Paradoxul plecării de la eMAG a întâiului său Apostol

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Radu Apostolescu a pus bazele eMAG după absolvirea Facultăţii de Medicină
Radu Apostolescu a pus bazele eMAG după absolvirea Facultăţii de Medicină

Teoretic, foarte puţine investiţii sunt mai bune decât o participaţie în cel mai valoros magazin online din regiune care vizează pe termen mediu atingerea pragului de un milard de euro în vânzări. Practic, Radu Apostolescu, cofondator eMAG, şi-a vândut, săptămana aceasta, deţinerea de 8,4% din etailerul aflat în plin avânt, într-o tranzacţie-surpriză.

Radu Apostolescu (38 de ani) poartă o cămaşă roşie, blugi şi pantofi negri sport când  păşeşte prin portalul de templu care e intrarea în restaurantul Hard Rock Cafe din Parcul Herăstrău. E acelaşi, brunet, puţin încărunţit, zâmbitor şi foarte serios în acelaşi timp.  Au trecut trei zile de când viaţa i s-a schimbat radical, fără să se schimbe, de fapt mai deloc, din motive pe care le veţi vedea mai târziu. Şi-a vândut ultimele acţiuni la eMAG, cel mai mare magazin online românesc, după 14 ani de când a pus prima cărămidă, alături de Bogdan Vlad, la business-ul care avea să ridice reale probleme concurenţilor brick&mortar din comerţul cu electrocasnice şi IT.

Sunt primele zile de când nu mai merge în compania de care se leagă (aproape) întreaga sa poveste antreprenorială – a început eMAG,  imediat după terminarea Facultăţii de Medicină. Însă libertatea pe care o are azi, când se aşează liniştit pe unul dintre scaunele de bar galbene de la Hard Rock Cafe, a avut-o mereu, din multe puncte de vedere, pentru că nu a fost nicio clipă angajat, deşi şi-ar fi dorit să devină chirurg. (Suferinţa umană din spital l-a ţinut departe de acest mediu.)   

Sunt primele zile de când retailerul care domină detaşat piaţa comerţului online din România şi care devine, încetul cu încetul, o multinaţională (prin prezenţele din Bulgaria şi Ungaria), nu mai are nicio legătură cu fondatorii.  

Agricultura: o tentaţie 

Apostolescu pune vânzarea acţiunilor şi plecarea sa din funcţia de vicepreşedinte de marketing pe seama ”structurii” sale. Nu are stofă de om de multinaţională. În fond, spune el ”sunt foarte puţini cei care pot să ducă o companie de la zero la plus infinit”, aşa cum a făcut-o unul dintre antreprenorii care a dat numele uneia dintre sălile în care foştii săi angajaţi îşi ţin şedintele, la sediul eMAG din Pipera – e vorba de Steve Jobs. Pe 10 iunie 2014, când a anunţat, surprinzător, pe propriul blog că vinde şi pleacă, şi-a ascultat instinctele şi a luat-o de la zero, iar drumul următor îl poate duce către domenii – cu riscul unei exprimări forţate – către domenii ”opuse” celui care l-a conscarat: agricultura.    

image

Radu Apostolescu, în urmă cu şapte ani, personajul central al unui cover story din revista Money Express 

O evaluare sumară a eMAG ne spune că Apostoilescu este pe cale să încaseze cea mai mare sumă de bani de până acum, fără să se afle nici pe departe la primul exit. E la al patrulea, după ce la începutul anilor 2000, a vândut cu câteva sute de mii de dolari site-ul de recrutare myjob.ro către NetBridge, un fond de investiţii, condus pe acea vreme de Orlando Nicoară, unul dintre pionierii online-ului românesc, acum director general al Mediafax Group, un trust de presă scrisă şi online.

Al doilea exit a fost în 2009, când a cedat pachetul de control, alături de ceilalţi cofondatori, Bogdan Vlad şi Dan Teodosescu, către acţionarii de atunci ai Asesoft Distribution (redenumit Network One Distribution) – Iulian Stanciu, actualul şef al eMAG şi Seabstian Ghiţă, proprietarul postului de televiziune RTV şi deputat PSD de Prahova. Atunci a fost probabil unul dintre cele mai delicate momente din istoria companiei când, pe fondul declanşării crizei, incapacitatea de a plăti o datorie bancară era calea sigură către insolvenţă.

Al treilea s-a petrecut în 2012 când Naspers, un trust de media şi comerţ electronic din Africa de Sud (mai deţine în România procesatorul de plăţi PayU şi magazinnele online fashiondays.ro, olx.ro, autovit.ro) a preluat 70% din acţiuni pentru 83 de milioane de dolari. În urma tranzacţiei de acum doi ani, acţionari au rămas, alături de Naspers, doar Radu Apostolescu şi Iulian Stanciu - Sebastian Ghiţă şi ceilalţi cofondatori vânzându-şi integral acţiunile. Tot de atunci, Iulian Stanciu a devenit numărul unu în companie.

 O sumă confidenţială şi nişte calcule 

Dacă eMAG era evaluată la aproape 100 de milioane de euro în 2012 (la vânzări de 147 de milioane de euro în anul precedent şi 100 de milioane de euro în 2010), un calcul grosier ne spune că azi, compania poate avea o valoare (conservator) de peste 150 de milioane de euro dacă e să ţinem cont de accentuarea ritmului de creştere din 2013. Anul trecut, întreg market place-ul eMAG a avut vânzări de aproape 200 de milioane de euro, iar estimarea de anul acesta este de 260 de milioane de euro. Tot grosier, valoarea pachetului de acţiuni pe care l-a deţinut Radu Apostolescu (8,4%) ar putea valora între 10 şi 15 milioane de euro. De notat că aceasta nu este neapărat suma pe care o încasează de la Iulian Stanciu şi Naspers, cumpărători în ponderi egale a participaţiei sale. În noua structură, multinaţionala sud-africană deţine trei sferturi din eMAG, iar Stanciu – restul.

Această sumă (un detaliu strict confidenţial dar stabilit în doi timpi şi trei mişcări cu cumpărătorii) nu schimbă  fundamental viaţa lui Apostolescu pentru că a mai avut încasări (e adevărat, nu de acelaşi ordin de mărime) şi la o parte dintre vânzările anterioare.

Privit din exterior, exitul no.2 a adus în viaţa eMAG (şi implicit a lui Apostolescu) acţionari fără experienţă directă în retailul online: Iulian Stanciu şi Sebastian Ghiţă. Povestea de business a celui din urmă s-a suprapus cu o perioadă din istoria românească a capitalismului de stat, întrucât grupul său, Asesoft, a avut contracte importante cu instituţii publice. Exitul no.3 a însemnat migraţia către o cultură multinaţională, iar exitul no.4 nu e altceva decât o reîntoarcere la antreprenoriatul pur. (Apostolescu spune că niciodată eMAG nu a pierdut, de fapt, legătura cu spiritul antreprenorial).

Miliardul de euro din 2018

”Cred că schimbarea vine într-un moment foarte bun pentru toată lumea. eMAG este pe vârful valului, pregătit să treacă la etapa cu adevărat mare, multinaţională”, a scris Apostolescu pe blogul său, în 10 iunie, simultan cu publicarea anunţului oficial al schimbării de acţionariat. Dacă ne oprim aici cu lectura, reintrăm în zona paradoxului. Multinaţionala urmează până în 2018, potrivit unor declaraţii pe care CEO-ul Iulian Stanciu le făcea pentru acest blog (citeşte ”Omul cu Vinerea Neagră”), să ajungă la venituri de un miliard de euro, prin extinderea gamelor de produse şi dezvoltare regională, ceea ce i-ar putea conferi o valoare de piaţă (posibil prin listare) de 1,5-2 miliarde de euro.  În acel moment, valoarea acţiunilor celui care a pus bazele eMag în 2000 ar fi putut valora, ipotetic, peste 100 de milioane de euro.

”Personal, mai cred că pentru dimensiunea actuală şi cea către care se îndreaptă rapid (eMAG – n.red.) e nevoie de oameni cu altă structură, cel puţin faţă de a mea”, continuă textul postării de pe 10 iunie. Iar structura, instictele sunt echivalente cu o întoarcere la origini: Apostolescu vrea să creeze un mic fond de investiţii, neinstituţionalizat, prin care să finanţeze afaceri ”premium, de nişă”. A primit deja vreo 30 de propuneri dintre care ”cinci serioase”. Pe lângă online (tehnologie în general), zonele sale predilecte, nu exclude nici investiţii în agricultură, pe principiul că este o afacere cu sens. ”Simţi o atracţie faţă de pământ pe măsură ce înaintezi în vârstă”, spune el, înainte să izbucnească într-un râs autoironic. Şi loc de consolidare e suficient pe piaţa agricolă pentru că două-treimi din suprafaţa totală de teren arabil a României (9 milioane de hectare) revin fermelor mici, de subzistenţă.   

Omul şi fondul 

Cu fondurile de investiţii e destul de familiarizat de peste un deceniu: prima companie şi-a vândut-o unui fond, iar la eMAG, înainte de criză, era pe lista scurtă a multor astfel de institituţii financiare care căutau companii cu ritmuri accelerate de creştere. În mai 2007, declara pentru revista de business Money Express că în ultimele 18 luni primise 20 de oferte de la fonduri, însă tocmai pe fondul acestei avalanşe de oferte, accentuată de dublările şi triplările de vânzări de la an la an, refuza să vândă.

De creşetere eMAG nu duce lipsă nici în zilele noastre – e adevărat, ritmul a scăzut la 40% anul acesta), dar şi compania a crescut de cinci ori faţă de 2006. Asta dacă stăm să judecăm lucrurile strict din punct de vedere monetar şi excludem din discuţie ”structura” lui Apostolescu.

Până la urmă, paradoxul este lucrul care vine în condradicţie cu adevărul general acceptat (pentru cazul de faţă, pare straniu să vinzi acţiunile dintr-o companie care în 2018 ar putea valora peste un miliard de euro).

Adevărul lui Apostolescu este însă altul: ”probabil că puţini înţeleg dar e fascinant cum vocea aia interioară îţi spune la un moment dat că ţi-ai atins maximul într-un rol şi e timpul să-l schimbi”, îşi încheie anunţul de 17 rânduri, intitulat radu@apostolescu.ro, care încearcă să rezume cei 13 ani din viaţa eMAG. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite