Fals jurnal de ieri şi de azi. Ctitoria

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO basilica.ro
FOTO basilica.ro

Într-un timp istoric când şi nestatornicia vicleană a toamnei, bântuită când de secete păgubitoare, când de ploi şi furtuni şi zloată iernatică şi de ninsori ameninţătoare, lipsite de farmecul imaculatei zăpezi, când de vineţeala igrasioasă a ploii nucilor găunoase,

vine parcă intenţionat să concureze nemernicia duşmănoasă a clasei politicianiste îmbogăţită peste noapte lacom prin jefuirea de vie a ţării ajunsă la criminala înfigere frăţească în spate a cuţitelor lungişi a ştergerii sângelui pe obrajii victimelor până mai ieri abia desprinse din sărutul lui Iuda, într-un astfel de timp al zădărniciei şi părăginirii şi ponegririi  părinţilor care ne-au mutat în bloc şi a strămoşilor care au murit pe câmpuri de luptă azi date peşcheş sau vândute celor cărora le-am fost iobagi sau slugi pe tarlale, un om,  un creştin, Daniel, Preafericitul Părinte al Ortodoxiei naţionale, cheamă suflarea naţională la inaugurarea şi sfinţirea unui act de zidire din cărămidă şi suflet care sporeşte şi pecetluieşte vocaţia acestui popor român, continuând o tradiţie hotărâtoare pentru virtutea identităţii naţionale: vocaţia Ctitoriei.

Ctitoria a fost şi a rămas la români până în pragul veacului al XXI-lea şi iată că se continuă şi azi faptul identitar hotărâtor pentru identitatea naţiunii române, a spiritualităţii româneşti, a înţelegerii şi armoniei şi solidarităţii într-o singură limbă, limba vechilor cazanii şi, până la urmă, a unei întregi civilizaţii.

Catedrala Neamului, a cărei sfinţire se petrece pe 25 noiembrie, cu 5 zile înaintea zilei de 1 Decembrie, se preface astăzi, pentru cei de azi, într-o nouă temelie a Unirii cea Mare şi într-o nouă zidire simbolică a Speranţei în binecuvântarea şi apărarea prin noi şi prin cei de mâine a acestei Speranţe care se numeşte la români Marea Unire.

Lanţul de mii de oameni cu lumina creştină în suflet şi în mâini, cu lumânările credinţei ortodoxe aprinse vor înconjura Catedrala Neamului şi a Reîntregirii Naţionale şi o vor slăvi în genunchi, iar această îngenunchere va fi şi va trebui să rămână singura îngenunchere demnă din zilele noastre, îngenuncherea în faţa slujirii demnităţii naţionale.

 Numai din această singură îngenunchere ne vom putea ridica demn fruntea spre cer şi în corul armonios al naţiunilor lumii.

Altă îngenunchere nu ne va putea salva !

Sfinţirea Catedralei Neamului şi a Reîntregirii Naţionale va fi ea însăşi o zi sfântă pentru renaşterea demnităţii numelui de român.

Şi nu putem încheia această fugară însemnare, fireşte emoţională, fără să recunoaştem că acest creştin, Daniel, Preafericitul Părinte al Ortodoxiei Române, a intrat în istorie pilduind cu încăpăţânarea şi orgoliul lui de om învăţat, de om al cărţii pe care s-a şi întemeiat ştiinţa lui de a sluji cartea cu învăţătura unor biblioteci întregi care numai ele citite şi înţelese vor putea întemeia demnitatea iubirii de ţară, astfel încât fiecare cetăţean care îşi asumă nu aventurier, ci grav şi conştient răspunderea ţării, numai prin ştiinţa de carte  îşi poate întemeia iubirea de ţară.

Dar să ne bucurăm astăzi de o zi mare a istoriei pe care o trăim !

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite