„Mihai I al României. Un rege cu onoare, loialitate şi credinţă“
0
Autorii Adrian Cioroianu şi Mihaela Simina au publicat volumul "Mihai I al României. Un rege cu onoare, loialitate şi credinţă" (Curtea Veche Publishing, 2016). Adevarul.ro vă prezintă un fragment din acest volum, care redă momente din biografia Regelui Mihai I.
"Povestea noastră începe, de fapt, tot acolo unde urmează să se termine — la Sinaia. Aici, în acest oraş, cândva în secolul trecut (dar nu în vremuri îndepărtate, ci cam pe când mulţi dintre bunicii noştri erau copii), s‑a născut cel ce urma să fie moştenitorul Tronului României. Bucuria s‑a înfăptuit într‑o zi caldă de toamnă — pe 25 octombrie, în anul 1921, într‑o vilă de pe domeniul Castelului Peleş, numită Foişor. Principele nou‑născut a fost botezat Mihai — în amintirea celui mai mare erou din istoria României, Mihai Viteazul.
Părinţii micului prinţ erau Principele Carol (viitor rege al României sub numele de Carol al II‑lea) şi soţia sa, Principesa Elena a Greciei şi a Danemarcei, cunoscută mai apoi ca Regina‑mamă Elena a României. Dacă despre bunicii din partea mamei ai moştenitorului nostru poate nu ştiţi prea multe (ei erau Regele Constantin şi Regina Sofia, care atunci domneau în Grecia), sigur aţi mai auzit vorbindu‑se despre bunicii lui Mihai din partea tatălui — aceştia erau Regele Ferdinand şi Regina Maria ai României. Micul Mihai nu a mai avut fraţi sau surori — ca singur moştenitor al dinastiei din România, responsabilitatea sa faţă de patrie şi familie avea să fie mare şi unică.
La scurt timp după naşterea prinţului Mihai, familia s‑a mutat de la Sinaia la Bucureşti, într‑o vilă de pe şoseaua Kiseleff — lungul şi frumosul boulevard mărginit de arbori înalţi şi parcele ordonate de gazon pe care mulţi dintre voi, cei ce citiţi aceste rânduri, vă plimbaţi atunci când ieşiţi în oraş sau când vizitaţi Capitala. Principala preocupare a Principesei Elena consta în creşterea şi educarea fiului său. Ea avea un ajutor de nădejde în bătrâna bonă pe nume Saint John, pe care o chemase din Anglia; doamna Saint John era aproape ca o membră a familiei — tot ea o crescuse şi pe Elena, pe când era o mică prinţesă. Un alt ajutor de nădejde (şi păstrat tot din copilăria Elenei) a fost… micul ţarc de lemn în care ea învăţase să meargă şi care a devenit apoi martorul primilor paşi ai viitorului Rege al României, Mihai I.
La vârsta de patru ani, Mihai călărea cu măiestrie (un ponei, e adevărat), iar la şase ani conducea cu plăcere o maşinuţă pentru copii. Probabil că de la acea maşinuţă de tablă viu colorată a început pasiunea viitorului rege pentru maşini şi pentru motoare — pasiune pe care a păstrat‑o toată viaţa. Iar dacă vreunul dintre noi am fi fost prietenii lui în acei ani, cu siguranţă că am fi rămas cu nişte fotografii foarte interesante — pentru că micul moştenitor al Coroanei ştia deja să folosească un aparat de fotografiat pe care îl primise în dar!
„Regele şoselelor“ şi prinţesa de Bourbon‑Parma
Pe aeroportul Heathrow din Londra, pe 15 noiembrie 1947, avea loc o aterizare perfectă. La manşa aeronavei trecuse în ultimele minute ale zborului chiar Regele Mihai! Suveranul venise, împreună cu Regina‑mamă Elena, la nunta Principesei Elisabeta (viitoarea, în zilele noastre, regină Elisabeta a II‑a a Angliei). La acelaşi eveniment avea să participe, alături de multe nume ilustre ale lumii, şi o tânără simpatică şi vioaie, cu o purtare cam băieţească (în timpul războiului luptase cu arma în mână!) şi care fuma, din când în când, ţigări fără filtru. Ea era Principesa Ana, din familia de Bourbon‑Parma, în vârstă atunci de 24 de ani.
Principesa Ana şi mama ei, prinţesa Margareta a Danemarcei, aveau să locuiască, pe timpul şederii în Londra, la hotelul Claridge’s. Aici, într‑o seară, cu ocazia unei recepţii, a venit şi Regina‑mamă Elena a României, alături de un tânăr înalt, îmbrăcat în uniforma aviaţiei române — era, desigur, Regele Mihai. Celor doi tineri li s‑a făcut cunoştinţă. Principesa Ana, rebelă de felul ei, dar şi emoţionată atunci, în loc să facă o reverenţă în faţa Regelui, cum ar fi trebuit, a luat poziţia de drepţi şi a lovit cu putere călcâiele de podea, ca un soldat. Scena era una cât se poate de simpatică… însă mamei Anei nu i‑a plăcut. Îmbufnată, Ana s‑a retras repede în camera ei.
Dar destinul i‑a readus repede pe cei doi faţă în faţă. Peste câteva zile, a avut loc o cină la ambasada Luxemburgului. Principesa Ana a fost invitată; la fel şi Regele Mihai. Cei doi au reintrat în vorbă şi, începând din acea seară, au petrecut mai tot timpul împreună, alături de fraţii principesei, Michel şi André. Mergeau la teatru, la cinema sau se plimbau prin parcurile londoneze.
La început, Principesa Ana avea păreri împărţite despre tânărul rege român. Pe de o parte, Mihai era cu siguranţă un bărbat frumos, era bine educat şi avea maniere fără cusur. Dar, pe de altă parte, Ana avea impresia că Mihai este prea liniştit (în comparaţie cu ea!) şi că stă prea mult sub ascultarea mamei sale. În plus, principesa nu ştia mare lucru despre România, care i se părea, asemenea multor occidentali ai timpului, un ţinut exotic, aflat undeva la porţile Orientului!
După nunta Elisabetei a Angliei, Principesa Ana, alături de mama şi de unul dintre fraţii săi, a mers câteva zile în Elveţia, la Lausanne. Deloc întâmplător (!), tot prin acel oraş au trecut atunci şi Regele Mihai şi mama sa, pe drumul lor de întoarcere spre România. Într‑o zi, tânărul rege a invitat‑o pe Ana la o plimbare în doi cu automobilul. Pe atunci, Ana nu cunoştea pasiunea pentru maşini a viitorului ei soţ — drept care mare i‑a fost surpriza! La volan, Mihai a devenit dintr‑o dată „regele şoselei“: abil şi stăpân pe sine, cel ce părea în rest atât de liniştit s‑a transformat dintr‑o dată într‑un bărbat ce părea că‑şi conduce bolidul din vârful degetelor. Ana a fost pur şi simplu cucerită. Imediat s‑a auzit o cerere: suveranul i‑a cerut mâna Principesei. Ana a spus „Da“. Cei doi s‑au logodit, în zilele următoare, binecuvântaţi şi felicitaţi de părinţi şi de prieteni. Şi, din acel moment, cei doi au rămas alături, până în zilele noastre…
După bucurie, prima criză în doi …
Revenit la Bucureşti în decembrie 1947, Regele Mihai nu a avut timp nici să se bucure de logodnă, nici să‑şi pregătească nunta. Potrivit legilor române, suveranul trebuia să aibă acceptul guvernului pentru o viitoare căsătorie — numai că, în secret, guvernul comunist de la Bucureşti nu pregătea o nuntă, ci chiar (aşa cum am văzut) abdicarea forţată a Regelui.
Aşa cum am văzut în primele pagini ale acestei cărţi, Regele Mihai şi Regina‑mamă Elena au plecat, forţaţi, din gara Sinaia (şi ulterior din România) pe 3 ianuarie 1948. Multă vreme regele nu a înţeles de ce în convoiul oficial care l‑a condus la gară se aflau patru maşini — aceasta, în timp ce el, mama lui şi bagajele lor încăpeau într‑una singură. Mai târziu şi‑a dat seama că era tot un truc al comuniştilor: ei doriseră să poată spune, ulterior, că Regele a plecat din ţară încărcat de „bogăţii“.
Aflată la câteva mii de kilometri depărtare, Principesa Ana a suferit pentru logodnicul ei. În loc să devină regina legitimă a României, Ana avea să fie soţia unui rege în exil! Dar, cu firea ei curajoasă şi luptătoare, cu dragoste şi înţelegere, ea a stat alături de soţul ei în următoarele decenii, repetându‑i că libertatea câştigă mereu în faţa tiraniei. Iar Istoria avea să‑i dea dreptate.
Obligat să plece din ţara sa, Regelui Mihai nu i‑a fost deloc simplu să organizeze nunta cu Principesa Ana. În plus, mai exista o piedică: cea religioasă. Născută în Franţa, Ana era catolică, iar Mihai era ortodox, ca majoritatea românilor; atunci, Ana a încercat să obţină o „exceptare de la regulă“ din partea Bisericii Catolice. Degeaba. Rebelă şi curajoasă cum o ştim, Principesa Ana a hotărât să încalce regulile propriei religii şi să se căsătorească totuşi cu Mihai. Întrebarea care rămânea: unde să facă nunta? Norocul a fost că unchiul Regelui Mihai, Regele Paul al Greciei, i‑a invitat să facă nunta la Palatul Regal din Atena — şi exact aşa s‑a întâmplat, în ziua de 10 iunie 1948.
Ceremonia a fost simplă şi elegantă, iar mireasa a purtat o rochie nu foarte scumpă, dar maiestuoasă, realizată de casa de modă Lanvin din Paris — o rochie ce va intra în tezaurul sentimental al familiei şi pe care o vor purta, peste ani, şi fiicele celor doi. După o scurtă „lună de miere“ la reşedinţa de vară din Grecia a Regelui Paul, cei doi au petrecut alte câteva săptămâni la Locarno, în partea italiană a Elveţiei; iar apoi au mers la Florenţa, la Villa Sparta, locuinţa Reginei‑mame Elena. Acolo, având în vedere incertitudinea împrejurărilor, noua şi tânăra familie se va stabili o perioadă". (Copyright Curtea Veche Publishing. Fragment din volumul "Mihai I al României. Un rege cu onoare, loialitate şi credinţă", Curtea Veche Publishing, 2016., Capitolul "Un nou‑născut în familie)
Se încarcă comentariile...
