Scrisoarea unui novice matematician către iubita lui

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am avut mereu o slăbiciune pentru secretele ştiinţelor exacte. Poate pentru că nu sunt pe măsura minţii mele, le caut mai abitir. E uimirea în faţa necunoscutului, alterităţii.

Bucuria înţelegerii unui raţionament matematic (cum s-a întâmplat când am refăcut, într-un drum spre piaţă şi înapoi, calculul probabilităţilor al lui Fermat) sau priceperea unei legi fizice, sunt de neînchipuit. Deunăzi, spre exemplu, mă întrebam cum se explică diferenţa de fus orar. Şi răspunsul a venit din „Minunata lume a domnului Tompkins” (a se înţelege nivelul meu de pricepere!). Spaţiul este o coordonată care reacţionează asemenea timpului, astfel că alt loc atrage alt timp. Cum nu miră că, dacă iei prânzul în tren, fiecare bucătură este înghiţită într-un alt loc din spaţiu, aşa nu ar trebui să mire nici diferenţa de timp dintre locuri distincte. Tot aici am citit şi că dacă te mişti cu o viteză cât mai apropiată de viteza luminii, îţi menţii mai mult tinereţea. S-a făcut un experiment cu gemeni, unul rămâne acasă, celălalt pleacă în lume. La întoarcere, cel de-al doilea arată mai tânăr decât cel care s-a deplasat într-o mişcare uniformă. Acceleraţie-încetinire, deci o mişcare neuniformă, ne conservă starea fizică bună.

Şi tot trecând eu de la o carte de ştiinţă la alta, dintre acelea „pe înţelesul tuturor”, mi-a venit ideea unei cereri în căsătorie formulate de un matematician, un fel de parodie la acest gen de lectură, dublată fireşte de autoironie.

 

Scrisoarea unui novice matematician către iubita lui

 Rază necesară a cercului vieţii mele,

 îţi scriu după o noapte de nesomn, o noapte petrecută în calcule probabilistice realizate în vederea căsătoriei noastre. Da, iubita mea precum o linie dreaptă perpendiculară pe viaţa mea, îţi adresez prin intermediul acestei misive cererea în căsătorie! Te vei întreba poate de ce nu am avut curajul să îţi cer mâna în mod direct, ah!, răspunsul e simplu, cum trebuie să fie cele mai bune soluţii de rezolvare a problemelor matematicii, nu de curaj e vorba aici, ci de faptul că argumentele pe care le folosesc oferă certitudinea raţiunii mele imbatabile doar dacă sunt citite şi apoi reluate, altminteri nu prezinţi garanţia înţelegerii adevărate. Verba volens, ar fi spus latinul!

Să las însă vorbele inutile deoparte, căci ele sunt urâte matematicii, şi să trec decis la demersul argumentativ! De când te cunosc mi-am alcătuit un set de observaţii aleatorii asupra comportamentului tău. Le-am distribuit normal, fii fără grijă!, observaţiile mele se grupează în centru, în jurul valorii tale medii de trăsături. Nu-i aşa că numai această judecată şi deja te-am convins de raţionalitatea celui care astăzi îţi face o propunere cu o probabilitate foarte aproape de exactitate? Ei, iubita mea, tu însăţi de eleganţa curbei clopot, dacă încă nu eşti sigură, poţi studia matematica lui de Moivre şi Gauss, te vei convinge singură că observaţiile, cu cât sunt mai din centrul curbei cu atât sunt mai adevărate. Da, căci aşa cum curba clopot este un simbol al epocii pe care o trăim, şi tu, raza mea de cerc, trebuie să devii simbolul raţiunii mele riguros matematice. Numai din adunarea a două intelecte pentru care deducţia matematică e prima lege va rezulta înmulţirea familiei noastre cu prunci Bernoulli.

Îmi vei contra-argumenta că nu sunt bogat, că nu deţin garanţia materială necesară. Sper să nu mă trimiţi în fiecare săptămână să iau bilet la loterie, căci cumpărătorul tipic, conform calculului punctelor, nu este afectat de teoria probabilităţilor. Şansele sunt practic zero, iar câştigul ţine doar de norocul pur. Eu îţi fac o propunere pe care nu o vei putea refuza. Să plecăm de la ce avem. Când vom poseda informaţii noi care ne pot îmbunătăţi situaţia financiară, vom folosi metoda lui Bayes pentru a corecta probabilitatea iniţială. Sunt destul de explicit dacă îţi spun că o probabilitate iniţială este doar o presupunere, o simplă estimare, dar în viitor vom fi capabili să accedem la o probabilitate mai exactă întrucât viitorul poate fi prezis, curba mea gaussiană?

Esenţial este să înţelegi importanţa majoră a problemei partidei neterminate, rezolvată genial de Pascal şi Fermat, apoi voi fi sigur că te vei căsători cu mine. Dragă rază care luminezi astăzi cercul vieţii mele, trebuie să-ţi fie clar că se pot atribui cifre oricărei evaluări, că numărul este cheia vieţii, că vom calcula împreună, zilnic, valorile numerice pentru ziua de mâine. Să nu te iluzionezi exagerat, nu vom şti exact ce ne aduce ziua de mâine, dar vom şti ce ar trebui să ne aducă şi vom acţiona în consecinţă. Astfel, vom trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi, căci unde e număr e calcul, unde e calcul e siguranţă, unde e siguranţă e încredere, unde e încredere e perfecţiune matematică.

Aştept un răspuns precis, simbolul raţiunii mele, îţi dau răgaz o zi pentru propriile calcule probabilistice, dar nu uita, cine nu decide matematic este fiul haosului!

Al tău, om responsabil şi riguros, X.

 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite