Când politicienii n-o foloseau pe Sfânta Parascheva ca agent electoral

Când politicienii n-o foloseau pe Sfânta Parascheva ca agent electoral An de an, în ultima vreme, finele lui octombrie propulsează în prim-planul actualităţii mediatice Pelerinajul la Moaştele Sfintei Parascheva, scoase în vedere, cu prilejul zilei din Calendar repartizată Sfintei, de Mitropolia din Iaşi.

După câţiva ani de ceea ce se numeşte, cu un termen luat din medicina veterinară, tratarea subiectului de către presă, putem inventaria notele comune, deja clasice, ale tuturor relatărilor de la Pelerinaj din ziare şi de la TV: numărul uriaş de doritori să atingă racla, denunţat  prin anunţarea kilometrilor înregistraţi de coadă; cazurile de leşin, de încăierare cu jandarmii şi chiar de deces; mărturisirile cuvioaselor vii, că au venit la Cuvioasa Răposată din patimă religioasă; comentarea ironică a coatelor pe care şi le dau la propriu şi la figurat politicienii neamului, pentru a fi descoperiţi de electoratul enoriaş închinîndu-se la Moaşte.

Pelerinajul la Moaştele Cuvioasei se organizează însă de mult mai mult timp decât cel postdecembrist, în care românii au găsit prilejul de a se fuduli că sunt credincioşi mai ceva ca străbunii. În cotidianul Mişcarea, datat, luni, 29 octombrie 1923, apărut duminică, 28 octombrie 1923, am găsit, situat pe prima pagină, dreapta sus, un articol despre Pelerinajul din 1923: „Pelerinajul «La Sfînta»“.

Mai buna înţelegere a textului impune să precizăm că:
1) Mişcarea e un cotidian care apare la Iaşi.
2) Mişcarea e un oficios al organizaţiei liberale din Iaşi, aflate sub autoritatea ministrului George Mârzescu, un fel de Relu Fenechiu din  Guvernarea  Ionel Brătianu (1922-1926):
Iată textul:
„De alaltăieri săteni din satele Iaşului, din satele învecinate, ţărani şi ţărance de pe malurile răsăritene ale Prutului, vin mereu la Iaşi, adunîndu-se la Mitropolie pentru a se închina Cuvioasei Paraschiva.
Timpul extrem de favorabil al acestei minunate toamne a atras anul acesta o lume imensă de credincioşi, veniţi să se închine la Sfînta făcătoare de minuni.
Tabloul acesta este sugestiv. El ne arată că poporul nostru a purtat cu evlavie şi intactă credinţa strămoşească şi că ori care au fost vremurile, nimic n-a putut altera sufletul şi simţul de religiozitate al neamului.
Ce e mai impresionant la acest pelerinaj al poporului, este faptul că şi ţărănimea basarabeană de pe malul Prutului a venit în mare număr să se închine «la Sfîntă» - dovadă şi mai puternică despre sentimentul religios al poporului românesc.
Nimic n-a putut dezrădăcina din sufletul neamului vechea credinţă strămoşească.
Constatăm aceasta cu o deosebită satisfacţiune care ne este cu atît mai mare cu cît ne gîndim la mistificatorii care poartă prin bisericile ortodoxe crucea încîrligată «Hakenkreuz» cu care patrioţii nemţi ai lui Lunderdorf au pornit lupta împotriva statelor care au ieşit biruitoare la războiul european.
Poporul român nu se închină de cît Sfintei cruci ortodoxe şi nu are nimic comun cu crucea cu cîrlige de care d. Cuza şi tovarăşii săi se servesc spre a întreţine o agitaţie de vrajbă şi anarhie, servind interesul catolicilor germani“.

Pe marginea acestui scurt articol, lipsit de semnătură (la vremea respectivă, astfel de ziare rezultau din munca a doi-trei oameni, pentru că Stăpânii politici nu se grăbeau să dea bani unor condeieri famelici, rupând de la gura ibovnicelor), îmi permit următoarele consideraţii:
1) Fiind vorba de un cotidian local, te-ai aştepta ca Pelerinajul să aibă parte de reportaje tiribombistice, aşezate pe sub titluri aţâţătoare.
Pelerinajul din octombrie 1923 e consemnat de Mişcarea doar prin acest articolaş, definit ca text de opinie, şi nu ca un text de relatare.
2) Deşi Mişcarea e un oficios guvernamental, articolul nu suflă o vorbă despre prezenţa la Iaşi, cu prilejul Pelerinajului, a demnitarilor liberali de la Bucureşti sau despre prezenţa vreunui politician din Opoziţie.

Ne-am aştepta să fie altfel. Aşteptarea îşi are explicaţia în memoria secvenţelor TV cu premierul Victor Ponta închinându-se la Moaşte (după ce-a beneficiat de un Pelerinaj special, de Protocol, să-i zicem), cu cuconiţele PSD plămădind cu mânuţele lor parfumate sarmale pentru pântecele pelerinilor, cu politicieni din Opoziţie stând la coada normală, aşa cum se cuvine când ai căzut de la Putere.

Conducerea USL s-a precipitat să fie prezentă la Pelerinaj după un an de la scrutinul parlamentar. Conducerea PNL din 1923 se găsea şi ea tot la un an de la cucerirea Puterii. De ce nu suflă oficiosul Mişcarea nici un cuvânt despre prezenţa premierului Ionel Brătianu sau măcar a Ministrului George Mârzescu la Iaşi? Din simplul motiv că premierul, alţi demnitari nu fuseseră prezenţi la Pelerinaj. Cum nu fuseseră prezenţi nici politicieni din Opoziţie. Ne găsim astfel în faţa unei deosebiri de esenţă între politicienii de azi şi cei din 1923. Bunul simţ le interzicea politicienilor din 1923 exploatarea electorală a unui moment religios.

3) Comentariu prin excelenţă, articolul din Mişcarea încearcă să extragă din realitatea „lumii imense de credincioşi“ semnificaţii moral-politice. Una dintre ele se referă la religiozitatea poporului român. Alta, cea mai importantă, dă seamă de bătălia politică angajată de PNL împotriva LANC a lui A.C. Cuza. Operând cu un fals (svastica LANC n-are nici o legătură cu religia catolică), oficiosul Mişcarea vede în numărul uriaş de români veniţi la Pelerinaj un adevăr politic: respingerea LANC de către electorat.

Lăsând de o parte această forţare tipică unui ziar de partid,  reflectarea Pelerinajului într-un ziar din 1923 ne atrage atenţia că niciun ziar din 2013 n-a abordat Pelerinajul la nivelul semnificaţiilor profunde.
Dimpotrivă. Lectura reportajelor şi vizionarea ştirilor despre Pelerinaj ne dezvăluie o abordare de tabloid, fără nici o legătură cu credinţa.

Deosebirea crucială constă însă în faptul că politicienii din 1923, spre deosebire de cei din 2013, nu-şi imaginau că Sfînta Parascheva ar putea fi folosită ca agent electoral.