AVANPREMIERĂ DE NOBEL "Obosit de viaţă, obosit de moarte", cel mai bun roman al lui Mo Yan. Cartea va fi lansată mâine la Gaudeamus

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mo Yan a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură în 2012
Mo Yan a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură în 2012

Sâmbătă,de la 17.30, va avea loc lansarea romanului "Obosit de viaţă, obosit de moarte" de Mo Yan, scriitorul chinez care a fost distins cu Premiul Nobel pentru literatură 2012. Romanul va apărea în Colecţia „Raftul Denisei", de la Humanitas Fiction. Adevărul.ro vă prezintă, în exclusivitate, fragmente din noul roman, tradus din chineză de Dinu Luca.

"Mo Yan face parte din categoria marilor autori ai lumii, este un scriitor de calibrul lui García Marques şi al lui Vargas Llosa", consideră Denisa Comănescu, director editorial la Humanitas Fiction.

Mo Yan şi-a câştigat recunoaşterea internatională cu romanul său din 1987,  "Sorgul roşu" (2008), reeditat acum, în "Raftul Denisei", pentru Târgul Gaudeamus (21-25 noiembrie, Pavilionul Central, Romexpo).

Volumul "Obosit de viaţă, obosit de moarte" va apărea tot în Colecţia „Raftul Denisei", de la Humanitas Fiction. La lansarea de mâine de la standul editurii, vor vorbi: Florentina Vişan, Elisabeta Lăsconi, Grigore Cartianu, Denisa Comănescu.

coperta mo yan

În romanul de "Obosit de viaţă, obosit de moarte" (2006), tradus în română de Dinu Luca,  Mo Yan imaginează un personaj ucis într-un sat în anii '50, când maoismul se impunea, care se reîncarnează, potrivit învăţăturilor  buddhiste, în cinci animale – măgar, vită de tracţiune, porc, câine şi maimuţă - pentru a redeveni, la sfârşit, om. 

O jumătate de secol de istorie frământată a Chinei povestită cu umor negru, dar şi cu multă compasiune. Roman total, în care realismul magic se întrepătrunde cu realismul cel mai dur, scris cu o extraordinară inventivitate lingvistică, Obosit de viaţă, obosit de moarte este destinat să devină un clasic al literaturii contemporane.

 New York Times Book Review  scria că este „un roman visceral, de o extraordinară inventivitate.“                                               

„Mo Yan este un scriitor satiric caustic de factură rabelaisiană, şi găsim ecouri din Tristam Shandy al lui Laurence Sterne în acest roman de o plenitudine exuberantă", aprecia şi Kirkus Reviews

Adevărul.ro vă prezintă, în exclusivitate, fragmente din noul roman "Obosit de viaţă, obosit de moarte", tradus din chineză de Dinu Luca.

     

FRAGMENTE EXCLUSIVE

"Două zile şi două nopţi, Kaifang al nostru s-a zbătut în talazurile tulburi iscate de iubire şi ură întreţesându-se. De câteva ori a scos pistolul şi şi l-a sprijinit în dreptul inimii – copile bun, să nu care cumva să faci vreo faptă toantă! –, însă raţiunea a înfrânt în cele din urmă acest impuls. A făcut un jurământ cu voce joasă faţă de sine însuşi: 

— Şi curvă să fie, tot vreau să mă însor cu ea!

După ce a luat această hotărâre, a mai bătut o dată la uşa ei.

— Cum de-ai venit iarăşi? a întrebat ea sastisită, însă apoi a descoperit numaidecât schimbările petrecute în el în aceste două zile: faţa îi era şi mai albastră şi mai slabă, sprâncenele groase unite într-una singură i se întindeau orizontal ca o omidă uriaş de mare deasupra ochilor, care îi erau negri de luceau şi luminoşi de te ardeau; şi nu numai pe oameni îi ardeau, pentru că până şi maimuţa a părut să fie arsă de ei – a scos un ţipăt ascuţit şi s-a ascuns într un colţ, foşnind şi tremurând toată. Pang Fenghuang şi-a îmblânzit tonul puţin şi a zis: 

— Dacă tot ai venit, hai, stai jos! Dacă nu mai aduci vorba de iubire şi din astea, putem să fim prieteni.

— Nu numai că vreau să vorbesc de iubire cu tine, vreau să mă însor cu tine! a zis crunt Kaifang al nostru, şi dacă te-ai culcat cu zece mii de bărbaţi, şi cu un leu, şi cu un tigru, şi cu un crocodil dacă te-ai culcat, tot vreau să mă însor cu tine!

După ce s-a păstrat tăcută un moment, ea a zis râzând: 

— Feţişoară albastră, nu fi impulsiv! De iubire nu se vorbeşte la nimereală, şi de căsătorie şi mai puţin! 

— Nu vorbesc la nimereală, a zis Kaifang, m-am gândit două zile şi două nopţi, până toate mi-au devenit clare.

Nu vreau nimic, nici să fiu comandant, nici de poliţie n-am nevoie, îţi bat ţie din gongul ăla şi mă pun să vagabondez cu voi!

— Gata, n-o mai lua razna. Pentru una ca mine nu merită să-ţi ruinezi viitorul. Pesemne ca să mai dilueze puţin din atmosfera cea apăsătoare, a adăugat pe un ton de glumă: Mă mărit cu tine doar dacă-ţi albeşti faţa asta albastră.

Aşa cum se spune, „Cine zice, nu vorbeşte serios, dar cine aude, pune la inimă“: cu un bărbat atât de vrăjit de iubire nu trebuie să faci glume fără rost. Cititorii îşi amintesc de bună seamă de învăţăcelul Sun Zichu din povestirea „A Bao“ cuprinsă în Ciudatele povestiri ale lui Liaozhai, care în urma unei vorbe glumeţe a domnişoarei A Bao şi-a tăiat cu toată hotărârea degetul în plus pe care îl avea.

Mai apoi s-a transformat în papagal care a zburat la capul patului lui A Bao; după morţi şi renaşteri repetate, în sfârşit a ajuns să-i fie soţ acesteia.

Povestea lui A Bao a avut un deznodământ fericit, dragi cititori, dar a mea nu. Aşa cum spune vorba aceea veche: „Nu aceasta e vrerea mea, dar soarta lor face să fie în acest fel“.

Lan Kaifang al nostru a cerut concediu medical, n-a ţinut cont că şeful nu i l-a aprobat şi s-a dus la Qingdao unde, folosindu-şi până la capăt toate resursele, a făcut un transplant brutal de piele. Când şi-a făcut apariţia cu faţa bandajată în camera de la subsolul hotelului gării, Pang Fenghuang a încremenit de surprindere. Maimuţa a făcut la fel. Maimuţa, poate din cauza lui Wang Cap-de-fier, îi duşmănea pe cei cu capetele bandajate, aşa că dezvelindu-şi dinţii şi rânjind s-a năpustit spre Kaifang; cu un pumn, acesta a lovit-o de-a ameţit-o. Aproape tâmp, i-a zis fetei: 

— Am făcut transplantul".

 Copyright © Editura Humanitas Fiction, Colecţia Raftul Denisei, coordonată de Denisa Comănescu

Scriitorul chinez Mo Yan (57 de ani) este laureatul de anul acesta al Nobelului

A scris 10 romane

Mo Yan („Nu vorbi“), pseudonimul scriitorului Guan Moye, este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii contemporane. Născut în 1955 într-o familie de ţărani, a crescut în Gaomi, în provincia Shandong din nord-estul Chinei. La vârsta de doisprezece ani, în timpul Revoluţiei Culturale, a fost obligat să părăsească şcoala şi să lucreze mai întâi la câmp, apoi într-o fabrică de bumbac. În 1976 s-a alăturat Armatei Populare de Eliberare. 

Ca soldat, a început sã studieze literatura şi să scrie, debutând în 1981, într-o revistã literară, cu povestirea Potopul din noaptea de primăvară. A absolvit, în 1986, Academia de Artă şi Literaturã a Armatei, obţinând  în anii ’90 un masterat în literatură de la Universitatea Normală din Beijing. În 1997 a părăsit armata şi a devenit scriitor liber-profesionist. În 1985 îi apare prima nuvelă, Ridichea de cristal, care se bucurã de mare succes. Mo Yan devine celebru în China şi în lume prin romanul publicat în 1987 Sorgul roşu (Humanitas Fiction, 2008, 2012). La notorietatea scriitorului contribuie cunoscutul film omonim din 1987 al lui Zhang Yimou, câştigător al Ursului de Aur la Festivalul de Film de la Berlin în 1988. 

Autor prolific, Mo Yan a publicat peste optzeci de povestiri şi zece romane, cele mai cunoscute fiind: Cântecele usturoiului din Paradis (1988), Ţara vinului (1992), Ţâţe mari şi şolduri late (1996), Meşteru-i din ce în ce mai amuzat (1999), Pedeapsa santalului (2001), Obosit de viaţă, obosit de moarte (2006; Humanitas Fiction, 2012) şi Broasca (2009). 

Romanele şi povestirile sale au fost traduse în numeroase limbi, iar câteva au fost ecranizate. Mo Yan a primit numeroase premii internaţionale (Premiul Laure Bataillin, 2001; Premiul Nonino, 2005; Premiul pentru Cultură Asiatică Fukuoka,  2006; Premiul Newman pentru literaturã chineză acordat de Oklahoma University, 2009; Premiul Manhae, 2011 etc.), culminând cu Premiul Nobel pentru literatură în 2012. 

"Şi de-ar fi să rămână un suingur cititor, eu tot vreau să scriu"

„În epoca noastră, cititorii aleargă după ce e la modă şi nu sunt dornici să-şi pună mintea la treabă. Fireşte, nu e nimic rău în asta. Adevăratul roman de mari dimensiuni îl găseşte greu pe cel care-l pricepe cum se cuvine – lucru normal, de altfel. Romanul mare n-are de ce să facă tumbe ca animalele de companie sau să urle în haită ca hienele. El trebuie să fie o balenă, o balenă ce rătăceşte solitară în adâncul mărilor, respiră răsunător şi greoi, se împreunează rostogolitoare-ntre valuri şi naşte însângerată şi măreaţă, păstrându-se îndeajuns de departe de rechinii cei strânşi în grupuri.

Romanul de mari dimensiuni nu-şi poate sacrifica necesara gravitate ca să fie pe placul acestei epoci a senzaţionalismului. Nu poate, de dragul unor cititori sau al altora, să-şi scurteze lungimea, să-şi diminueze densitatea şi să-şi micşoreze dificultatea. Eu atât de lung îl vreau, atât de dens îl vreau şi atât de dificil îl vreau – cine e dornic să-l citească, să-l citească, cine nu, nu. Şi de-ar fi să-mi rămână un singur cititor, eu tot aşa vreau să scriu.“ Mo Yan, În apărarea demnităţii romanului de mari dimensiuni, 2006.

„Cu un realism halucinant, Mo Yan îmbină folclorul, istoria şi contemporaneitatea“.

                                                    Motivaţia juriului Nobel pentru literatură 2012

„Dacă ar fi să aleg un scriitor care merită Nobelul, acesta ar fi Mo Yan“. 

                                                   

                                                  Kenzaburō  Ōe, Premiul Nobel pentru literatură, 1994

„Universul lui Mo Yan este uluitor, senzual, visceral.  Poveştile lui sunt vii şi tulburătoare. Nu cunosc nici un autor chinez care se poate compara cu el“.

                                                   Amy Tan, scriitoare americană

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite