Un rechizitoriu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Before Breakfast

Eugene O’Neill a scris „Before Breakfast“ în anul 1916. Se afla atunci la început de drum în viaţa şi în cariera de autor de literatură dramatică, de abia împlinise 28 ani şi, cu toate acestea a trecut cu brio unul dintre cele mai complexe şi mai solicitante examene profesionale.

Acela al scrierii de piese scurte care reclamă ca, în cel mai concentrat mod cu putinţă, să dezvolţi o temă având grijă să respecţi toate etapele pe care le presupun ceea ce, în termeni de manual şcolar, se chemă „momentele subiectului“. Expunere, intrigă, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământul.

Tema dezvoltată într-o partitură care are nici mai mult, nici mai puţin de 9 pagini este aceea care îl va preocupa constant pe dramaturgul american - cuplul şi vicisitudinile lui -, scrierea reprezentând o vivisecţie, o intervenţie, fără milă şi fără anestezie, în lumea dezmoşteniţilor sorţii. A celor care, din felurite motive, şi-au ratat viaţa.

Before Breakfast este, la origine, un monolog dramatic, susţinut de doamna Rowland. Monolog de-a lungul căruia femeia îi aduce soţului ei, Alfred, noian de reproşuri. Acesta, provenit dintr-o clasă socială net superioară celei din care făcea parte cea care i-a devenit soţie prin forţa împrejurărilor, fost absolvent al marii, respectabilei Universităţi Harvard, a eşuat complet, a devenit ceea ce se cheamă o epavă. Alcoolic, nefericit în căsnicie, prematur îmbătrânit, fără slujbă, incapabil ori nedornic să îşi găsească una, scriitor ratat care încă se mai iluzionează că ar avea o brumă de talent şi care a comis în plus greşeala de a se pricopsi cu o amantă pe care a lăsat-o însărcinată.

Before Breakfast

Crezându-se neauzită, doamna Rowland dă frâu tuturor frustrărilor sale transformate în ură. Femeia se consideră o sacrificată, o condamnată să ducă pe umerii săi greul familiei. Să îşi găsească zilnic ceva de lucru, să meargă la serviciu, să presteze munci înjositoare, prost plătite, pentru a face rost de cele necesare traiului. Toată această explozie de venin se petrece în vreme ce doamna Rowland pregăteşte probabil cel mai sărăcăcios mic dejun din lume- cafea, unt şi pâine veche. Alfred o aude şi, nemaiputând să suporte şuvoiul vorbelor grele, a acuzaţiilor de neoprit, în fapt imagini în cascadă ale ratării sale, incapabil să respingă ori să dea măcar o replică timidă rechizitoriului făcut de propria lui soţie, îşi ia viaţa, slujindu-se de briciul cu care încercase, la un moment dat, să îşi dea jos barba care îl făcea să semene cu un fel de om al cavernelor.

Andrei şi Andreea Grosu, regizorii spectacolului la Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila, au decis ca Alfred să apară aievea în scenă. Soluţia nu este una tocmai nouă, au mai recurs la ea şi alţi directori de scenă ce au fost tentaţi de textul de maximă, exemplară concentrare dramatică al lui O’Neil. Dar dacă, de pildă, într-un spectacol de absolvenţă montat cu girul artistic al lui Alexandru Darie în cadrul Laboratorului de noapte de la Teatrul „Bulandra“, Alfred era condamnat la imobilitate, stătea tot timpul într-o cadă şi încasa fără reacţii evidente lovitură după lovitură, în cel de la Brăila, unul de factură strindbergiană, lucrurile stau puţin altfel. Există o anume progresie a faptelor, a reacţiei, a mimicii bărbatului. Care ba se preface că doarme, ba încearcă să cumpere tăcerea soţiei, ba îşi recunoaşte înfrângerea recurgând la sinucidere. Aceasta înseamnă că Alfred, jucat la admirabile cote de profesionalitate de Richard Bovnoczki, iese periodic din starea de somnolenţă echivalentă celei de prostraţie, poate chiar ar putea fi salvată dacă femeia nu ar fi prizoniera propriului discurs. Nici aceasta, remarcabil, cu multe nuanţe jucată de Mihaela Trofimov, nu este mereu aceeaşi. Îşi plânge de milă sieşi, se autovictimizează, face dovada unei voluptăţi a auto-compătimirii, însă păstrează în discursul său acuzator şi o seamă de resturi de tandreţe pentru cel pe care îl pune acum la zid. Poate tocmai de aceea, Alfred ia funesta decizie care îi ia pe nepregătite soţia.

Before Breakfast

Regizorii şi scenograful Vladimir Turturica au transformat sala „Bujor Macrin“ a Teatrului brăilean într-o arenă în care se confruntă la tensiune maximă cei doi soţi. Nu îi vedem decât pe Mihaela Trofimov şi pe Richard Bovnoczki faţă în faţă la o masă primitivă, făcută din lemn de cea mai proastă calitate, ea însăşi creând şi amplificând impresia de ostilitate. Mai vedem şi câteva obiecte de recuzită. Un ştergar sau două, recipientul de cafea, ceşti, farfurii goale, unt şi un coltuc de pâine. Nici urmă de alte semne exterioare. Trebuie să se audă doar vocea doamnei Rowland şi căderea picăturilor de apă pe care aceasta i le reproşează celui care îi percepe rechizitoriul drept o sentinţă de condamnare la moarte. Sentinţă pe care o duce el însuşi la îndeplinire.

Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila – BEFORE BREAKFAST de Eugene O’Neill; Traducerea: Petru Comarnescu; Regia: Andrei şi Andreea Grosu; Scenografia: Vladimir Turturica; Cu: Mihaela Trofimov (Doamna Rowland) şi Richard Bovnoczki (Alfred); Data premierei: 16 septembrie 2018

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite