Ion Brad, in memoriam

Mi-au rămas de la domnul Ion Brad, pe lângă amintiri, multe din cărţile sale dedicate mie şi familiei mele şi un volum II al Jurnalului lui Liviu Rebreanu de pe vremea când în calitate de director la Nottara a păstorit o montare după „Pădurea spânzuraţilor“, la care am lucrat împreună (Splendid spectacol în regia lui Dan Micu şi scenografia lui Dragoş Georgescu).

Nu i-am înapoiat la timp volumul. Acum e o amintire preţioasă, mai ales că are o dedicaţie făcută de Puia Rebreanu (fiica scriitorului) în 1984 care începe aşa: „Poetului Ion Brad, prezenţă luminoasă în viaţa literară a ţării“... şi continuă cu aprecieri calde privind comentariile acestuia la apariţia volumului care, cum scria Dna Rebreanu: „relevă izolarea părintelui meu în preajma celui de al doilea război mondial (1936-1940) ani pe seama cărora s-au spus vrute şi nevrute“.

Nu doar pe Rebreanu l-a apărat şi promovat Ion Brad, mai ales că a avut funcţii din care putea să o facă, ci şi pe confraţii scriitori Fănuş Neagu, Ion Băieşu şi mai ales poeţii Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Ion Alexandru, Ion Gheorghe şi Adrian Păunescu, cărora le-a dedicat un serial de spectacole de poezie unic în Bucureşti.

Omul de carte care a fost cărturarul format la Blaj - e ceea ce am preţuit cel mai mult la Ion Brad, care cu firea lui blândă şi diplomatică (a fost de altfel diplomat de carieră) a mai îndulcit fiara cenzurii chiar şi când căzuse în dizgraţie. Iar pe mine m-a ajutat să-mi continui meseria  şi să nu ajung pe drumuri în anii furiei dosarelor.

Mulţumesc Ion Brad, fie-Vă amintirea vie şi drumul spre cele veşnice în lumină! Dumnezeu să-l ocrotească!

PS. Sunt sigură că ar subscrie celor de mai sus şi Dan Micu, dar şi Horia Lovinescu, cu care s-a împrietenit la Atena, unde i-a promis probabil că o să aibă grijă de Teatrul Nottara aşa cum l-a lăsat  moştenire. I-o vor spune ei însă, în curând, la marea întâlnire...