Redescoperirea scriitoarei şi jurnalistei Sidonia Drăguşanu. Despre femei şi feminitate în literatura română
0
Sâmbătă, de la ora 18.00, la Teatrul Elisabeta va avea loc evenimentul lansării a trei cărţi reeditate, semnate de scriitoarea Sidonia Drăguşanu - „Într-o gară mică”(1934), „Doamna cu ochelari negri” (1974) şi cartea pentru copii „Moaţa, Creaţa şi Grasu’ la bal” (1945). Lansarea va fi urmată de o dezbatere legată de cărţile uitate ale literaturii române, despre femei şi feminitate, cu jurnalistul Liviu Mihaiu şi scriitorul Florin Iaru.
Prin aceste trei reeditări, Editura Hyperlitertura îşi propune să o aducă în atenţia publicului cititor pe una dintre cele mai pregnante voci feminine ale perioadei interbelicului şi postbelicului, Sidonia Drăguşanu. Această autoare şi jurnalistă s-a remarcat prin atenţia acordată feminităţii şi poveştilor de viaţă ale femeilor din acea epocă, abordând aceste subiecte cu umor şi degajare, transformându-le într-o satiră tragic-comică.
Momentul în care Drăguşanu a decis să-şi facă intrarea în lumea literară era unul efervescent pentru emanciparea femeii în societate. Această perioadă tumultuoasă pentru feminitate a fost aplaudată de marele Eugen Ionescu, acesta încurajându-le pe tinerele fete care prindeau tot mai mult curaj să se exprime nestingherit prin cultură. Cumva, datorită contextului acestuia, mai toate scrierile Sidoniei vor gravita în jurul trăirilor feminine, a suferinţei, iubirilor şi experienţelor pe care tinerele fete le încercau.
Astfel, romanul său de debut, „Într-o gară mică” (1934), ce a primit premiul Editurii Cugetarea pentru „Cel mai frumos roman de adolescenţă”, înfăţişează povestea a două adolescente prietene, clădită prin intermediul incursiunilor în universul uman cel mai intim.
Sidonia Drăguşanu (1908- 1971) a fost prozatoare, autoare dramatică, jurnalistă, traducătoare. S-a născut la 04 august 1908, în familia Matildei şi a lui Leon Drăguşeanu. A început să cocheteze cu scrisul de la 14-15 ani, pe când era la pensionul Choisy‐Mangiru, compunând piese de teatru care se jucau chiar în şcoală. Ca jurnalistă, îşi face debutul în revista „Reporter” în 1933, iar un an mai târziu, păşeşte pe scena lumii literare cu romanul „Într-o gară mică” (care ia premiul pentru „Cel mai frumos roman de adolescenţă”).
Între 1945-1949, Sidonia va fi redactor la revistele „Femeia şi căminul”şi „Femeia” (1949-1950), apoi la ziarul „România liberă” între 1948-1950. În perioada 1950 -1955, va fi numită întâi redactor, apoi redactor-şef la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. Are colabotări la „Cuvîntul liber”, „Dimineaţa”, „Adevărul” etc., dar şi o intensă activitate la Radiodifuziune şi, din 1956, la Televiziune, cu scenete, scenario radiofonice, conferinţe etc.
Timp de zece ani, din 1945 până în 1955, se concentrează pe scrierea de cărţi pentru copii sau prelucrări după poveşti renumite. Din această categorie fac parte „Moaţa, Creaţă şi Grasu’ la bal” (1945), „Cu Ţăndărică spre mările Sudului” (după Erick Kastner, 1946), „Mia, Lia şi Cuţache” (1947) sau „Paznicul florilor” (1955). În ciclul romanelor semnate de Sidonia Drăguşanu intră, pe lângă debutul editorial „Într-o gară mică”, şi „Una din noi e de prisos” (1947), „Jurnalul Aurorei Serafim” (1957), „Dragoste rea” (1960). Sidonia nu stă departe nici de dramaturgie, teatrul fiind una dintre pasiunile sale. Este aplaudată încă de la debut, pe care şi-l face cu piesa „Seara răspunsurilor” (1958), o lucrare ce se remarcă printr-un dialog viu, cursiv. Acestei piese îi urmează „Fiicele” (1963), „Valsul” (1963), „Zizi şi formula ei de viaţa” (1964), „Întîlnire cu îngerul” (1965) etc. Sidonia a fost şi traducătoare pentru H. Balzac, H. Ibsen, Anna Seghers, E. Zola, Wanda Wasilewska.
Moare pe 3 mai 1971, la Spitalul Elias din Bucureşti.
Se încarcă comentariile...
