40 de ani de la trecerea în nefiinţă a academicianului Augustin Vancea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Augustin Vancea

S-au împlinit 40 de ani de la trecerea în nefiinţă a academicianului geolog Augustin Vancea, personalitate marcantă a ştiinţei şi tehnicii româneşti.

Augustin Vancea s-a născut la data de 19 decembrie 1892, în localitatea Parhida, judeţul Bihor şi moare la data de 3 august 1973, la  Cluj Napoca. A fost membru corespondent al Academiei Române (21 martie 1963). Efectuează studii secundare la Beiuş, Năsăud şi Blaj şi universitare (Facultatea de Litere) la Budapesta, pe care nu a terminat-o însă. La 1 Decembrie 1918 a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba lulia, iar la începutul anului 1919 a fost numit secretar al Direcţiei Generale a Minelor din cadrul Consiliului Diligent al Transilvaniei. A urmat ulterior Facultatea de Ştiinţe Naturale a Universităţii din Cluj, unde, în 1928, şi-a luat doctoratul în geologie. După terminarea studiilor, a fost încadrat geolog la Direcţia Gazului Natural din Cluj Napoca (1924), calitate în care a făcut însemnate cercetări în diverse perimetre din zona centrală a Bazinului Transilvaniei, reuşind să cunoască în stratigrafia şi litologia etajelor tortonian, buglovian şi sarmaţian, iar prin urmărirea de straturi conducătoare în deschideri naturale, puţuri şi tranşee a determinat structura tectonică de amănunt a domurilor gazeifere. 

Augustin Vancea şi-a dedicat întreaga sa carieră cercetărilor asupra depozitelor neozoice din Transilvania, în dorinţa de a elucida succesiunea etajelor stratigrafice din bazinul colinar al Târnavelor şi de a pune în valoare noi resurse gazeifere. A fost una din cele mai strălucite personalităţi din domeniul cercetărilor geologice care a activat în sectorul gazelor naturale. Locul său de muncă a fost la Mediaş, unde a avut la dispoziţie atât „materia primă” de cercetare, căt şi tehnologia care l-a sprijinit în cercetările efectuate, dovedind o înaltă ţinută ştiinţifică în desăvârşirea cunoaşterii a ceea ce se numeşte geologia sedimentarului transilvan aşa cum reiese şi din lucrările sale.

In studiul „Cercetări geologice în regiunea Grebeniş-Dobra”, Augustin Vancea a făcut o detaliată caracterizare geologică, atât a elementelor de suprafaţă, cât şi a depozitelor de adâncime asupra domurilor gazeifere de la Grebeniş şi Dobra. Cercetarea se extinde şi asupra depozitelor de sub 790 m adâncime. Partea inferioară a profilului, începând de la 1600 m reprezentând o zonă marnoasă cu mai multe intercalaţii de nisipuri subţiri, cu unele strate de sare, macrocristaline, albă sau cenuşie, ce coboară până la 2293 m.

O altă lucrare de mare importanţă teoretică şi practică în ştiinţele geologice este: „Limita miocen-pliocen în bazinul Transilvaniei”. Cercetările geologice efectuate în regiunea domurilor gazeifere din bazinul Transilvaniei de către Augustin Vancea împreună cu alţi colegi geologi şi ingineri de la Centrala Gazului Metan Mediaş au constituit o documentaţie serioasă şi deosebit de preţioasă pentru cunoaşterea cuvetei interne din punct de vedere stratigrafic şi structural.

Prin lucrări de cartare geologică au fost puse în evidenţă cele mai mari şi mai numeroase dintre domurile gazeifere, precum şi gruparea lor pe subunităţi tectonice.

Augustin Vancea a fost cel care stabilit trei ţinuturi gazeifere principale in Transilvania: cel de nord, cu domurile de la Sărmăşel, Zau de Câmpie, Şincai; ţinutul central al Târnavelor (Deleni, Bazna, Cetatea de Baltă, Copşa Mică – având în centru municipiul Mediaş) şi ţinutul de sud-est, cu domurile de la Noul Săsesc, Nadeş, Sângiorgiu de Pădure, Cristur, toate constituind puncte de colectare ale gazului metan.

Până în anul 1967 lui Augustin Vancea îi apartin cele mai aprofundate şi mai complete studii geologice asupra regiunii de la nord de Târgu Mureş. Asupra acestor regiuni geologul Augustin Vancea a publicat o lucrare ştiinţifică deosebit de valoaroasă. Scopul lucrării era de a urmări stratigrafia regiunii şi tectonica depozitelor din zonă şi de a determina eventualele structuri care să întrunească condiţii favorabile pentru acumularea de gaze.

Împreună cu L. Ungureanu, A. Vancea este autorul lucrării „Asupra corelării depozitelor mio-pliocene din Bazinul Transilvaniei pe bază de microfaună,,, care pune bazele corelaţiilor faciesurilor de aceeaşi vârstă geologică de pe o mare suprafaţă sedimentară cu dovezi de sondă, cu similitudini fosiliere şi structurale.

Între 1945 şi 1950 a executat lucrări de adâncime şi extindere în toate domurile mai importante din Bazinul Transilvaniei, care au condus la descoperirea de numeroase orizonturi productive, sporind în mod substanţial fondul de rezerve gazeifere. În 1945 a explorat zona Zau de Câmpie, a cărei formă structurală o determinase încă din 1932, descoperind în acest dom şapte complexe suprapuse; în 1947 a studiat forma şi întinderea domului Cetatea de Baltă şi a explorat acest dom în adâncime, iar între 1947 şi 1948 pe cel de la Saroş (Deleni), care era cunoscut numai până la adâncimea de 300 de metri. Cu ajutorul unui mare număr de puţuri, a urmărit un reper stratigrafic şi a determinat forma izobatică reală a domului Sărmăşel; a făcut, totodată, cercetări în domul Noul Săsesc şi a pus în evidenţă 13 orizonturi productive. A avut contribuţii la exploatarea structurilor Sângeorgiu de Pădure şi Sânger; iar în 1959 a descoperit straturi productive la Corunca, Ernei, Dumbrăvicioara, Păingeni, Filitelnic, Cristur, Grebeniş-Dobra etc.

Principalele studii geologice ale lui Augustin  Vancea sunt grupate în cunoscuta lucrare „Neogenul în Transilvania”, studii fundamentale în cercetarea şi cunoaşterea stratigrafiei şi tectonicii depresiunii colinare a Transilvaniei.

Prin cercetările sale geologice şi importanţa acestora pentru ştiinţă,  pentru proiectarea exploatării zăcămintelor de gaz metan, Augustin  Vancea a devenit în anul 1963 membru corespondent al Academiei Române şi reprezintă pentru toţi factorii implicaţi în domeniu un eminent geolog, un mare om de ştiinţă.

Unul din apropiatii sai Gheorghe Muresan declara: M-a rugat să păstrez tot ce avea în locuinţa lui. Am păstrat totul aşa cum a fost. Treizeci de ani au trecut de când nimeni nu s-a interesat de nimic, şi mi-am spus că atunci când voi muri le voi ceda Muzeului Municipal. Între timp însă s-a facut Muzeul Gazului Metan, şi am donat totul acestuia”.

Obiecte personale care au apartinut academicianului, lucrari si notite ale acestuia se gasesc astazi in expozitia publica din cadrul CDI Medias.in     

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite