Învăţăminte amare după votul din Cipru. Despre cum se decide soarta Euro la Moscova

Ciprul a devenit recent cel mai „fierbinte” punct al crizei economice prin care trece Europa, după ce parlamentarii de la Nicosia au refuzat să accepte condiţiile impuse de FMI şi de UE FOTO Reuters

Bătălia pentru Cipru este aparent o bătălie simbolică, ieşindu-se de sub urgenţa cu care s-a discutat în ultimele zile despre ce pericol sistemic ar reprezenta această buturugă mică pentru zona Euro şi sistemul bancar european.

Nu există, la acest moment, nicio certitudine în legătură cu ce se va întâmpla cu Cipru şi cu băncile sale. După votul foarte clar din Parlament, troika aşteaptă o „contrapropunere”, iar Preşedintele cipriot vorbeşte de un „Plan B”, posibil şi prin intermediul miniştrilor de finanţe şi de energie trimişi la Moscova. 

Bătălia pentru Cipru este aparent o bătălie simbolică, ieşindu-se de sub urgenţa cu care s-a discutat în ultimele zile despre ce pericol sistemic ar reprezenta această buturugă mică pentru zona Euro şi sistemul bancar european. Cu Moscova care ar vrea ba exploatarea rezervelor cipriote de gaz, ba instalarea unei baze militare pe insula din Marea Mediterană, ba cumpărarea celei mai mari bănci, suntem deschis în zona unei bătălii geopolitice şi de influenţă, cu o Rusie care atacă foarte puternic flancul sudic, foarte vulnerabil al Uniunii Europene.

Ne găsim, cel puţin la acest moment, după votul Parlamentului cipriot, într-o situaţie de tip „lose – lose”, în care toată Europa pierde. Pierde Uniunea ca spaţiu de valori şi de acţiune comună, pierde zona Euro în care Cirpul creează o breşă şi un precedent şi pierd ţările şi cetăţenii cei mai atinşi de criză, pentru că de-acum capitalul va deveni mai scump şi mai greu accesibil.

Iată câteva concluzii, la cald, despre implicaţiile şi învăţămintele episodului cipriot:

1.     Răul a fost deja făcut şi cred că putem fi de acord că este zdruncinată încrederea în banci în UE, în zona Euro şi, mai ales, în ţările cu probleme (Grecia, Spania, Italia sau Portugalia). Situaţia seamănă cu cea în care Papandreou a anunţat în 2011 că supune la referendum măsurile de austeritate şi apoi s-a răzgândit - Grecia a avut tot mai mult de suferit. Va fi tot mai greu atât pentru bănci să atragă capitaluri, dar şi pentru cetăţeni sau pentru mediul de afaceri să ia credite. În România, acolo unde dependenţa de capitalul străin poate fi acum văzută ca o vulnerabilitate strategică, va fi foarte–foarte greu să găsim resurse prin care să ne finanţăm dezvoltarea şi crearea de locuri de muncă.

2.     Ciprul dă un semnal foarte periculos, arătând că există soluţii dincolo de troikă. În caz că „planul B” se concretizează, cu un Cipru care întoarce spatele UE şi care îmbrăţişează nu doar finanţarea, dar şi condiţiile Moscovei, nu putem oare vorbi despre o primă ieşire de facto a unei ţări din UE?

3.     Ciprul a preferat să sacrifice o înţelegere cu UE, refuzând sa-i taxeze mai mult pe cei cu depozite peste 100.000 Euro, pentru a-i proteja în primul rând pe deponenţii ruşi (despre care se estimează că deţin undeva la 18-19 miliarde în băncile cipriote). Slăbiciunea liderilor politici ciprioţi nu e singura şi o are alături pe cea a celor care au permis de atâţia ani, de la Bruxelles şi din marile capitale, Ciprului să ajungă calul troian al capitalului rus în UE. Problema paradisurilor fiscale şi a optimizărilor făcute de companiile multinaţionale trebuie să devină un subiect important pe agenda UE. Cum s-a ajuns oare ca soarta zonei Euro (căci deciziile asupra Ciprului au implicaţii cu mult mai mari decât asupra milionului de oameni ai insulei) să fie în aceste zile discutată la Moscova şi nu la Bruxelles? Este o întrebare dureroasă.

4.     Decidenţii din UE trebuie să înţeleagă că nu poti impune măsuri la limită, împotriva voinţei oamenilor. Cu toate riscurile, democraţia bate economia.

5.     Ciprul e încă un exemplu de ţară despre care se recunoaşte acum deschis că a intrat nepregătită în Euro. Cu Grecia şi acum cu Cipru, cât de realistă e deci ţinta stabilită de Preşedinte de trei-patru ani pentru intrarea României în UE? Avem mult de muncă nu doar pentru a ne reabilita imaginea în Europa, dar şi pentru a ne întări economia, pentru a crea creştere sănăoasă şi locuri de muncă.

6.     Votul din Cipru e o încurajarea pentru liderii politici şi pentru popoarele cărora li se vor impune alte măsuri de austeritate de la Bruxelles. Vor mai fi grecii de acord să strângă cureaua după ce au văzut ce au făcut „fratii” lor mai mici? Oare cât de posibile mai sunt măsurile de austeritate în flancul sudic al zonei Euro (pentru context ne putem gândi la cota lui Grillo în Italia) şi în ţările non-Euro? Se prefigurează o schimbare urgentă de model de gestionare a subiectelor economice comune în Uniunea Europeană, o trezire la realitate poate mai rapidă decât şi-ar dori o Germanie aflată în aşteptarea alegerilor din septembrie.

Tot episodul cipriot este o invitaţie pentru România de a-şi întări economia, de a-şi consolida sectorul bancar prin aport de capital autohton şi de a căuta o diversificarea a pieţelor de export. Altfel, orice val dinspre zona Euro ne va duce la fund.