A fi (mic) antreprenor în România

Să spunem că am un prieten. Să spunem că omul a muncit ceva peste un deceniu în străinătate, că a acumulat cunoştinţe tehnice şi antreprenoriale, dar, mai ales, că a acumulat capital.

S-a întors acasă şi şi-a deschis un atelier de reparaţii auto. Să mai spunem că prietenul meu este ardelean.

Omul acesta lucrează de dimineaţă până seara, cot la cot, cu singurul său angajat, în propriul atelier. Este un proprietar-muncitor. Îşi plăteşte toate dările către stat şi îşi plăteşte legal, cu contract, singurul angajat pe care şi-l permite; de fapt, trebuie spus, şi-ar permite mai mulţi, dar, de când cu noul cod fiscal, salariile pe care le poate oferi sunt prea mici pentru ca tinerii să se înghesuie. Nu este nici un concesionar al vreunei mărci importante de maşini şi nici nu există în zonă alţi antreprenori mici precum el, care ar vrea să se asocieze pentru a putea face faţă marilor service-uri autor. Fiecare pasăre, pe limba ei piere! Dar ce să-i faci, unii sunt şi mici şi fudui.

Deşi ar putea să câştige decent „la negru”, precum o fac mulţi din breasla sa, prietenul acesta a ales să fie corect, a ales să respecte România. A ales să-şi crească copii în România şi să le arate cum ar trebuie să fie un stat relativ funcţional, exact aşa cum a văzut în afară. Însă, funcţionarilor de la butoanele ţării nu le pasă de el şi nici de alţi mici antreprenori precum el. Îl taxează de parcă ar rula aceleaşi sume precum marile ateliere auto. Nu doar că-l taxează, dar îi impun şi standarde, pe care, dacă ar dori, ar putea să le evite, băgând plicul cu bani în buzunarele birocraţilor ce au proliferat în capitalismul autohton de cumătrie.

Micul antreprenor român nu poate să-şi dezvolte afacerea, nu poate oferi locuri de munca şi salarii mai mari pentru că nu este lăsat de nişte birocraţi ce nu au nici voinţa şi nici curajul să-şi rişte propriile economii pentru a le investi într-o afacere. Decât dacă afacerea este cu statul! Dar riscul pe care ţi-l asumi făcând afaceri cu statul este mai mic decât cel pe care ţi l-ai asuma aruncându-te pe piaţă contra concurenţei.

Tinerii ce doresc să se angajeze în domeniu, ori o fac „la negru”, ori la marile ateliere auto, ori pleacă în afară. Exact ca prietenul meu când era şi el tânăr... Oare cei ce pleacă azi, se vor întoarce în România cu dorinţă şi capital de investit?

Elefantul acesta cu picioare de lut, care este birocraţia, sufocă piaţa economică pentru a se menţine şi, în plus, îi alungă pe cei tineri şi dornici să muncească. Problema nu se trage de la partidul X sau partidul Y, problema provine de la principiile ce stau la temelia statului român.