Târgul de carte „Gaudeamus“

Instituţia numită „Gaudeamus-carte de învăţătură” a fost înfiinţată în anul 1994, de către predecesorul meu, Eugen Preda, care, după evenimentele din 1989, a fost Directorul „Societăţii Române de Radiodifuziune” (SRR).  În anul 1995 am fost ales şi numit, de către Parlamentul României, pe postul de Preşedinte-Director-General (P-DG) al SRR.

 În acelaşi an, apăruse „Legea nr 41”, care făcea posibilă reorganizarea celor două instituţii, Radioul şi Televiziunea, acestea fiind numite „posturi publice autonome, de interes naţional”. Chiar în punctul de plecare, era vizibilă diferenţa, una legalizată, dintre „postul public” şi „postul privat”. Am iniţiat un program de restructurare a întregii instituţii SRR, program în care intra şi „Târgul Gaudeamus-carte de învăţătură”. În acest proces, am lucrat cot la cot cu vrednicul  Vladimir Epstein, care era pe atunci Şeful noii substructuri din instituţie, pe care a slujit-o până la recenta dânsului pensionare.

Titlul târgului pleacă de la imnul studenţesc „Gaudeamus”. Fundalul imnului este o schiţă metafizică, privind destinul omului în lume, petrecut între naştere şi moarte, şi chiar dincolo de aceasta. Pe acest traiect, sunt aduse mai multe elogii, între care se înscrie şi elogiul adus profesorilor de către studenţi „Vivat academia /Vivat professores!”. Este un elogiu adus învăţării şi învăţământului superior. Dar, numindu-se „Carte de învăţătură”, târgul numit „Gaudeamus” nu vizează doar învăţământul superior, la care participă studenţii, ci toate formele de învăţământ, de la învăţământul primar până la cel universitar. Aşadar, într-o instituţie bazată fundamental pe cuvântul rostit şi auzit, s-a implementat o mini-instituţie, bazată pe cuvântul văzut şi citit .Din punctul în care am găsit-o, noua instituţie a fost dezvoltată în două mari direcţii, să le spunem pe „verticală” şi pe „orizontală”, cele două linii fiind convergente.

Pe verticlă, adică tematic şi calitativ, târgul nu a rămas doar la cărţile didactice, manuale şi culegeri de exerciţii, ci a început să cuprindă cărţi din toate domeniile, de la volumele de poezii până la tratatele ştiinţifice. Conceptul de „învăţare” a fost extins şi diferenţiat, de la grădiniţă până la Academie, şi chiar mai departe, studenţia rămânând undeva între ele. În acest sens, la târgul „Gaudeamus” au început să participe edituri cu cele mai variate profiluri Alături de cărţi, scrise în diverse limbi, târgul „Gaudeamus” a pus în vânzare şi alte „obiecte culturale”, cum ar fi atlasele şi casetele muzicale, el căpătând astfel un profil tot mai  larg,  multicultural şi multietnic.   

Pe orizontală, iniţial, adică în primii săi ani, târgul „Gaudeamus” era organizat în Foaierul sălii de concerte „Mihail Jora” din clădirea  SRR, deci într-un spaţiu deschis, dar limitat. Cu ajutorul lui Vladimir Epstein, am reuşit să ieşim din clădirea centrală şi să extindem  treptat noua instituţie pe întreaga suprafaţă a ţării, adică în oraşele cele mai mari. Astfel încât târgul „Gaudeamus”a căpătat o extensie naţională. După încheierea mandatului meu (1999), mergând progresiv, încet şi sigur, târgul „Gaudeamus” a ieşit peste graniţele ţării, căpătând şi un caracter internaţional. Faptul acesta ar putea fi văzut şi ca o ilustrare, sau o  adeverire, a unui imperativ major şi actual, imperativ pe care Nicolae Titulescu îl numeşte „spiritualizarea graniţelor”.

I-am solicitat lui Vladimir Epstein o retrospectivă sintetică, privind mersul târgului „Gaudeamus”, de la înfiinţare până azi. Din scrisoarea trimisă, selectez câteva informaţii, însoţite de unele conotaţii personale:

1. SRR, respectiv „Radio România”, este singurul radio din România care organizează târguri de carte. Târgul de carte „Gaudeamus” face parte dintr-un program mai amplu, numit „Programul LECTURA”. De-a lungul celor două decenii, în acest „Program” au avut loc 90 de evenimente culturale, de tip expoziţional, dedicate cărţii şi educaţiei, la care au participat  2.485.000 de vizitatori.

2. Specialiştii în domeniu apreciază că târgul „Gaudeamus” este cel mai important târg de carte din sud-estul Europei. Din anul 2001, târgul  a fost inclus în „Calendarul Târgurilor Internaţionale”, publicat de către organizatorii „Târgului de carte de la Frankfurt”, acesta fiind liderul mondial în domeniu.

3. Din anul 2000, ceea ce am numit extensie pe „orizontală”, în plan naţional, s-a realizat prin „Caravana Gaudeamus”. Nici nu se putea un nume mai frumos şi mai inspirat., el sugerându-ne o variantă modernă a transhumanţei tradiţionale. Bilanţul „Caravanei” este exprimat statistic în numărul ediţiilor, din oraşele cu tradiţie culturală şi universitară: Cluj-Napoca - 16 ediţii, Craiova - 14 ediţii, Timişoara - 9 ediţii, Constanţa - Mamaia - 7 ediţii, Sibiu - 3 ediţii, Târgu Mureş - 3 ediţii, Oradea – 2 ediţii, Braşov – o ediţie.

4. Târgul are şi o secţiune specială, care se numeşte „Târgul GAUDEAMUS - Carte Şcolară”. Înclin să văd în această denumire şi o nostalgie activă a începuturilor. Ajuns la cea de a 13-a ediţie, acest eveniment acoperă segmentul educaţional al pieţei de carte, oferind o gamă aproape completă de manuale şi auxiliare şcolare, aprobate de Ministerul Educaţiei din România.

5. Din „Programul LECTURA”, mai trebuie menţionat şi  Proiectul „Cărţile se întorc acasă”: campanie de donaţie de carte pentru bibliotecile rurale şi şcolare din România. De la lansarea acestui proiect în 2010, peste 140.000 de volume au ajuns în 340 de biblioteci, aflate în aria de acoperire a posturilor „Radio România”.

PS. Între atâtea războaie, pe creasta valului istoric se află azi şi războiul dintre două galaxii, „Galaxia Gutemberg” şi „Galaxia Marconi”. Prima merge pe informaţia tipărită în carte, fiind solidară cu zicătoarea românească „Ai carte, ai parte”. A doua merge pe informaţia circulantă, adică una neaşezată pe un suport constant. În expresie filosofică, prima galaxie optează pentru Fiinţă, a doua optează pentru Devenire. Se pare că mai avem până când vom ajunge la ceea ce Constantin Noica numeşte „Devenirea întru Fiinţă”. Oricum, mă bucur că „Târgul de carte Gaudeamus”, chiar şi prin „Caravanele” sale, rămâne în continuare de partea Fiinţei. Aşadar, „Gaudeamus igitur!”