Handicapuri nesurmontate

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dincolo de cosmetizările de suprafaţă, de recursul la costume moderne şi de rescrierea în proză, asociată cu transferarea relativ superficială şi cam la primă mână în contemporaneitatea teatrală a scenelor meşteşugarilor, versiunea propusă de regizorul debutant Botos Bálint pentru binecunoscuta piesă shakespeariană „Visul unei nopţi de vară” oferă extrem de puţine indicii că ar fi creaţia unui spirit cu adevărat tânăr, inventiv căutător.

Gata să se ia la trântă cu locurile comune şi cu lipsa de inspiraţie autentică.

Spectacolul de la Teatrul “Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea a avut de surmontat două handicapuri severe. Primul ţine de traducerea în limba română a textului shakespearian. Regizorul a optat ori s-a văzut nevoit să opteze, în lipsă de altceva mai potrivit necesităţilor montării, pentru o traducere veche, datorată lui Şt. O. Iosif.

Deşi revăzută de Dan Amedeo Lăzărescu, traducerea respectivă se pare că tot nu a putut să ofere satisfacţie, tot ca neprietenoasă a fost resimţită de actorii tineri din distribuţie. Care actori- şi aici vorbim despre cel de-al doilea handicap nedepăşit în chip convenabil de spectacol- s-au dovedit timoraţi de text, l-au rostit cu indiferenţă, vădit nefermecaţi de poezia lui, cu frazări şi accente bizare, uneori de-a dreptul neinteligibil.

Nu regăseşti în montare umorul şi avântul feeriei la fel cum e absentă din intimitatea spectacolului copleşitoare bucurie de viaţă transmisă de Shakespeare atunci când purcede la ameţitoarea descriere a naturii. Care descriere e greu regăsibilă în spectacol, dezavantajată fiind şi de decorul extrem de pauper.

Cu toate că regizorul l-a chemat în ajutor pe Bordás Attila, a cărui misiune era aceea de a asigura coregrafia şi mişcarea scenică, spectacolul lasă impresia că e foarte puţin dinamic, pe alocuri chiar lânced. Lui Botos Bálint îi e evident clar că lumea lui Oberon este lumea propriu-zisă a visului, că lumea îndrăgostiţilor e cel mai aproape de vis şi că cea a meşteşugarilor e încărcată, prin contrast, cu un realism necesar.

Numai că aceste evidenţe, subliniate de orice manual de Istorie a teatrului universal, nu sunt eficient concretizate în spectacol. Olimpiu Blaj, căruia îi revine sarcina de a-i juca deopotrivă pe Theseu, ducele Atenei, dar şi pe Oberon, nu identifică mulţumitor mijloacele utile diferenţierii celor două personaje, spectatorilor nefamiliarizaţi cu partitura fiindu-le, cred, destul de dificil să observe că e vorba despre două roluri.

Ceva mai diferenţiate sunt apariţiile Mădălinei Ciotea, deopotrivă interpretă a Hipolitei şi a Titaniei, în vreme ce Amalia Huţan  nu e din cale afară de avantajată de dramaturgia montării (dramaturgie stabilită de regizor, din câte am înţeles în colaborare cu Ana Cucu Popescu) în procesul delimitării ceva mai limpezi a frontierelor dintre rolurile Philostrat şi Puck. Care Puck mi s-a părut a fi din cale afară de discret desenat de interpretă, deloc încurajată în acest sens de tânărul director de scenă. Lysander şi Hermia sunt mult mai proeminenţi în spectacol decât Demetrius şi Helena, cuplul actoricesc Cătălin Vieru- Ioana Predescu funcţionând ceva mai bine decât cel format din Alex Calangiu şi Szász Réka.

Interesul lui Botos Bálint s-a concentrat îndeosebi asupra momentelor meşteşugarilor. Care meşteşugari s-au metamorfozat în actori adevăraţi, de la un teatru oarecare, mai de provincie, mai de cartier, mai de periferie. În actori cu diplomă ori calificaţi la locul de muncă, însă cam ocoliţi de talent. Dulgherul Gutuie (Florin Beciu) e regizorul cvasi-profesionist al spectacolului ce urmează a fi jucat în faţa Curţii ateniene, Fundulea a devenit Radu Fundulea, el e Vedeta, Maestrul închipuit şi manierizat al trupei şi e interpretat cu oarecare excese de Radu Constantinov, cârpaciul de foale Flaut a fost rebotezat Vlad Flaut, a fost transformat într-un actor debutant, temător şi efeminat şi a fost înfăţişat exact, reţinut, fără tentaţia căderii în grotesc de Vlad Bârzanu, el însuşi debutant în calitate de actor profesionist, Botişor, căldărar, e filigranat adus în scenă de o altă debutantă, Ana Şuşca, iar tâmplarul Blându e conturat cu un comic păstos de Vasile Marinoiu.

Doru Zamfirescu are apariţii utile în rolul lui Egeu.   

Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea- Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare

Traducerea: versiunea Şt. O. Iosif revizuită de Dan Amedeo Lăzărescu;

Regia, dramaturgia şi concepţia scenografică: Botos Bálint;

Coregrafia şi mişcarea scenică: Bordás Attila;  Cu: Olimpiu Blaj, Doru Zamfirescu, Cătălin Vieru, Alex Calangiu, Amalia Huţan, Florin Beciu, Vasile Marinoiu, Radu Constantinov, Vlad Bîrzanu, Ana Şuşca, Mădălina Ciotea, Ioana Predescu, Szász Réka;

Data reprezentaţiei: 23 ianuarie 2013.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite