Surprizele lui Anthony Quinn

Publicat:
Ultima actualizare:

„Nu, se amestecă toate cu căsătoria mamei cu Frank Bowles, cu moartea tatei, a bunicii, cu faptul că sunt irlandezo-mexican, cu dorinţa mea stupidă de a fi cineva, cu stafiile - dar în primul rând e vorba de puşti.“

Fragmentul de mai sus mi se pare revelator pentru esenţa cărţii Păcatul originar, subintitulată O autobiografie, apărută mai întâi în limba engleză, în Statele Unite şi, în urmă cu câteva luni în traducerea românească a Monicăi Andronescu în colecţia yorick a editurii bucureştene Nemira. Cartea poartă o semnătură celebră, aceea a actorului Anthony Quinn. Cel despre care toată lumea ştie că a jucat în câteva mari filme, în absenţa cărora aproape că nu ar putea fi imaginată istoria celei de-a şaptea artă în secolul al XX lea. Şi nu e vorba doar despre celebrul Zorba grecul (cine nu ăşi aminteşte, cine nu a văzut măcar o dată, fie şi numai pe Youtube, antologica scenă a dansului lui Zorba?, ci şi de multe alte roluri precum Quasimodo, Gauguin, fratele lui Zapata, Mountian Rivera.

O spun fără nici cea mai mică urmă de rezervă. Lectura cărţii este una pasionantă. Deşi este vorba despre un consistent volum (în ediţia românească, el are mai mult de 450 de pagini), se parcurge uşor, „cu sufletul la gură“, cum se zice, face parte din acea categorii de scrieri „pe care nu îţi mai vine să le laşi din mână“. Aparţine, după cum ne lasă foarte simplu să înţelegem subtitlul, genului literaturii la persoana întâi sau, mă rog, autoficţiunii. Un termen mai prietenos inventat în vederea înlocuirii sintagmei poate niţeluş prea dure non ficţiune. E vorba despre o rememorare a unei consistente părţi a vieţii sale făcută de însuşi marele Anthony Quinn, rememorare care, însă, se întrerupe brusc. Adică în clipa în care protagonistul pare a primi un răspuns la chinuitoarea întrebare cum să ajungi să te împaci cu tine, să nu mai fii victima propriilor obsesii, cum să închei un pact de neagresiune cu demonii care nu te lasă în pace?

Dincolo de plăcerea lecturii, autobiografia lui Anthony Quinn oferă câteva mari surprize.  Şi nu e nicidecum vorba despre variaţiunile pe tema omului căruia toate îi sunt la început potrivnice (etnia, originea socială, sărăcia lucie, complexitatea relaţiilor din propria lui familie, prejudecăţile celor care îl înconjoară), lor opunându-li-se apariţia pe neaşteptate a unor oportunităţi aproape neimaginabile, chiar şi în ţara tuturor posibilităţilor care e America pe care Anthony Quinn nu o idealizează.

Prima surpriză e reprezentată de însuşi faptul că omul acesta pe care îl cunoşteam încă din fragedă copilărie drept un maestru al interpretării rolurilor în care durul se amestecă cu blândul, nebunul cu înţeleptul, hidoşenia fizică cu frumuseţea sufletească şi-a aflat răgazul de a-şi aşterne pe hârtie autobiografia. O prejudecată, veţi spune. De acord, vă dau dreptate.

Cea de-a doua surpriză provine din forma de prezentare a autobiografiei. În cea mai consistentă parte a ei Păcatul originar transcrie liber o succesiune de convorbiri avute de Anthony Quinn cu un medic psihiatru, plătit cu 50 de dolari şedinţa, la care marele actor s-a adresat spre a scăpa de obsesia întâlnirii cu Puştiul, un alter-ego care îi reaminteşte sistematic lucruri defel confortabile. O altă parte este reprezentată chiar de dialogurile cu puştiul în cauză.

Cartea rememorează parcursul vieţii, al meseriilor încercate şi profesate de Anthony Quinn până să intre în industria filmului. Zilier, boxer şi chiar actor de teatru. Aici, surpriza! Nu ştiam (să-mi fie iertată ignoranţa), nici nu puteam să îmi imaginez asta. Anthony Quinn a fost în tinereţe, însă pentru foarte puţină vreme, actor de teatru al cărui talent a fost intuit de Mae West şi  încurajat de capriciosul Barrymore.

Anthony Quinn nu pune pe primul plan rememorarea ori supraevaluarea succeselor sale. Le reaminteşte, evocă lumea industriei filmului, a personalităţii acestora, cel mai pregnant apărând figurile lui Carole Lombard, Gary Cooper şi Cecil B. DeMille.

Cum spuneam, cartea nu idealizează America. Nu o prezintă ca locul în care e posibil totul, în care toată lumea o duce bine. Dimpotrivă. E o Americă marcată de contradicţii, de mari diferenţe sociale, de răutate, de prejudecăţi rasiale, dar şi ţara şanselor neaşteptate.

Toate aceste surprize înseamnă, după părerea mea, tot atâtea argumente în favoarea citirii cărţii.

Anthony Quinn - PĂCATUL ORIGINAR - O AUTOBIOGRAFIE; Traducerea: Monica Andronescu; Editura Nemira, Bucureşti, 2018

Anthony Quinn
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite