Rodica Zafiu: Decent şi indecent

Doar îmbinările mai neaşteptate (de exemplu, într-o cronică de film: „nu e nici o bătaie decentă, nici o vrajă ca lumea“, blogspot.com) ne pot atrage atenţia că s-a schimbat ceva în folosirea lui decent; altminteri, lărgirea sensurilor cuvîntului e destul de firească (în spiritul unor tendinţe interne mai generale, dar şi în consonanţă cu etimologia şi cu influenţele străine) şi acceptată de toată lumea.

Astăzi, coexistă două accepţii principale ale adjectivului: cea tradiţională, care presupune respectarea unor norme de conduită publică – „cuviincios, pudic“ (DEX) – şi cea relativ recentă, care se referă la standarde de calitate foarte generale: „convenabil, acceptabil, corespunzător“.

Cel de-al doilea sens e foarte prezent în discursul public contemporan, în combinaţie cu substantive ca viaţă, existenţă, condiţii, salarii, pensii etc.: „Muncă Decentă pentru o Viaţă Decentă“ (fondromania.org); „Locuitorii comunei Floreşti îşi doresc o viaţă decentă!“ (petitieonline.com); „parteneriat pentru o existenţă decentă!“ (incomod-meria.ro); „Bătrîneţe în condiţii decente“ (gds.ro); „Medicii ameninţă cu greva pentru salarii decente“ (digi24.ro); „Nu mai aşteptaţi pensii decente de la stat“ (gandul.info) etc.  

Ca în multe alte cazuri, extinderea semantică de azi reprezintă o schimbare doar în raport cu dicţionarele generale şi cu uzul dominant în secolul al XX-lea. De fapt, sensul mai larg era deja posibil sau latent în etimon, nefiind azi decît (re)actualizat. Româna a preluat cuvîntul (în secolul al XIX-lea, conform dicţionarelor noastre) din franceză, limbă în care înţelesul dominant era „conform decenţei, bunei creşteri, convenienţelor“.

Sensul „convenabil“ e indicat ca ulterior şi extins (în Trésor de la langue française informatisé, TLFi), deşi era deja inclus în etimologie: cuvîntul provine din participiul prezent latinesc decens, de la verbul decere – „a conveni“, „a se potrivi“. Engleza a preluat termenul latin direct sau prin franceza medievală, dar i-a dezvoltat cu precădere alte sensuri.

Dicţionarele englezeşti actuale înregistrează pentru decent şi sensul „nonobscen“, dar pun pe primul loc accepţiile cele mai frecvente: „adecvat, acceptabil“; „politicos, amabil“ etc. Sub presiunea englezei globale, sensul „acceptabil“ se răspîndeşte tot mai mult în documente internaţionale şi în limbajul curent; nu e greu de înţeles cum a intrat în circulaţie tot mai mult şi în română, în care nu a făcut decît să concureze sensul imitat mai de mult după franceză. Nu e deci cazul să ne scandalizăm din cale-afară: decent e un cuvînt aproape internaţional, din bagajul lexical latin, cu sensuri apropiate de ale etimonului său.  

Citeşte continuarea pe dilemaveche.ro

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).