Teatrul Alexandru Davila se reformează

După ani lungi şi grei de anonimat datorat unui management defectuos lăsat să-şi arate neputinţa până la ultima consecinţă, Teatrul Alexandru Davila din Piteşti a fost preluat după un concurs exigent de un director ambiţios, priceput şi harnic. În doar 7 luni, Nicolae Poghirc, cunoscut actor al naţionalului craiovean, a cârmit vizibil istoria teatrului redând colectivului speranţa unei renaşteri în care puţini mai credeau.

Fiindcă e greu să mai speri în redresare după ce trupa a fost subţiată şi publicul alungat, după ce până şi clădirea, acum în prag de consolidare şi-a pierdut aura de odinioară când în acest spaţiu aveau loc adevărate evenimente şi se etalau actori de elită. Cum a fost posibil, ar trebui să ne întrebăm mai des şi cu glas tare, fiindcă Piteştiul nu e un caz izolat, cum nu sunt izolate nici reţetele prin care atâtea alte locuri din ţara asta au căzut pradă nepăsării, afacerismului, ignoranţei.

În aceste noi condiţii, şi Festivalul internaţional al teatrului de studio, care are o tradiţie de 21 de ediţii, a fost în acest an mai profesionist, mai de ţinută, cu spectacole onorabile, nu multe dar valabile, selecţionate din repertoriul teatrelor din Bucureşti, din ţară, publice şi independente având şi două participări din străinătate (Italia şi Columbia) Primite cu interes de public în cele şapte zile cât a durat evenimentul acestea au contribuit la relansarea spectacolului de studio, astăzi poate mai oportun ca altădată având în vedere stilul minimalist la modă. În plus, teatrul din Piteşti beneficiază de unul dintre cele mai minunate studiouri de teatru, proiectat şi realizat prin anii 70 după concepţia lui Liviu Ciulei al cărui nume îl poartă de altfel. Cunoscut şi sub denumirea de Studioul 125, după numărul locurilor, cochetul spaţiu de la mansarda teatrului n-a avut şansa de a-şi transforma numele în renume aşa cum sperăm că se va întâmpla de acum înainte.

E! Şi? FOTO Theodor Tudose

Păziţi de pompieri ca într-un turn medieval am asistat aici pe parcursul festivalului la câteva întâmplări artistice frumoase. Una a fost prilejuită de spectacolul laureaţilor, E! Şi? al UNATC-ului din Bucureşti, o apreciată înscenare după piesa Improvizaţie la Alma de Eugene Ionesco, premiată pentru regia Andreei Ciocârlan şi virtuozitatea întregii echipe de actori formată din Vlad Nicolici, Mircea Alexandru Băluţă, Carol Ionescu, Kostas Mincu, Nicoleta Moscalento. O montare inteligentă, modernă care evidenţiază cu haz şi convingere critica detractorilor infatuaţi şi absurzi ai teatrului ionescian şi ai adevărului vieţii pe care dramaturgul l-a apărat. Talente certe, scoală bună, implicare şi inspiraţie, iată cu ce au cucerit proaspeţii absolvenţi, binemeritând premiul pentru cel mai bun spectacol din festival. Şi ne-am mai căţărat o dată la mansardă cu folos pentru a vedea, în afara concursului, premiera teatrului gazdă cu piesa Old Love de Norm Foster în traducerea celui care a fost Petre Bokor, artistul de gust căruia-i datorăm atâtea spectacole de succes. Nu mai puţin acesta, montat de Daniel Bucur (Canada) cu o distribuţie de vedete care-i cuprinde pe Constantin Cotimanis, Paula Chirilă, Adrian Păduraru şi Iulia Dumitru care le-a ţinut bine piept şi cu participarea extraordinară a lui Nicu Alifantis. O comedie melancolică, tandră despre o iubire târzie jucată cu lipici de actori al căror farmec nu mai e de mult o surpriză. Constantin Cotimanis şi Paula Chirilă, protagoniştii acestei poveşti de dragoste, jonglează jucăuş cu replicile şi situaţiile comice producând un spectacol agreabil, de bun gust pe placul unui public amator să retrăiască fără bruscări ad hoc, sentimente perene. De dată recentă e şi spectacolul cu varianta Durrenmatt a Dansului morţii de August Strindberg - Play Strindberg prezentat în cadrul festivalului la acelaşi studio. Dificila partitură care evaluează ratarea unui cuplu aflat într-un război al nervilor e o probă de actorie dificilă pe care Doina Aida Stan şi Petrişor Stan o înfruntă eroic şi nu fără dificultăţi. Cu ajutorul regizorului Matei Varodi spectacolul tinde spre un echilibru al contrariilor deşi e minat pe alocuri de platitudini. Din distribuţie mai fac parte Cătălin Mirea (Kurt) şi Ana Mirela Popescu cea care arbitrează cu umor meciul celor doi soţi. Orientarea actuală spre un repertoriu de ţinută culturală a Teatrului Davila e atestată şi de montarea recentă a capodoperei shakespeariene Romeo şi Julieta în regia modernă a lui Bogdan Cioabă şi scenografia stilizată cu sugestii de epocă în decor a Cristinei Ciucu. Traducerea clasică a poetului St.O. Iosif pe care o foloseşte spectacolul adaptând-o la necesităţile actuale de limbaj păstrează un parfum contrastant cu intenţiile de actualizare prin care spectacolul ar vrea să fie pe placul tinerilor de azi. Au prospeţimea necesară rolurilor Sorin Dobrin şi Ada Dumitru, ceilalţi interpreţi ai distribuţiei alcătuind un ansamblu pestriţ, mai au de muncit pentru a atinge anvergura culturală şi artistică pe care o reclamă capodopera.

În cadrul festivalului o bună impresie a făcut şi spectacolul Teatrului dramatic Fani Tardini din Galaţi cu Fat Pig de Neil LaBute în regia tinerei Laura Moldovan. O montare proaspătă, alertă, urmărind întâmplarea dintr-o corporaţie în care autorul american vrea să semnaleze unele deficienţe de comunicare în relaţiile dintre angajaţi. Simpatica supraponderală Hellen interpretată cu haz reţinut de Oana Mogoş îl cucereşte cu naturaleţea ei pe timidul Tom, rol în care Ciprian Braşoveanu performează obţinând un premiu de interpretare. Relaţia celor doi provoacă tachinări răutăcioase din partea causticului Kater (Vlad Wolf) şi a unei foste rivale (Flavia Călin) determinând despărţirea. Ingeniosul dispozitiv scenic care contribuie la ritmarea acţiunii şi la impresia de joc mecanic al reacţiilor umane, creat de Ioan Bocoş a fost şi el premiat la categoria cea mai bună scenografie din festival.

Fat Pig FOTO Remus Toderici

Revelaţia feminină a evenimentului a fost tânăra actriţă Ada Saltelechi pe care spectacolul Pe jumătate cântec scris şi regizat de Crista Bilciu la compania independentă Teatrul de foc a impus-o definitiv printre numele consacrate ale generaţiei sale. Premiul de interpretare obţinut la Piteşti se adaugă altora primite în ultima vreme de ea pentru acest recital de mare dificultate în care redă cu fior şi bun meşteşug artistic ratarea dramatică a unei tinere ca posibilă cântăreaţă, ca femeie, ca om.

Cele două trupe străine, una din Florenţa jucând Iluzionistul, după Teatrul descompus de Matei Vişniec şi alta din Bogota interpretând Piatra întunecată, o poveste de război inspirată din biografia lui Federico Garcia Lorca, au militat pentru ideea unui teatru angajat în problematica gravă a secolului privind violenţa, intoleranţa, manipularea.

Răspunzând cu generozitate invitaţiei Teatrului Al. Davila, Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti a prezentat spectacolul Şofer/Pictor după o piesă de Hillel Mittelpunkt în regia lui Alexandru Dabija prilejuind publicului întâlnirea cu inconfundabila Maia Morgenstern în rolul unei femei puternice şi independente, alături de tânărul Lucian Iftime, într-un moment de maxim interes al festivalului de la Piteşti care tocmai s-a încheiat.