Despre bănci, în două vorbe, pe înţelesul tuturor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mulţi ar putea rămâne surprinşi, însă, în ciuda a ceea ce par, băncile sunt motorul oricărei economii ― fără ele lumea s-ar întoarce în peşteri, fiindcă drumul civilizaţiei, că ne convine sau nu, a început odată cu banul.

Chiar şi existenţa controversatului internet ― depinde de unghiul din care e privit ―, se datorează băncilor. Casele în care locuiesc, de pildă, cei supăraţi pe bănci, se datorează băncilor ― autoturismele lor, de asemenea. Locul de muncă pe care il au se datorează băncilor ― dacă au ajutor social, tot lor li se datorează. Bugetarii, bunăoară (sinecurişti sau nu), reuşesc a sta liniştiţi şi confortabil racordaţi la ugerul statului, culmea!, tot datorită băncilor ş.a.m.d.

Pe de altă parte, faptul că nu văd pe cer avioane ce au a le bombarda casele pe care şi le-au cumpărat, faptul că nu sunt obligaţi, ei sau fii lor, să ia arma în mână şi să meargă în linia întâi se datorează tot băncilor (fireşte, alături de rolul serviciilor secrete). De ce? Deşi pare cinic, e simplu de tot ( un lucru pe care ar trebui să-l ştie toţi duşmanii băncilor): dobânda a înlocuit glonţul ― iar câmpul de luptă a fost înlocuit de spionajul industrial. Restul sunt invidii, basme sau dulci naivităţi de zahăr ars.

Ca un mic bonus informativ: e bine de ştiut că aplicarea oricărei taxe se va regăsi, inevitabil, în conformitate cu rotirea pinioanelor economice, în preţul produsului, adică va fi plătită de către client ― în cazurile nefericite, aplicarea nătângă a unor taxe de genul „taxa pe lăcomie“ au a zgudui, din ţâţâni, o întreagă economie şi odată cu ea, fireşte, scăderea nivelului de trai al unui întreg popor (sau, cum ar spune românul, din rău în mai rău).

Pentru a evita sofismele de cartier şi sprinturile în jurul cozii, menţionez că am luat în vizor parametrii normali ai lucrurilor, „ideea de“, „esenţa a“, şi nu gargara ipocrită şi invidioasă a stângii, nu capitalismul lichelelor mioritice, nu tunarii economiei naţionale, nu anomalia, abaterea, excepţia, nu balamucul.

Aceste lucruri nu sunt noi, şi nici nu au fost tăinuite în sertarul de „documente secrete“, ci se învaţă în facultăţi, în şcolile de specialitate, au fost rostite, într-un fel sau altul, de-a lungul vremii, de către finanţişti ― ba chiar şi marele scriitor Ernesto Sabato a vorbit/scris cândva despre ele.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite