Punte peste timp: 142 de ani de la momentul Putna 1871

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Placa comemorativă a României June de la Sfânta Mănăstire Putna (15 august 2011)
Placa comemorativă a României June de la Sfânta Mănăstire Putna (15 august 2011)

Marea Serbare de la Putna şi primul Congres al Studenţilor Români de Pretutindeni au avut un rol major în procesul de coagulare a generaţiei 1871 în jurul unor valori şi obiective comune.  Exemplul acelor zile istorice se distinge prin sentimentele de unitate şi responsabilitate pe care le-a generat, într-un moment esenţial al istoriei României.

15 august 1871 marchează unul dintre cele mai importante momente în istoria noastră, din păcate încă prea puţin cunoscut. Atunci a avut loc Marea Serbare de la Putna, care a inclus şi primul Congres al Studenţilor Români de Pretutindeni. Au participat la acele evenimente peste 3.000 de tineri români din toate provinciile ţării, printre care reprezentanţii de seamă ai unei generaţii de excepţie: Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Mihail Kogălniceanu, A. D. Xenopol, G. Dem. Teodorescu, Grigore Tocilescu, Dimitrie Gusti, Ciprian Porumbescu, Epaminonda Bucevschi şi alţii.

Pentru cei pasionaţi de istorie, cronica evenimentelor din 1870-71 merită parcursă cu atenţie. La fel de memorabile sunt şi cuvintele poetului nostru naţional, Mihai Eminescu, despre acele zile istorice. Este interesant de remarcat esenţa şi, dincolo de limbajul vremii, actualitatea tematicilor abordate de tinerii reuniţi la Putna în 1871: (1) Prin ce s-ar putea dezvolta omogen întreaga junime română; (2) Cum ar putea contribui generaţia prezentă la generalizarea culturii; (3) Pe ce căi trebuie să se îndrepte junimea română pentru a-şi crea condiţiile unei dezvoltări sigure şi permanente; (4) Ce ramură a dezvoltării trebuie să atragă atenţia junimii „mai cu deosebire”. Pe scurt: care trebuia să fie rolul generaţiei tinere în modernizarea României, într-un moment cheie al dezvoltării ţării?

Este adevărat că nu a existat un program ferm în urma Congresului, însă s-a împlinit în bună măsură dorinţa exprimată de Mihai Eminescu: „Se va ridica simţul naţional, aproape adormit până acum, şi va lua alt avânt, iar studenţii ce-au sosit din toate părţile şi-au făcut cunoştinţă şi legături de prietenie […] vor fi propagatorii cei mai zeloşi ai ideii că, lucrând uniţi şi conduşi de acelaşi ideal, vor contribui la deşteptarea şi mărirea neamului lor. Această convingere va mări puterea lor de rezistenţă şi îi va oţeli în lupta pentru lege şi ţară…” Aşadar, momentul Putna 1871 a generat un sentiment de unitate în rândul generaţiei tinere, care a conştientizat rolului cheie pe care trebuia să-l joace într-o perioadă zbuciumată şi tulbure. Astfel, generaţia 1871, călcând pe urmele adânci ale generaţiei 1848, şi-a asumat răspunderea construirii unui viitor comun, contribuind în mod decisiv la împlinirea unor aspiraţii seculare: Independenţa (1877) şi Marea Unire (1918). Mai mult, exemplul tinerilor participanţi la Congresul din 1871 a fost suficient pentru a mişca alte generaţii tinere (1904, 1926, 1957) către stabilirea unor obiective naţionale.

În 2011, prin Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), am organizat Forumul România Jună. Manifestarea a avut loc la Bucureşti, cu sprijinul Băncii Naţionale a României, pe parcursul a trei zile (12-14 august). A reunit peste 300 de tineri români din ţară şi de peste hotare, dar şi experţi consacraţi, pe 11 grupuri de expertiză. Timp de trei zile, participanţii au căutat răspunsuri la trei întrebări esenţiale, ancorând în prezent exemplul Congresului din 1871: (1) Care este rolul generaţiei tinere de astăzi?; (2) Suntem pregătiţi să conştientizăm responsabilităţile care ne revin?; şi (3) Cum va arăta România atunci când, peste ani, noi înşine vom preda ştafeta generaţiilor următoare? Concluziile dezbaterilor au fost sintetizate în „Programul România Jună 2030: România în 3Decenii”, o primă viziune a tinerilor de astăzi asupra dezvoltării României pe termen lung, cu obiective, soluţii şi măsuri practice. O primă schiţă, dar peste măsura aşteptărilor, având în vedere timpul limitat de dezbatere în raport cu importanţa şi complexitatea tematicilor abordate. Un prim pas, dar un pas apăsat şi pozitiv.

În final, ideea României June 2011 nu a aparţinut LSRS. Ne-a fost sugerată de un om excepţional, regretatul Profesor Dr. Ing. Dumitru Daba, unul dintre marii observatori ai operei lui Constantin Brâncuşi. Într-o scrisoare din 20 aprilie 2010, domnul Profesor ne scria: „Îmi permit să vă fac o sugestie de suflet. În 2011 se vor împlini 140 de ani de la primul congres al studenţimii române (ţinut la Mănăstirea Putna în 1871), al cărui inspirat secretar a fost Mihai Eminescu. Dacă v-aţi întâlni [cu toţii] la Putna sub egida acestui semn aniversar, la un nou Congres al Studenţilor Români?” Scopul urma să fie, în tripla sa dimensiune, similar celui din 1871: rememorarea trecutului, analiza prezentului şi trasarea unor direcţii de dezvoltare pentru viitorul României. Astfel, după Forumul de la Bucureşti, pe 15 august 2011, ne-am reunit la Mănăstirea Putna, în zi de sărbătoare şi în acelaşi loc minunat ca generaţia 1871. Fără a avea pretenţia de a ne ridica la înălţimea exemplului istoric, am dorit să cinstim astfel memoria şi faptele celor care au organizat Primul Congres al Studenţilor Români de Pretutindeni.

Finalul evenimentului a fost marcat de dezvelirea unei plăci comemorative. Aceasta poartă următoarea inscripţie: „Astăzi, la 140 de ani de la Primul Congres al Tinerilor Români de Pretutindeni, punem la Putna pecete peste veacuri spiritului unificator, ideilor înnoitoare şi dragostei de ţară. Fie ca exemplul înaintaşilor noştri să reprezinte îndemn pentru noi toţi de a contribui la edificarea viitorului patriei. Înainte! Împreună! Liga Studenţilor Români din Străinătate, Sfânta Mănăstire Putna, 15 august 2011” 

Domnul Profesor Daba s-a stins din viaţă pe 8 iunie 2011, cu numai două luni înainte de începutul Forumului România Jună. Evenimentul i-a fost dedicat în întregime.

Iată, aşadar, cum faptele oamenilor de excepţie rămân mereu vii în urma lor. Ecoul exemplului lor depăşeşte o trecătoare, dar însemnată existenţă, cât şi „distanţa” unor zeci şi sute de ani. Mai exact, astăzi, 142 de ani. Oare până în 2021, la împlinirea a 150 de ani de la momentul Putna 1871, va ştii generaţia tânără de astăzi să-şi asume pe deplin responsabilitatea pentru un viitor mai bun al României de mâine?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite