Cărţile de căpătâi ale personalităţilor: Cărţile pe care le iubesc

Cristina Bazavan este una dintre cele mai influente voci din online-ul românesc

O personalitate scrie săptămânal în această rubrică despre cărţile pe care le consideră fundamentale. Astăzi este rândul jurnalistei Cristina Bazavan. Cu ceva vreme în urmă, îmi imaginam cum ar fi Facebook-ul dacă în locul fotografiilor de la secţiunea Profil, oamenii ar avea copertele cărţilor preferate.

Ai avea nevoie de doar câteva secunde ca să afli detalii despre personalitatea cuiva; ceea ce nu reiese la fel de repede dintr-o fotografie în care îi apare doar chipul.

Cartea care ar fi în locul fotografiei mele de profil ar fi „Corecţii" (Jonathan Franzen, Editura Polirom), chiar dacă scriitorul cel mai aproape de sufletul meu e altul. Dar iubesc „Corecţiile lui Franzen" pentru ceea ce spun despre familie şi societate şi pentru că mi-au deschis sufletul să privesc cu detaşare „corecţiile" mele. Cartea pe care am iubit-o în copilărie a fost „Dumbo" pentru că povestea elefănţelului cu urechile anormal de mari m-a învăţat prima lecţie: „nu e o tragedie dacă eşti diferit, caută o cale să foloseşti elementul tău de diferenţiere".

Prin liceu am fost îndrăgostită de Émile Zola şi am făcut lectură de autor, carte după carte, tot ce-am găsit prin biblioteci. Apoi „Jurnalul" lui Constantin Noica mi-a fost părinte, iar „Jurnalul" lui Mihail Sebastian, prieten. Când am început să citesc conştient, nu doar urmărind povestea şi personajele, ci înţelegând structuri şi stiluri narative, m-am îndepărtat de literatura secolelor trecute.

Îmi place prezentul

În literatură îmi place prezentul; nu ca acţiune a personajelor, ci preocuparea autorilor pentru structuri noi şi dinamici potrivite cu vremurile. De asta îl iubesc pe Safran Foer - ştie că singura şansă a cărţii e să devină un obiect interactiv şi exersează profund în această direcţie („Three of codes" sau „Extrem de tare şi incredibil de aproape") , cum îl iubesc pe Jeffrey Eugenides pentru preocuparea lui în a-şi rafina dinamica frazelor (de fiecare dată când trebuie să scriu ceva important şi de amplitudine, mă întorc la un anume fragment din „Middlesex", ca să-mi iau avânt).

O iubesc pe Zadie Smith (36 de ani), nu doar pentru că mă regăsesc în ce scrie, ci pentru că îmi place grija ei de a proteja şi ajuta generaţia nouă de scriitori. Cum o iubesc pe Margaret Atwood (72 de ani) pentru capacitatea de a rămâne actuală, atât în fondul ideilor, cât şi în forma cărţii (cea mai recentă carte a sa e tipărită, la cererea autoarei, pe hârtie reciclabilă).

Nu există carte proastă

Îl iubesc pe Filip Florian pentru rigoarea şi bunul-simţ din scrierile sale (şi din viaţa lui), îl iubesc pe Matei Călinescu pentru că nu s-a temut să-şi pună sufletul pe tavă, cum îl iubesc pe Radu Cosaşu pentru tot ceea ce este şi scrie. Dar cel mai mult şi mai mult îi iubesc, iubire din aceea profundă, pe care nu mai ai timp să o analizezi, ci o trăieşti cu voluptate, pe Raymond Carver şi Joan Didion. Carver, acest Cehov al anilor '80, reuşeşte - într-un mod care pare magic, dar e sigur foarte muncit - să creeze suspans din nimic, iar simplitatea descrierilor sale duc orice poveste în esenţă şi capătă o valoare universală.

Didion e, pentru mine, supremul tandreţei şi al eleganţei, chiar şi atunci când mintea poate fi doborâtă de durere. Joan Didion înainte de a fi scriitor e jurnalist, iar rigoarea ei pentru relatarea emoţiilor fără patetism mă fascinează şi-mi trezeşte invidii constructive.

Pentru că mai jos trebuie să fac topuri de cărţi şi scriitori, iar eu nu cred în clasamentele de niciun fel în artă, mi-ar plăcea să vă gândiţi că nu există carte proastă atâta timp cât ea şi-a găsit un public. Înainte de a mă contrazice, amintiţi-vă că cititul implică o disciplină, o rigoare şi o linişte interioară, iar toţi începem de undeva. Important e, desigur, să înţelegem că putem să trecem şi la un nivel superior.

Cartea preferată:

CV
- Cristina Bazavan este jurnalist şi blogger.
- Deţine un blog despre cultură, modă şi media: „S!mpa“ (bazavan.ro) şi este unul dintre cei mai influenţi oameni din industria online.
-- De-a lungul timpului, a intervievat personalităţi precum: Gilbert Adair, Milos Forman, Margaret Atwood, Annie Proulx, Vanessa Redgrave, Olga Kurylenko, Diane Lane, Julie Taymor etc.
- Înainte de a se dedica bloggingului a fost redactor-şef al revistei pentru femei „Tabu“.
- Şi-a început cariera ca DJ pentru postul Radio 21 din Bucureşti şi, apoi, a devenit redactor-şef al departamentului de ştiri al aceluiaşi radio.
- În anul 2000 a fost unul dintre cei trei oameni care au pus bazele celei mai mari reţele naţionale de radio din România: Europa FM.
- La Europa FM a susţinut şi o emisiune de cinema, „Ora de film“.
- Este invitată frecvent să vorbească la conferinţe naţionale pe probleme legate de femei, media şi industria online şi antrenează tineri bloggeri în scriitura online.

Top 10 cărţi care m-au marcat

(clasificările în artă nu sunt topuri, ci, ca în iubire, funcţionează pe principiul îţi place sau nu)

1. „Taci, te rog!“, de Raymond Carver
2. „The Year of Magical Thinking“, de Joan Didion
3. „Letters of A Cehov to his family and friends“, de A. P. Cehov
4. „Corecţii“, de Jonathan Franzen
5. „Why I Write“, de George Orwell
6. „Patrimony, a true story“, de Philip Roth
7. „Thina“, de Attila Bartis
8. „Nimicul de temut“, de Julian Barnes
9. „Portretul lui M“, de Matei Călinescu
10. „The Brief History of The Dead“, de Kevin Brockmeier

Top 5 autori preferaţi:

1. Raymond Carver  (1938-1988)
2. Joan Didion  (n. 1934)
3. Jonathan Franzen  (n. 1959)
4. A.P. Cehov ( 1860-1904 )
5. Mihail Sebastian (1907-1945)