Cum am ajuns să plătim carburanţi şi gaze prea scumpe pentru o ţară săracă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Puterea de cumpărare a românului de rând este relativ mică şi, cu toate acestea, părţi destul de importante din veniturile unei familii sunt alocate pentru carburanţi şi gaze prea scumpe.

În cazul carburanţilor, deşi avem resurse interne de petrol, avem preţuri comparabile cu cele din statele unde nu există astfel de rezerve. De ce? Pentru că rezervele de petrol ale României (în cea mai mare parte a lor) sunt concesionate către Petrom, care este deţinut de OMV Austria, iar Petrom le exploatează după cum consideră. Preţurile practicate de Petrom, deşi sunt cele mai mici de pe piaţă, în cele mai  multe dintre cazuri, sunt preţuri internaţionale şi comparabile cu cele ale celorlalţi jucători: Rompetrol, LukOil sau MOL (dacă ne referim numai la cei mari), care nu au rezerve de ţiţei în România. Cum s-a ajuns aici? Este foarte simplu. Privatizarea Petrom, un subiect controversat pe tema căruia s-a consumat multă cerneală în ultimii zece ani, a generat noului său acţionar majoritar, grupul petrolier austriac OMV, o creştere exponenţială a afacerii şi un profit net de 5,8 miliarde de euro în nouă ani. E bine că s-a privatizat Petrom? Cu siguranţă, pentru că era "vaca de  muls" a economiei, a tuturor partidelor politice. E bine cum s-a privatizat? Depinde cu ce compari. Cum te-ai aştepta ca nişte guvernanţi, care folosesc cea mai mare companie de stat drept puşculiţă personală, să se ocupe de privatizarea ei?! Exact aşa s-au şi ocupat.

De la petrol intern la carburanţi la preţuri de extern

Mai departe, cum ajunge preţul mic al petrolului exploatat să genereze carburanţi scumpi? E simplu. Divizia de explorare şi producţie a Petrom scoate petrolul la un preţ mic (mă refer aici la costurile de producţie) şi, apoi, îl vinde mai departe către Divizia de Rafinare la preţ internaţional. E corect însă să spunem că deşi au existat şi episoade excepţionale, Petrom a ţinut cont de puterea de cumpărare a populaţiei din România. Mai mult, a ţinut cont şi de condiţiile de piaţă, că dacă ar fi vândut cu preţuri foarte mici, competitorii săi ar fi avut de suferit şi ar fi fost, poate, o concurenţă neloială şi o distorsionare a pieţei, de pe urmă cărora, până la urmă, tot şoferii ar fi avut de suferit. Asta nu înseamnă în niciun caz că Petrom a fost vreodată Alba că Zăpada. Nicio companie care într-un an de criză face un profit de un miliard de euro nu are cum să fie o Alba că Zăpada. Puterea Petrom în economia românească este una fără tăgadă, iar compania privatizată susţine că a făcut până în prezent investiţii de peste 10 miliarde de euro, ceea ce e bine. Această companie a avut un cuvânt greu de spus în economie în ultimii nouă ani şi, cu siguranţă, va avea un cuvânt de spus şi în continuare, mai ales datorită descoperirilor din Marea Neagră, în cadrul unor perimetre explorate în parteneriat cu gigantul ExxonMobil. Este de văzut însă dacă aceste descoperiri vor avea şi un impact semnificativ în preţurile viitoare ale carburanţilor şi gazelor naturale din România, mai ales în contextul actual al liberalizării pieţei gazelor.

Probleme grave pe piaţa gazelor naturale

Mai departe, pe piaţa gazelor naturale, se întâmplă de foarte mult timp lucruri foarte grave, iar DNA ar putea să înceapă aici nişte operaţiuni de anvergură. Autoritatea Naţională de  Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a fost şi rămâne, din păcate, o instituţie mult prea slabă în raport cu interesele marilor jucători. Având o independenţă pe hârtie, în ultimii 25 de ani, ANRE a făcut jocurile celor mai puternici decât ea şi mulţi s-au dovedit a fi aşa. Deşi actualul preşedinte face eforturi pentru ca ANRE să aibă o voce puternică şi independentă, acest deziderat rămâne un vis frumos. De notat că există totuşi o diferenţă între acesta şi predecesorii săi care luau decizii la presiunea unor oameni de afaceri, care, oameni de afaceri, deseori, băteau cu pumnul în masă la şedinţele Comitetului de reglementare al ANRE (organismul care stabileşte tarifele). Însă, ca să nu existe nicio iluzie, asta nu înseamnă că ANRE funcţionează independent sau că nu a cedat de nenumărate ori în faţa presiunilor politice sau ale mediului de afaceri. Un excelent analist al pieţei gazelor, Dumitru Chisăliţă, a explicat recent într-un articol că sumele percepute ilegal de operatorii de distribuţie de pe piaţa gazelor natuarle, cu sprijinul tacit al ANRE, se situează numai în ultimii zece ani la un nivel între 50 şi 100 milioane de dolari/an. Acesta este numai unul dintre costurile ignoranţei noastre, în calitate de consumatori de gaze naturale. Despre Dosarul gazelor ce ar mai fi de spus? Credeţi că nu ne-a afectat pe toţi?!

O scurtă concluzie

Provocarea actuală în faţa căreia ne aflăm cu toţii, în calitate de clienţi ai firmelor care comercializează, distribuie sau transportă carburanţi şi gaze naturale, este să ne intereseze ce plătim şi pe ce dăm banii. Deocamdată, prea puţin ne interesează şi, de cele mai multe ori, plătim fără să crâcnim. Pentru ca “răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic", spunea Edmund Burke. Aş adăuga că o ţară devine coruptă pentru că se lasă coruptă. Noi toţi avem responsabilitatea de a ne fi lăsaţi corupţi de minciuni, legaţi la ochi şi de a fi îngăduitori cu cei care profită de "lipsa noastră de vedere" ca să ne fure banii din buzunare. Până când?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite