Nobelul pentru literatură: ce premiem?

Ce mai e, totuşi, Nobelul? E o listă a celor mai buni scriitori ai lumii, a celor mai talentaţi şi mai prolifici scriitori ai lumii, a scriitorilor de-a dreptul extraordinari? Sau e un slalom printre scriitori de toate mâinile, unii profesionişti, alţii part-time, prin care promovăm, de fapt, o viziune despre lume?

And the Nobel goes to... Svetlana Alexievich, din Belarus!

Recunosc, n-am citit încă nimic de Svetlana Alexievich. Ar putea fi o autoare foarte bună; în orice caz, înţeleg că era marea favorită la casele de pariuri. Am o singură obiecţie, totuşi: vorbim, în primul rând, despre o jurnalistă. Operele ei de ficţiune au, mai toate, un substrat jurnalistic contemporan: dezastrul de la Cernobîl, războiul din Afganistan, ultimii ani ai regimului sovietic, participarea femeilor în cel de-Al Doilea Război Mondial. 

Ok, premiem hibridizarea genurilor şi operele "de graniţă". Ok, premiem operele care problematizează rolul femeii în societate - şi perspectiva feminină, în general. Ok, premiem contextele marginale (e primul Nobel pentru literatură care pune Belarusul pe hartă). Ok, premiem subiectele politice problematice şi poziţiile „pe tuşă“, la marginea disidenţei („pentru arta memoriilor, prin care a evocat universul ţărilor aflate sub ocupaţie“ - aceasta era justificarea Nobelului acordat anul trecut lui Patrick Modiano. „Pentru că a descoperit noi simboluri pentru ciocnirile şi suprapunerile diferitelor culturi” - aşa era justificat Nobelul acordat lui Orhan Pamuk). 

Dar ce mai e atunci Nobelul? E o listă a celor mai buni scriitori ai lumii, a celor mai talentaţi şi mai prolifici scriitori ai lumii, a scriitorilor de-a dreptul extraordinari? Sau e un slalom printre scriitori de toate mâinile, unii profesionişti, alţii part-time, prin care promovăm, de fapt, o viziune despre lume? O viziune foarte occidentală, foarte slabă (diluată şi ezitantă, mereu „pe graniţă“ - sau „pe tuşă“) şi foarte corectă politic? 

Aceasta să fi fost intenţia lui Alfred Nobel, când a fondat premiul? Nu ştiu şi nu cred. Încă o dată, poate Svetlana Alexievich e o scriitoare bună. Dar mie mi-e dor de lista aceea de scriitori excepţionali, de un Thomas Eliot sau William Faulkner sau Ernest Hemingway sau John Steinback sau William Golding sau Garcia Marquez printre câştigători.

P.S.: Cineva îmi reproşează, în comentarii, că nu am citit testamentul lui Alfred Nobel. Păi, să-l citim împreună: "the capital, invested in safe securities by my executors, shall constitute a fund, the interest on which shall be annually distributed in the form of prizes to those who, during the preceding year, shall have conferred the greatest benefit to mankind. (...) one part to the person who shall have produced in the field of literature the most outstanding work in an ideal direction." Aşadar, cuvintele-cheie sunt "outstanding" (uimitor, surprinzător, excepţional) şi "ideal". (link către tot testamentul - aici)

Ce înseamnă un scriitor excepţional? E chiar atât de greu să ne dăm seama când ne cad în mână una, două, trei, patru cărţi ale unui autor excepţional? Ia să vedem: Borges - e un autor excepţional sau nu e? (este: dar n-a luat Nobelul) Dar Hemingway? (este: şi l-a luat). Umberto Eco e un autor excepţional? Este - şi iarăşi nu l-a luat (l-a luat, iată, Svetlana Alexievich). Aşadar, nu-i atât de greu. 

Punctul în care cred că ne încurcăm noi e cuvântul "ideal". Nobel era un idealist; cuvântul "ideal" poate fi foarte uşor confundat şi cu politicul, şi cu spiritul vremii. E unul dintre punctele slabe din testamentul lui Nobel - şi, cred eu, punctul din care porneşte toată confuzia din ziua de azi.