Jurnal de premiere sibiene

Comentez azi două premiere sibiene. Ambele girate de Teatrul Naţional Radu Stanca, realizate în colaborare cu Departamentul de Artă Teatrală de la Facultatea de Litere şi Arte de la Universitatea Lucian Blaga. Având, în consecinţă, distribuţii eminamente tinere.

Menţionez că am văzut spectacolele graţiei unei microstagiuni organizate de Teatru în colaborare cu programul BRD Scena 9.

1. Familia - o succesiune de tablouri

O succesiune de tablouri grupate în trei calupuri diferite, însemnând tot atâtea diviziuni anuale, reprezintă, din perspectiva formei, substanţa dramatică a spectacolului Familii. Realizat de regizorul şi actorul Eugen Jebeleanu, pe un text propriu, pe scena Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu.

Este vorba despre o co-producţie la înfăptuirea căreia au contribuit Teatrul şi Departamentul de Artă Teatrală al Universităţii Lucian Blaga. Consfinţind, încă o dată, strânsa relaţie existentă între cele două instituţii. Şi una, şi cealaltă interesată de ceea ce se numeşte teatrul de mâine. De calitatea şi profesionalismul lui.

Mai exact. Teatrul Naţional Radu Stanca a creat condiţiile tehnice, logistice poate şi pe cele financiare, pentru ca spectacolul în care joacă, în principal, studenţii la Master, să fie produs în cele mai profesioniste condiţii. Cu o scenografie adevărată - e semnată de Velica Panduru - deloc improvizată, cu un concept video concretizat de un binecunoscut practician al domeniului - Andrei Cozlac.

FOTO Dragoş Dumitru

Vedem ceea ce se întâmplă de-a lungul a trei ani în câteva familii diferite. Unele aparent perfect organizate, cu o viaţă socială, măcar la prima vedere ca la carte. Familii care socializează, numai că tocmai în asemenea ocazii ies la iveală o seamă de conflicte, pentru moment latente, dar care e cum nu se poate mai clar că se pregătesc să izbucnească. Alte familii se arată încă de la început a fi nu tocmai în regulă, nu foarte ok. Aşa se face că un frate gay şi o soră ajunsă în faza alcoolismului cronic se întâlnesc doar spre a rezolva o problemă succesorală pentru ca apoi să se regăsească şi să se ajute unul pe altul. Ori ca doi fraţi vitregi, siliţi de reguli şi principii false, la traiul sub acelaşi acoperiş, ajung să comită acte anti-sociale grave, să-şi rezolve situaţia pentru ca, în final, un accident de circulaţie să îi despartă definitiv.

Toate aceste întâmplări, aparent comune, de fapt divers, însă, paradoxal şi totodată cotidian scăldate într-o mare de prejudecăţi, de tabu-uri, de lucruri ce tradiţia edictează că nu s-ar cuveni spuse cu voce tare de teamă că gura lumii vorbeşte, sunt proiectate pe un fundal social, chiar şi politic, mai amplu. Şi piesa, şi spectacolul ambiţionând să fie o radiografie, fie ea şi parţială, a ceea ce înseamnă România în primele decenii ale veacului al XXI lea.

Eugen Jebeleanu şi echipa lui ne propun un spectacol de teatru extrem contemporan. În care secvenţele de extracţie pur realistă sunt intenţionat amestecate cu altele de factură simbolică, cu inserţii de show (sound-designul este semnat de unul dintre interpreţi - Claudiu Urse), cu utilizarea vorbitului şi a mărturiei produse în faţa microfonului, cu inserturi video.

FOTO Dragoş Dumitru

Reprezentaţia văzută de mine a început destul de jos, chiar molatec, spre a câştiga mai departe un plus de combustie şi de portanţă. Cu toate aceste plusuri câştigate pe parcurs e evident că nu toate secvenţele sunt, chiar din construcţie, la fel de convingătoare din punct de vedere artistic. Că o seamă dintre ele păcătuiesc printr-un demonstrativism ori tezism vizibil. Sunt momente în care tinerii (viitori) actori se fac că interpretează, că joacă, fără a interpreta ori a juca aievea, sunt altele în care lucrurile se schimbă mulţumitor ori radical de-a dreptul. Reţin, socotindu-le ca fiind printre cele mai reuşite, secvenţa întâlnirii contondente dintre cei doi fraţi vitregi (Iustinian Turcu şi Vladimir Petre), cele ale confruntării cu aparatul din justiţie sau birocratic (Iustinian Turcu, Ştefan Tunsoiu, Vladimir Petre, Ioana Cosma, Gabriela Pirliţeanu) momentul explicaţiei dintre cei doi foşti soţi (Claudiu Urse, Ioana Cosma), ori cea a regăsirii prin acceptare a fratelui şi surorii, ambii, cel puţin în ochii şi gura lumii, cu probleme (Oana Marin şi Marian Bureaţă).

Altminteri, e sigur că profesorii Departamentului de Artă Teatrală de la Facultatea de Litere şi Arte a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu mai au ceva de lucru cu mulţi dintre cei aflaţi deja pe scenă la capitole de bază ale profesiei. Precum claritatea şi calitatea rostirii, precizia şi expresivitatea intonaţiei, firescul şi pernicioasa lui mimare.

Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu în colaborare cu Universitatea Lucian Blaga- Facultatea de Litere şi Arte-Departamentul de Artă Teatrală- FAMILII -Un spectacol de Eugen Jebeleanu- Scenografia- Velica Panduru- Sound design- Claudiu Urse- Video- Andrei Cozlac- Cu- Marian Bureaţă, Ioana Cosma, Oana Marin, Vladimir Petre, Gabriela Piriţeanu, Ştefan Tunsoiu, Iustinian Turcu, Claudiu Urse- Data reprezentaţiei-30 martie 2017

2. Un musical SF

De vreme ce e tot mai limpede că musicalul are, din nou, în România o mare priză la public, dar şi că asumarea lui necesită din partea interpreţilor calificări suplimentare ce nu prea pot fi dobândite de azi pe mâine, mi se pare extrem de înţeleaptă decizia profesorilor de la Departamentul de Artă Teatrală din componenţa Facultăţii de Litere şi Arte a Universităţii sibiene de a-şi încuraja studenţii să se exerseze în acest gen complex. Gen ce nu prea poate admite concesii ori explicaţii de felul atâta am putut.

Este cu atât mai bine că o instituţie profesionistă de spectacole, aşa cum este Teatrul Naţional Radu Stanca, şi-a asumat proiectul, asigurându-i astfel şi sprijin logistic, şi girul de profesionalitate.

FOTO Dragoş Dumitru

S-a optat pentru Rocky Horror Show, un musical SF scris în anii ’ 70 de Richard O’ Brian. Musical devenit celebru datorită unei ecranizări de mare succes datând din anul 1975. Care, montat acum la Sibiu de Cosmin Chivu, despre care aflu că a făcut un stagiu de specializare în domeniu tocmai în Statele Unite, şi interpretat, în marea lui majoritate, de studenţii de la cele două cicluri - de Licenţă şi de Master - ai Universităţii sibiene, nu se dovedeşte deloc marcat de trecerea timpului. Dimpotrivă. Este încă şi veselă, şi interesantă povestea celor doi tineri- Janet şi Brad- dornici să se căsătorească şi care, porniţi în căutarea fostului lor profesor, Dr. Everett Scott, ajung, numai Dumnezeu ori Diavolul ştiu cum, pe Planeta Transexuală din Galaxia Transilvania. Acolo unde trăiesc şi spaime, şi plăceri extreme, toate scăldate în ritmuri de rock’n’roll.

Regia spectacolului nu este tocmai perfectă, existând anumite probleme ce afectează câmpul vizual al spectatorului, de vină putând să fie însă şi condiţionările impuse de topografia pub­-ului în care se produce performance­­-ul. Condiţionări care sunt considerabil îmblânzite de scenografia lui Alin Gavrilă.

FOTO Dragoş Dumitru

Toate handicapurile ţinând de spaţiu sunt răscumpărate de interpreţi, cei mai mulţi dovedindu-se la ei acasă şi făcând faţă cu bine standardelor extrem de pretenţioase ale genului. Sunt foarte buni Iustinian Turcu şi Denisa Lupu, interpreţii lui Brad şi Janet, la fel cum este şi Vlad Jinga, căruia i-a revenit misiunea de a-l aduce în scenă pe bărbatul ideal, omul perfect cunoscut sub numele de Rocky Horror. În rolul de comper lasă o bună impresie Alin Turcu. Foarte buni şi Marian Bureaţă şi Vladimir Petre. Dar şi Ştefan Tunsoiu, Gabriela Pîrliţeanu, Raj-Alexandru Udrea, Oana Marin, Denisa Pintiuţă, Mihai Rădulea. De remarcat şi calitatea coordonării muzicale asigurate de Constantin Iridon şi Melinda Samson, ca şi impactul proiecţiilor video semnate de Vlad Bacalu.

FOTO Dragoş Dumitru

Marea senzaţie a spectacolului este însă Ali Deac. Un tânăr actor pentru care am multă consideraţie pentru felul în care îşi face profesia în domeniul teatrului dramatic (excelentă evoluţia lui în Tattoo) şi care acum evoluează de parcă ar avea în spate o consistentă producţie de musicaluri. 

Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu în colaborare cu Inter Art Group şi Universitatea Lucian Blaga -Departamentul de Artă Teatrală din Sibiu- ROCKY HORROR SHOW de Richard O’ Brian- Traducerea- Peca Ştefan- Regia- Cosmin Chivu- Scenografia- Alin Gavrilă- Coregrafia-Adriana Bârză- Coordonarea muzicală- Constantin Iridon şi Melinda Samson- Proiecţii video- Vlad Bacalu- Cu- Ali Deac, Denisa Lupu, Iustinian Turcu, Oana Marin, Marian Bureaţă, Denisa Pintiuţă, Vlad Jinga, Gabriela Pîrliţeanu, Raj- Alexandru Udrea, Ştefan Tunsoiu, Alin Turcu, Mihai Rădulea, Vladimir Petre; Data reprezentaţiei- 31 martie 2017