Poveste de Crăciun!

Regele Mihai FOTO Mediafax

În zorii dimineţii de Crăciun am pornit din Timişoara pe o şosea liberă, simţindu-mă singuratic (doar eu şi gândurile mele) într-o altă lume, traversând păduri spre un sat din Crişana. Am intrat în biserica din deal zărind doar câţiva bătrâni ce cântau cu putere la Sfânta Liturghie. Vocea lor exprima clarisim sentimentul religios al ţăranului român.

Mă gândeam oare unde sunt ceilalţi din sat, feciori şi fete, tineri, adulţi? Nu mai trecură multe clipe şi îndată, om cu om, biserica deveni plină. Câţiva copilaşi îmbrăcaţi în straie din popor fugiră în faţa altarului sfânt. Pe când preotul citea pastorala trimisă de episcopul locului din dreapta mea se auzi o şoaptă: „Maiestatea!”. Ne-am ridicat drepţi. Se aşternu liniştea în întreaga biserică. Preotul se opri din citit iar eu ridicându-mi privirea am observat cum o persoană înaltă şi dreaptă, îmbrăcată modest, păşea încet pe locul sacru. Era Regele nostru, Regele Mihai, urmat de familia Sa. Regele a urcat în scaunul ce i se cuvenea iar în dreapta naosului s-au aşezat pe rând Principesa Margareta, Principele Radu, Principesa Elena şi tânărul Principe Nicolae. Emoţionat şi cu vocea tremurândă, preotul şi-a continuat lectura. Un prim detaliu mi-a atras atenţia. Când Regele a intrat în biserică preotul tocmai încheiase fraza „s-au închinat, ca unui mare-mpărat”.

În învăţătura creştină nu se admite folosirea unor concepte precum coincidenţă ori întâmplare în schimb se afirmă că totul este proniator. Tot în această zi a fost pentru prima oară când am auzit un preot în România rugându-se pentru Regele Mihai, Regina Ana şi Familia Regală. Majestatea Sa s-a închinat la icoane, a sărutat Sfânta Evanghelie, a ascultat cuvântul preotului, continuarea ecteniilor şi colindul copiilor iar la final a mângâiat un prunc mic (de nici un an) aflat în braţele preotului. A primit pâinea şi vinul şi cu aceiaşi paşi s-a îndreptat spre ieşire. S-a oprit când o femeie venită tocmai din Deva i-a adresat cu sfială urările de sfinte sărbători. Regele a fost apropriat şi prietenos cu fiecare om oricât de simplu părea. Deschiderea faţă de români a Familiei Regale s-a văzut şi prin primirea colindătorilor an de an cu nedescrisă căldură şi dragoste. Câţi alţi lideri de astăzi îşi dedică timpul deschizând porţile şi sufletele cetăţenilor de rând ?

Dacă Naşterea lui Emanuel este sărbătoarea cea mare a creştinătăţii în prezenţa Regelui cu nume de înger ea capătă o însemnătate şi mai mare, fără seamăn. Aşa au mărturisit cei aflaţi în rugăciune. Regele Mihai de-a lungul anilor a biruit răul aşa cum şi arhanghelul a biruit diavolul. O personalitate ce înfăţişează adevărata cumpătare, demnitate, onoare şi preţuire. Am constatat în mod direct că în prezenţa unor oameni speciali reacţionăm diferit nu în funcţie de stările noastre ci de ceea ce ni se transmite. În mod excepţional de fiecare dată când l-am întâlnit pe regele nostru am simţit măreţie şi totodată modestie, bunăcuviinţă şi înaltă moralitate. Ţin să precizez că în raport cu diferite persoane publice care ne impun respect fie prin funcţia, poziţia, conduita publică, fie prin vestimentaţie şi ritual, contrar acestora, Regele Mihai, transmite sentimente ce vin din străfundul fiinţei umane fără a face apel la ceva exterior. Nu a sosit cu (a)larmă în convoi, nu a avut gărzi de corp sau poliţişti care să deschidă calea. Regele Mihai spre deosebire de episcopii ortodocşi nu poartă veşminte luxoase, toiaguri, mitre înalte ori alte accesorii de aur care să oblige oarecare respect şi nici nu-şi întinde mâinile pentru a fi sărutate. E demn şi demnitatea izvorăşte din interior cu o naturaleţe fermecătoare. Aşa se explică autenticul pur, unic şi trainic.

Regele Mihai a avut parte de o educaţie şi cultură aleasă încă din primii ani de viaţă astfel că la doar 18 ani a fost nevoit să consacre cele dobândite şi să facă faţă unor situaţii extrem de dificile pentru ţară de care niciun alt om de stat nu a avut parte vreodată. Să ne amintim doar de legionari, regimul antonescian, Al Doilea Război Mondial cu gravele pierderi omeneşti şi teritoriale, abuzurile şi fraudele comuniştilor, abdicarea forţată şi din păcate exilul vreme de aproape 50 de ani. A cârti acum, a emite păreri jignitoare este nedrept şi imoral. Regele Mihai, urmaş al ţarului Rusiei şi a reginei Marii Britanii şi-a iubit mai mult ca orice propria ţară pentru care a luptat o viaţă întreagă. Astăzi la 92 de ani susţine viitorul României cu încredere, fericire şi speranţă participând la evenimente publice în ţară şi în străinătate.  Mesajul Majestăţii Sale de Crăciun reprezintă un îndemn preţios şi sincer pentru români căci foloseşte cuvinte fundamentale precum munca, cinste, pricepere, democraţie, libertate, inspiraţie, familie, respect, demnitate, curaj, pacea şi credinţă încheindu-se cu „Aşa să ne ajute Dumnezeu” !  

Este îndemnul viu al unui conducător adevărat pe care o bună parte din românii noştri, din păcate, continuă să-l ignore. Aceiaşi români se lamentează învinuind absenţa unor modele în societate şi existenţa unor practici corupte. Ori, făcând apel la memorie, privind la faptele lui Carol I sau Ferdinand, la independenţa, naşterea, creşterea şi dezvoltarea noastră în acele epoci şi recunoscând rolul monarhiei pentru ţară vom putea privi spre un viitor demn în anii ce urmează. 

La Multi Ani, Majestate! La Multi Ani, România!

Mesajul video al Majestăţii Sale Regele Mihai I pentru Crăciun şi Anul Nou