o formă revăzută a referatului de acceptare a lucrării.

Atât sus-menţionatul Cuvânt înainte cât şi câteva precizări, unele dintre ele chiar repetate, făcute în cuprinsul cărţii de Dorin-Demostene Iancu, insistă asupra dificultăţilor întâmpinate de cercetător în procesul elaborării tezei. Dintre care, pare-se că cea mai însemnată, a fost neplăcuta surpriză prilejuită de imposibilitatea de a accesa un fond documentar care odinioară se găsea adăpostit în arhive din Potsdam, Bonn şi Koblenz .

După reunificarea Germaniei, fondul respectiv a fost relocat la Berlin. Iată însă că atât de mult lăudatul spirit german de ordine şi disciplină nu este chiar fără fisură şi uite aşa se face că doctorandului i-a fost imposibil să dea de urma acestor documente. În pofida sprijinului generos despre care Dorin-Demostene Iancu mărturiseşte că a beneficiat din partea colegilor săi berlinezi, în cursul stagiilor de documentare.

În redactarea tezei şi, mai apoi, în definitivarea cărţii autorul s-a bazat pe ceea ce a reuşit să afle din puţinul regăsit de la Berlin, din arhivele de la Paris şi Cernăuţi (totul cu preţul unui efort financiar personal considerabil) şi în bibliotecile româneşti care mai conservă colecţiile feluritelor periodice cu viaţă mai lungă sau mai scurtă apărute în perioada supusă examinării.

Relaţiile culturale româno-germane în perioada interbelică

Dorin-Demostene Iancu nu are, de altfel, pretenţia că ar fi epuizat în totalitate tema. În faţa precarităţii fondului documentar, a trebuit să abandoneze ambiţia exhaustivităţii. Fapt adesea subliniat prin precizarea că ceea ce volumul scris de el aduce acum în spaţiul public reprezintă ceea ce a fost posibil de aflat şi de documentat până în momentul finalizării cercetării. Este, aşadar, evident că cercetarea Relaţiile culturale româno-germane în perioada interbelică este mereu deschisă unor revizuiri şi dezvoltări ulterioare. Tocmai de aceea cartea are un subcapitol intitulat Stadiul cercetărilor.

Dorin-Demostene Iancu urmăreşte dinamica relaţiilor culturale interbelice româno-germane în trei domenii importante. În acela al institutelor şi asociaţiilor culturale, în cel al muzicii (de operă şi simfonice) şi în cel al studiului limbii române. Punctele de maxim interes ale cărţii sunt, după părerea mea, reprezentate de cele două extrem de bine documentate studii de caz. Şi anume Relaţiile culturale româno-germane în domeniul muzicii. Studiu de caz: relaţia dintre Richard Strauss şi George Georgescu şi Relaţiile culturale româno-germane în domeniul limbii române. Studiu de caz; relaţia dintre Sextil Puşcariu şi Gustav Weigand. Dorin-Demostene Iancu are grijă să precizeze că, în stadiul actual al cercetărilor, nu a putut identifica relaţii speciale româno-germane în domeniul teatrului.

Autorul cărţii socoteşte util să împartă perioada interbelică în două mari etape. Prima are în vedere epoca Republicii de la Weimar, cea de-a doua anii venirii la putere a naţional-socialismului. Cum atât Republica de la Weimar cât şi ascensiunea şi succesul de care s-a bucurat naţional-socialismul înseamnă rezultatele şi consecinţele Primului Război Mondial, ale felului în care s-a încheiat acesta, al unor prevederi împovărătoare prevederi din punct de vedere economic pentru Germania, aşa cum erau stipulate de tratatele de pace, nu se putea ca prima mare conflagraţie mondială să nu-şi pună amprenta şi asupra dinamicii relaţiilor culturale româno-germane. Din Marele Război sunt derivate prudenţe, reticenţe, constrângeri economice care, într-un fel sau altul, s-au decontat şi în planul dinamicii relaţiilor culturale româno-germane supusă cercetării.

Cartea dispune de note bibliografice şi de o bibliografie extrem de consistente. Aceasta, în pofida dificultăţilor de documentare menţionate mai sus. Un indiciu că Dorin-Demostene Iancu şi-a luat foarte în serios munca.

Dorin-Demostene Iancu - RELAŢIILE CULTURALE ROMÂNO-GERMANE ÎN PERIOADA INTERBELICĂ; Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2017  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite