„Putin- Biografia interzisă”, o carte vicleană

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Analist politic şi specialist în comunicare, rusul Stanislav Belkovski a intrat în atenţia lumii occidentale în anul 2000. Atunci când a formulat o propunere ce nu ar putea fi calificată decât şocantă privitoare la căile de rezolvare a crizei transnistrene. Belkovski preconiza nici mai mult, nici mai puţin decât dizolvarea Republicii Moldova, alipirea Basarabiei la România şi a Transnistriei la Rusia.

Numele lui a revenit în atenţie în 2007, atunci când publicaţii serioase precum Die Welt şi The Guardian i-au creditat estimările în conformitate cu care Vladimir Putin ar fi posesorul unei averi personale de circa 40 de miliarde de dolari. Dezvăluirea i-a asigurat lui Belkovski aura de respectabilitate ce i-a permis ceva mai târziu să purceadă la acreditarea ideii că, prin ceea ce face şi ceea ce scrie, nu ar fi tocmai pe placul Kremlinului, cu atât mai puţin pe cel al lui Vladimir Vladimirovici Putin. Operaţiunea i-a reuşit doar parţial căci nu toţi observatorii îi sunt admiratori necondiţionaţi, nu toţi cred în curajul lui, un număr însemnat dintre aceştia apreciind că ar fi mai degrabă de un curaj cu voie de la poliţie. Şi că Belkovski e un autor tolerat şi încurajat de serviciile secrete ruse. Dacă nu cumva e chiar parte a compartimentelor de dezinformare ale acestora.

O carte precum Putin- Biografie interzisă, apărută în Rusia în ultimele luni ale anului trecut, repede tradusă în câteva limbi de circulaţie mondială, lansată la începutul verii şi pe piaţa românească (editura Corint, Bucureşti, 2014) întăreşte o atare supoziţie. Cu condiţia să o citeşti cu maximă atenţie şi să nu cazi în multiplele capcanele plasate de autorul ei. În bunăvoinţa mimată şi în comerţul de indulgenţe pe care mizează acesta.  Cu intenţia clară de a distruge mitul unui Vladimir Putin puternic, dur, defectiv de emoţii, fascinat din fragedă adolescenţă de KGB, doritor să i se alăture, mascul feroce, cu succese notabile în rândul sexului frumos, obsedat de funcţii şi de putere, dornic până la obsesie de a reface, prin gândul şi fapta sa, prin încăpăţânarea de a deţine şi a păstra cu orice preţ controlul absolut asupra Statului, gloria Rusiei Imperiale şi condiţia de supraputere ce i s-ar cuveni ca succesoare a URSS-ului distrus de decizii anteroare iresponsabile.

Am citit cartea cu atenţia cuvenită, iar pentru ca lectura să fie încă şi mai riguroasă am parcurs-o cu minuţie aproape filologică. Nu insist prea mult acum asupra funcţiilor subtitlului volumului- Biografia interzisă- a cărui menire evidentă e aceea de a conferi lucrării ipotetice conotaţii subversive. Mă mulţumesc doar să observ că, din câte, se pare, stratagema i-a reuşit lui Belkovski căci cum altfel ar fi fost posibil ca jurnaliştii, altminteri profesionişti de la Der Spiegel, să creadă, aşa după cum precizează Emil Hurezeanu, excelentul prefaţator al ediţiei româneşti a cărţii, că, scriind-o, Belkovski şi-ar fi riscat pielea?

image

De ce ar fi făcut-o? Fiindcă spune altceva legat despre tatăl lui Putin decât afirmă biografia oficială a liderului de la Kremlin?  Deoarece lansează ipoteza că acesta ar fi ceea ce se cheamă un homosexual latent? Sau pentru că inserează în carte un capitol, altminteri cât se poate de interesant, în care sunt formulate ipoteze sumbre privind viitorul economiei Rusiei? O economie a corupţiei totale, nu a creării ci a distribuţiei. A se vedea în acest sens capitolul Prăbuşirea economiei putiniste- cum şi când se va înfăptui? Că a reiterat adevăruri cvasi-cunoscute despre ceea ce s-a aflat în spatele Olimpiadei albe de la Soci? Or fiindcă, în primăvara lui 2014, când, odată cu evenimentele din Ucraina, cu anexarea Crimeei, cu reactivarea violentă a separatiştilor pro-ruşi al căror sponsor de toţi cunoscut e Rusia şi regimul Putin, Belkovski a adăugat cărţii sale o postfaţă, postfaţă chiar cu updatări, intitulată De ce solicit cetăţenia ucraineană?

Spuneam că am citit lucrarea lui Stanislav Belkovski cu atenţie de filolog. Fapt ce mi-a permis să bag în seamă rosturile persuasiv-manipulatorii ale Introducerii. Scrisă cu intenţia indubitabilă de a încerca să testeze posibilitatea, dar şi să pregătească înlocuirea unui mit cu un altul. Parcurgând-o şi frapat fiind de nenumăratele negaţii din cuprinsul ei, gândul m-a dus la discursul prefacial, atât de la modă, de pildă, în cazul romanului francez din secolul al XVIII lea care încerca să se impună afirmând că nu e roman, nu e iluzie, nu e fantezie, ci realitate în stare pură. Când, de fapt, era exact ceea ce trebuia să fie: ficţiune. Cum ficţiune e şi cea mai consistentă parte a volumului Putin- Biografia interzisă.

Cartea e scrisă la persoana întâi, cu nenumărate mărci lingvistice menite să atragă atenţia asupra emiţătorului mesajului şi cu reiterate invocări ale destinatarului. Căruia autorul i se adresează cu o insistenţă nu foarte abil deghizată.

Formaţia de filolog mi-a îngăduit să observ felul în care Belkovski supralicitează în volumul său două dintre funcţiile limbajului identificate odinioară de Roman Jakobson. E vorba mai întâi despre funcţia emotivă, menită să potenţeze relaţia dintre destinatar şi conţinutul mesajului, atrăgându-i atenţia asupra celor spuse de emiţător şi asupra emoţiilor false sau reale ale acestuia. E vorba mai apoi despre funcţia conativă sau injonctivă întru realizarea căreia emiţătorul nu face economie de formule de adresare directă. Aceasta dublată, cum se şi cuvenea de altminteri, de funcţia fatică.

Fără doar şi poate, specialiştii în pragmatică ar avea mult de lucru citind cartea lui Stanislav Belkovski. Nu e rostul acestor însemnări să li se substituie respectivilor specialişti. Mă mulţumesc doar să observ că Stanislav Belkovski a scris o carte vicleană, o carte pe alocuri de-a dreptul mincinoasă a cărei menire a fost aceea de a acredita ideea că Vladimir Vladimirovici Putin e liderul rus ideal.Persoana ce ar corespunde în cel mai desăvârşit chip cu putinţă aşteptărilor lumii occidentale.

Din nefericire, Putin însuşi a contrazis, prin faptele sale din noiembrie încoace, ceea ce scrie Belkovski în cartea sa. A făcut-o cu voie- cazul Euromaidanului, cel al anexării Crimeii- a făcut-o ca o consecinţă indirectă şi nu tocmai dorită a susţinerii separatiştilor estici pro-ruşi vinovaţi de atacul criminal asupra avionului companiei Malaysia Airlines. Dovadă clară că în lumea de azi sau că şi în lumea de azi minciuna are picioare scurte. Din nefericire, demistificarea poate avea, precum în cazul a ceea ce s-a întâmplat acum aproape trei săptămâni, costuri umane teribile.


Stanislav Belkovski- PUTIN- BIOGRAFIA INTERZISĂ;

Editura Corint, Bucureşti, 2014

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite