Ce înseamnă a fi „dilematic“ pentru Andrei Cornea

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În cadrul unei recepţii prilejuite de aniversarea a 23 de ani de la înfiinţarea revistei „Dilema“, desfăşurată în seara de 11 februarie, la Le Château, a fost anunţat câştigătorul trofeului „Omul cu dileme – 2016“, în persoana filozofului, eseistului şi publicistului Andrei Cornea. „Nu-mi plac oamenii care ştiu tot, care au numai certitudini, nu şi dileme“, spune laureatul.

Evenimentul a avut loc în locanta Le Château, „castelul din inima capitalei“. Au luat pe rând cuvântul: Sever Voinescu – actualul redactor-şef al publicaţiei –, Mircea Vasilescu – ex-redactor-şef, timp de aproximativ două decenii, al „Dilemei“ şi al „Dilemei Vechi“ – şi Andrei Pleşu, fondatorul ilustrei „foi“ săptămânale, care l-au introdus pe invitatul special, câştigătorul trofeului „Omul cu dileme – 2016“, în persoana lui Andrei Cornea.

În exclusivitate pentru „Adevărul“, laureatul serii, Andrei Cornea, ne-a declarat: „Cred că este un premiu foarte onorant pentru mine, venind de la o revistă de cultură prestigioasă, care este deja veche, la care au colaborat nume esenţiale, începând cu fondatorul ei, Andrei Pleşu, redactorul-şef Mircea Vasilescu şi – last, but not least – actualul redactor-şef, Sever Voinescu“.

Ce înseamnă pentru Andrei Cornea a fi „dilematic“? „Nu ştiu dacă eu sunt cel mai dilematic om“, spune eseistul. „Nu vreau să fac pe ipocritul, sigur că-mi face plăcere. Apreciez oamenii care, pe lângă certitudini, au şi dileme. Nu-mi plac oamenii care ştiu tot, de la găurile negre din Univers – că tot vorbim acum de teoria lui Einstein – până la găurile din pantofi. Este bine să avem dileme, să nu ştim «cum să facem». Eu, de exemplu, nu ştiu cum ar trebui rezolvată actuala criză a refugiaţilor. Este o problemă nouă şi nemaiîntâlnită. Pe de altă parte, trebuie să avem şi opţiuni ferme, de exemplu în chestiunea deţinuţilor «scriitori». Aici nu am nicio dilemă, ar fi caraghios să ai dileme. Sunt lucruri în care nu ai voie să ai dileme: crimele împotriva umanităţii (vezi actualul caz Vişinescu) sau Holocaustul fac parte dintre ele“.

Specialist în filosofia antică

Andrei Cornea

Andrei Cornea, mulţumind pentru premiul acordat   FOTO: Mircea Oculeanu

Cine este Andrei Cornea, marele câştigător din acest an? Născut pe 3 aprilie 1952, este în primul rând fiul marelui critic literar şi teoretician al literaturii Paul Cornea (92 de ani în prezent). Este eseist, istoric al artei, clasicist, publicist şi filosof. Este cunoscut pentru traducerea integrală în limba română, sub îndrumarea lui Constantin Noica, a dialogului „Politeia“ al lui Platon, din greaca veche. Scrie de asemenea un editorial politic săptămânal în Revista „22“.

Este fiul mai mic al profesorului, criticului şi istoricului literar de origine evreiasca Paul Cornea. Îşi ia licenţa în istoria şi teoria artei la Academia de Arte Frumoase în 1976 pentru ca apoi în 1980 să îşi ia licenţa în filologie clasică la Universitatea Bucureşti. Urmează apoi un doctorat în filologie clasică la Universitatea Bucureşti în 1994. Între 1976 şi 1987 este muzeograf la Muzeul Naţional de Artă, între 1987 şi 1990 este cercetător la Institutul de Istorie a Artei, iar din 1990 la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al-George“. În prezent este profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, departamentul de relaţii internaţionale şi studii europene, şi colaborator permanent al revistei 22.

Debutează publicistic cu un articol despre Jan Brueghel cel Bătrîn în revista Liceului Nicolae Bălcescu, azi Sfîntul Sava, iar editorial cu volumul „De la portulan la vederea turistică“ (Sport-Turism, 1977).

Scrieri: De la portulan la vederea turistică (Sport-Turism, 1977); Primitivii picturii româneşti moderne (Meridiane, 1980); Forme artistice şi mentalităţi culturale în epoca romano-bizantină (Meridiane, 1988); Scriere şi oralitate în cultura antică (Cartea Românească, 1988; reed. Humanitas, 2006); Penumbra (Cartea Românească, 1991; reed. Polirom, 1998); Platon. Filozofie şi cenzură (Humanitas, 1995); Maşina de fabricat fantasme (Clavis, 1995); Turnirul khazar (Nemira, 1997; reed. Polirom, 2003); Cuvintelnic fără frontiere (Polirom, 2002); De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş (Humanitas, 2004); Când Socrate nu are dreptate (Humanitas, 2000; trad. fr. Les Presses de l'Université Laval, Canada); Noul, o veche poveste (Humanitas, 2008); Poveşti impertinente şi apocrife (Humanitas, 2009), O istorie a nefiinţei în filozofia greacă (Humanitas, 2010).
Traduceri: Platon (Republica, Philebos, Theaitetos), Aristotel (Metafizica, Despre generare şi nimicire), Plotin (Opere I-III).

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite