Antreprenorul care a ales un business unde lucrează numai cu colaboratori, pentru a evita haosul fiscal. Ce spune despre modificările aduse Codului Fiscal

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Octavian Bădescu este un antreprenor român, fondator al companiei de curierat Sameday Courier. Anul acesta el a vândut afacerea, pentru a intra în imobiliare şi pentru a lucra cu colaboratori, cu scopul de a evita haosul fiscal. Despre recentele modificări la Codul Fiscal, el susţine că multe sunt „neavenite“ şi reprezintă un atac concertat asupra mediului privat, ale cărui efecte în plan economic vor genera în timp zeci de mii de victime.

Este evident, admite Octavian Bădescu, că pentru o mare parte din mediul politic, antreprenorul nu are un alt rost pe lume decât acela de a-şi risca banii, de a crea locuri de muncă şi de a plăti taxe. Iar dacă îi mai rămâne vreun profit, acesta să fie destinat aşa-numitei responsabilităţi sociale a companiilor - o altă formulă perversă menită a pasa responsabilitatea sferei publice în sarcina privaţilor.

„De fapt, antreprenoriatul este despre identificare de nevoi insuficient satisfăcute, despre creativitate în agregarea factorilor de producţie, despre asumare de risc în schimbul obţinerii unui profit proporţional cu acesta”, spune antreprenorul.

Din nefericire, adaugă, el, perspectivele celor două medii sunt profund diferite. „Prin urmare, fără a diminua importanţa demersurilor de implicare a fiecăruia vizând binele societăţii în general, pentru un individ, pentru un antreprenor, în lumea de azi în care performanţa nu se recompensează, ci se pedepseşte prin taxare (suplimentară), iar lipsa de performanţă se subvenţionează din banii celor productivi, un aspect se relevă cu o certitudine din ce în ce mai mare: în viaţă, pentru a te regăsi cât mai mult într-o zonă de siguranţă la nivel financiar, nu ai decât 3 metode la dispoziţie: controlul costurilor, dispersia riscului şi să produci mereu mai mult decât pot ceilalţi (inclusiv statul) să-ţi ia”, spune Octavian Bădescu.

Reporter: Care este opinia dumneavoastră în privinţa modificărilor aduse la Codul Fiscal?

Octavian Bădescu: Cea mai importantă şi discutată modificare este transferul contribuţiilor de la angajator la angajat. La nivel principial, transferul contribuţiilor are o logică în spate (contribuţiile fiind pe fond ale angajaţilor), însă nu cea vizată acum de Guvern. Din nefericire, singura logică în care gândeşte politicul este „mai mulţi bani la stat“, acum şi în viitor.

Vă afectează? Ce s-ar întâmpla dacă după ce s-ar modifica salariile brute ar fi nevoiţi să întoarcă măsura, în cazul în care se modifică legea la loc?

Din fericire am ales să nu mă afecteze, însă va afecta pe mulţi, într-o măsură mai mare sau mai mică, în bine sau în rău, de la caz la caz. Principial este corectă ca filozofie, însă noianul de modificări din acest an induc ideea de impredictibilitate şi de panică, vedem în paralel şi cheltuielile statului cum cresc şi toate acestea nu sunt semne bune.

Dacă o altă putere în stat va modifica măsura, ar trebui să ne adaptăm. Evident că lucrurile sunt făcute într-o manieră cel puţin perfectibilă, ca să folosesc un eufemism. Însă sunt făcute de către oameni pe care sistemul democratic în actuala sa formă îi generează. Deci în context poate că ar trebui să ne punem serios problema unei necesare upgradări a democraţiei, în care contribuabilii, aceşti acţionari ai statului să capete o putere mai mare, care să tempereze excesele populiste şi nechibzuite ale managementului politic.

Ce părere aveţi de impozitarea pe cifra de afaceri a microîntreprinderilor?

Microîntreprinderile reprezintă baza economiei româneşti. Teoretic, în cazul în care o impozitare pe cifra de afaceri ar fi fost mai redusă (spre exemplu la un nivel de 0,5 %) şi ar fi fost şi însoţită de o permisivitate la nivel de deductibilitate a TVA pentru companiile cu o cifră de afaceri sub 1 milion de euro şi sub 10 angajaţi, puteam vorbi de o iniţiativă denotând un real suport. Aici am în vedere faptul că acele companii încadrabile în parametrii menţionaţi se află mai mult sau mai puţin la graniţa subzistenţei antreprenoriale. Companiile aflate sub acest nivel trebuie lăsate să se dezvolte cu cât mai puţine constrângeri, ar însemna foarte mult pentru economie, pentru clienţi, pentru ele însele, pentru acţionarii şi pentru angajaţii lor.

Fiind foarte multe astfel de firme, o astfel de iniţiativă ar fi putut conduce concomitent şi suplimentar şi la o degrevare de sarcini a unor mii sau zeci de mii de funcţionari cu atribuţii de control în deductibilitatea cheltuielilor şi a TVA, deci la resurse suplimentare de forţă de muncă pentru economia privată şi de costuri mai mici ale statului, prin transfer.

Se încurajează lucrul pe acest sistem, ideea ar fi să rămână măcar stabil. Aş fi pus pragul la 0,5 % din venituri (corespunzător din perspectiva fiscală unei rate a profitului de cca 3%) sau le-aş fi lăsat în pace pe aceste micro-întreprinderi, oricum sumele colectate nu sunt mari. Şi în definitiv rostul unei companii este să genereze profit. Vor fi anumite probleme cu precădere spre exemplu în zona agenţiilor de turism care au un adaos de doar câteva procente deşi facturează întreaga sumă, vor mai fi probleme legate de recuperarea investiţiilor, însă nu ar fi fost o măsura rea. Luată separat, e o măsură destul de bună, însă se putea şi mai bine, asa cum am argumentat anterior. Scopul iniţiatorilor nu este însă „pro-business“, să nu ne iluzionam.

Ce părere aveţi despre celelalte modificări?

Restul măsurilor, legate de taxe de solidaritate, de salarii minime crescute obligatoriu, de split TVA, de contribuţii mărite pentru cei care au dividende mai mari decât salariul minim şi de toate celelalte le găsesc pur şi simplu ca neavenite şi reprezentând un atac concertat asupra mediului privat, sper că neintenţionat, însă ale cărui efecte în plan economic vor genera în timp zeci de mii de victime. Iar aceste măsuri se suprapun unui context şi aşa defavorabil mediului antreprenorial românesc. Mă refer aici la supra-reglementare, birocraţie excesivă şi supracontrol. Coroborat cu criza din mediul privat la nivel de forţă de muncă, criză generată tot de către stat prin politica care a favorizat exodul, prin politica salariilor din sectorul public, prin politica privind companiile de stat, prin politica de organizare administrativ-teritorială şi prin politicile de aşa-zisă protecţie socială, presiunea pe antreprenorii mici şi mijlocii va creşte. Rezultatul? Românii pleacă fie din ţară, fie la stat, fie la multinaţionale sau la companiile foarte mari. Iar reacţia mediului de business cred că ar fi necesar sa fie mai ofensivă.

Mai este în aceste condiţii neprielnice justificat riscul antreprenorial? Răspunsul îl vedem. Mulţi refuză să îşi mai asume riscul, dispar mai multe companii decât apar, deşi antreprenoriatul este în sine aspiraţional. Iar reacţia politicului care este? Subvenţionarea din bani publici, ai contribuabililor, socializarea riscurilor prin proiecte de tip Start-up Nation, care ajung apoi vândute pe olx.

Soluţiile potrivite se leagă de limitarea expansiunii statului, de plafonarea cheltuielilor bugetare, de interzicerea deficitului bugetar, de o putere mai mare a celor care contribuie în direcţionarea resurselor publice.

Ce presupune proiectul imobiliar în care v-aţi implicat, cu ce vă ajută că lucraţi cu colaboratori şi cum evitaţi, practic, nebunia fiscală?

Modelul de business al RE/MAX Freedom Group implică colaborarea cu antreprenori, nu cu angajaţi şi nu întâmplător am ales să mă implic în acest proiect de consultanţă imobiliară, după o analiză serioasă a evoluţiei politico-economice.

Sunt - în Bucureşti cel puţin - zeci de mii de antreprenori care au afaceri cu venituri de câteva sute de mii de euro, implicând 5-10-20 de angajaţi, generatoare ale unor rate de profit de 3-5-10 % spre exemplu. Fără a intra în detalii, însă la sfârşitul zilei oamenii aceştia vor observa că au foarte multe riscuri, bătăi de cap şi responsabilităţi iar dividendele lor sunt de multe ori de doar 1-2-3-4 mii de euro lunar. Mediul le este din ce în ce mai potrivnic şi situaţia nu pare a se îmbunătăţi pentru firmele mici. Au competiţie pe clienţi, pe angajaţi, statul nu le e prieten, coabitarea dintre anumite firme şi stat le pune probleme, prin urmare discrepanţele şi „inegalitatea“ (un termen supra-uzitat de către politicieni) se vor accentua.

Alternativ, pot opta la un moment dat să îşi păstreze statusul antreprenorial, însă să devină antreprenori de succes în cadrul RE/MAX Freedom Group, lucrând doar pe cont propriu ca şi consultanţi imobiliari şi generându-şi venituri cel puţin similare în condiţii mult mai puţin presante. Pe o piaţă în care este o mare nevoie de calitate, trăsăturile şi experienţa acestor oameni pot face diferenţa, poziţionându-se precum Uber în raport cu taximetriştii tradiţionali. 

Te-ar putea interesa:

Distracţia unui copil într-un magazin Sephora: pagube de 1.300 de dolari. Cum au reacţionat vânzătorii FOTO

Dragnea, prins cu minciuna. Senatorii PSD din Comisia de Apărare au fost la  SPP la ora 18.00, nu la 13.00, când n-a fost cvorum pentru rachetele Patriot

Milioane de SIM-uri telefonice au fost găsite în spatele unui bloc din Bucureşti

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite