VIDEO „Ionel“ - documentarul rusesc despre anii de studenţie ai lui Ion Iliescu la Moscova. „Tinereţea luminoasă“ din stalinism şi „canibalii americani“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Un documentar produs de televiziunea „Russia 1“ ne prezintă viaţa idilică a studentului Ion Iliescu la Institutul Energetic „Molotov“, din Moscova, în perioada 1950-1954. Aflăm cât de popular era printre colege, ce jocuri incitante se jucau în căminele sovietice şi cât de nostalgic este fostul nostru preşedinte după „luminoşii“ ani '50.

În 1950, Ion Iliescu era  un tânăr aspirant la meseria de inginer hidrolog. Pentru că îşi dovedise ataşamentul faţă de valorile comunismului, Partidul Muncitoresc Român l-a trimis la studii în Moscova. „Era un băiat  de treabă. A fost simpatizat din prima. Era genul de persoană care spunea bancuri şi era în centrul discuţiilor“, spune Alexandr Velikanov, coleg de facultate cu fostul preşedinte al României.

Colegii de cameră îşi amintesc faptul că Ion Iliescu avea haine deosebite şi, când plecau la întâlniri, apelau la garderoba lui „Ionel“: „Uneori, el nu avea ce purta pentru că toate hainele erau împrumutate pe la colegi“.

„Fetele erau mai interesate de el decât de noi, ceilalţi. Era un băiat interesant, probabil că ţinea şi de naţionalitate“, afirmă unul dintre colegii lui Iliescu. Cum studenţii străini primeau o bursă de studii mai mare decât ruşii, Iliescu era invidiat că îşi putea permite să mănânce câte o chiflă franţuzească în fiecare pauză.

Nina Ilina, una dintre colegele lui Iliescu, îşi aminteşte că tânărul Ionel i-a învăţat pe studenţii sovietici un joc românesc, naiv şi incitant în aceeaşi măsură: „La una din primele noastre petreceri, după ce am dansat şi am glumit, el ne-a învăţat jocul cu cutia de chibrituri. Scoteam interiorul cutiei de chibrituri şi rămânea doar exteriorul. Unul îşi aşeza pe nas acel exterior de cutie şi trebuia să îl pună pe nasul celui de lângă el. Adică se uneau, poate că unii se şi sărutau. Ştiu că Ionel mi-a pus mie cutia pe nas, o dată. Poate că de-asta am şi reţinut“. Iliescu era admirat şi pentru calităţile lui de înotător, aşa cum se poate vedea şi într-o fotografie de arhivă prezentată în documentar.

image

Nina Iliescu, soţia fostului preşedinte, a fost, de asemenea, studentă la Moscova în acea perioadă. De altfel, cei doi s-au căsătorit la finalul celui de-al doilea an de facultate.

Într-una din vizitele sale oficiale în Rusia, în perioada în care a fost preşedintele României, Ion Iliescu s-a reîntâlnit cu colegii săi de facultate. „Am avut discuţii, aşa ca între prieteni. Ei spuneau: «cât de bine a fost pe vremea lui Stalin!». Altul a spus: «Ai înnebunit, cum poţi să te gândeşti la asta?». Asta a fost, la 20 de ani totul era frumos şi bine. Aşadar, tinereţea a rămas în amintirile noastre ca fiind foarte luminoasă“, a rememorat Iliescu în cadrul documentarului.

image

Ion Iliescu în mijlocul colegilor săi de facultate

Ion Iliescu despre „fericirea de a studia în Uniunea Sovietică“ şi despre „canibalii americani“

La finalul primului an de studii la Moscova, Ion Iliescu a publicat în „Scînteia“ articolul intitulat „Fericirea de a studia în Uniunea Sovietică“. Într-un limbaj specific vremurilor, Ion Iliescu aşternea pe hârtie un lung articol în care broda pe marginea ideii din titlul: „Pentru orice student român este o cinste şi o fericire să studieze în Uniunea Sovietică. […] Avem de învăţat nespus de mult din felul de a trăi şi a gândi al omului sovietic, al acestui om de o mare înălţime morală, cult, modest, gata oricând să-ţi spună deschis ce gândeşte şi să te ajute. Cu toţii simţim prietenia, îndrumarea şi ajutorul tovarăşilor noştri sovietici, ne bucurăm împreună de succesele construcţiei noastre paşnice şi simţim aceeaşi revoltă contra canibalilor americani care săvârşesc bestialităţi de nedescris împotriva eroicului popor coreean şi care pregătesc un nou război mondial“.

Ion Iliescu, 60 de ani mai târziu: „ La Moscova am început să am îndoieli“

image

În cartea autobiografică, „Fragmente de viaţă şi istorie trăită“, publicată în 2011, Iliescu spune că, de fapt, chiar în acei ani ai studenţiei la Moscova a început să-şi dea seama că e ceva putred în Uniunea Sovietică: „Aveam 20 de ani când, în 1950, plecam să-mi continui studiile în hidroenergetică la Institutul Energetic din Moscova - o şcoală de prestigiu, recunoscută pe plan internaţional. De-abia acolo, în contact cu realităţile sovietice, pierzând, inevitabil, şi o anumită doză de naivitate adolescentină, am început să am unele îndoieli, nu cu privire la sistem, în general, ci strict legate de felul în care acesta era aplicat în URSS. Colegii mei de facultate veneau din toate colţurile Uniunii Sovietice; am cunoscut familiile unora dintre ei şi am putut să-mi dau seama că trăiau foarte greu - urmare a războiului, îmi spuneam, silit să recunosc că nivelul de trai al omului de rând era foarte departe de ceea ce-mi imaginasem, de ceea ce ni se spunea, de ceea ce ni se cerea să credem. Mai mult decât atât, cetăţeanul sovietic trăia cu spaima în suflet şi se arăta circumspect nu numai cu străinii, dar şi cu tot ce venea din străinătate - ceea ce nu putea să nu mi se pară şocant, chiar comunist fiind, şi chiar în anii aceia de după război. Veneam dintr-o ţară cu o mentalitate deschisă, din mijlocul unui popor dintotdeauna curios să ştie ce se întâmpla pe alte meleaguri. Am fost surprins să aflu că toţi cetăţenii Uniunii Sovietice aveau un paşaport interior şi că le era interzis să se deplaseze liber pe teritoriul propriei ţări. Ca să nu mai vorbesc de senzaţia pe care mi-o dădea omniprezenţa unei poliţii politice de care toată lumea se ferea, nimeni neîndrăznind să spună ce gândeşte, decât în şoaptă şi aluziv. Şi apoi, disperarea unanimă la moartea lui Stalin! Cultul personalităţii mi se părea ceva cu totul nefiresc. Ce fel de sistem politic era acesta, dacă el zămislea alţi zei?

image

Ion Iliescu la cursuri

Coleg cu Mihail Gorbaciov şi cu Li Peng, viitorul premier al Chinei

Ion Iliescu a fost coleg, la Institutul din Moscova, cu Mihail Gorvaciov, ultimul Secretar General al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, şi cu Li Peng, premierul Chinei timp de 10 ani, între 1988 şi 1998. „E adevărat, în anii 1950-1954 o parte din studii le-am făcut la Moscova, la Hidroenergetică. Am făcut primul an la Politehnica din Bucureşti, apoi am continuat la Institutul Energetic din Moscova. În acea perioadă făcea studiile şi Gorbaciov. Dar nu ne-am cunoscut. Şi ce-ar fi fost dacă ne-am fi cunoscut? Ce motiv aveam să contest?“, a declarat Iliescu la un colocviu desfăşurat la Institutul Revoluţiei Române.

Susţinătorii ideii că în decembrie 1989 în România a fost o lovitură de stat au conexat posibila amiciţie dintre Gorbaciov şi Iliescu cu ascensiunea celui din urmă, în numai câteva ore, de la director de editură la preşedinte de stat. Iliescu şi Gorbaciov au avut mai multe discuţii telefonice în perioada 22-30 decembrie 1989.

image

Moscova, începutul anilor '50. Li Peng, viitorul premier al Chinei (primul din stânga), şi Ion Iliescu, viitorul preşedinte al României

Unica beţie a lui Iliescu: „trei stacane de vodcă şi una de lichior de trandafiri care m-au făcut praf “

În urmă cu doi ani, Ion Iliescu a povestit într-un interviu pentru „Acasă TV“ cum l-au îmbătat colegii de cameră, în anii studenţiei moscovite: „Eram cinci inşi în cameră şi era ziua unuia dintre colegi. Ruşii... foarte amabili şi prietenoşi.  Şi... mă rog... ca ruşii... trei stacane de vodcă şi pe urmă şi una de lichior de trandafiri care m-au făcut praf. Eram şi la etajul cinci. Ei au ieşit să se aerisească. Eu n-am coborât, mi-a fost greu să ajung până la capătul holului, unde erau chiuvetele. A fost singura data când am fost beat. Am văzut şi eu ce înseamnă să fii beat, să îţi pierzi uzul raţiunii. A doua zi dimineaţă eram înnebunit după ceva acru. Am cumpărat un borcan mare de murături, de cinci litri. L-am luat acasă şi când am gustat am văzut că era dulce. Ruşii tratau altfel murăturile, nu cu sare“.
 

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite