Abuz al ANRE asupra furnizorilor de gaze

Anual ANRE emite un Ordin prin care stabileşte pentru fiecare furnizor licenţiat obligaţia de a înmagazina gaze pentru a garanta securitatea aprovizionării cu gaze. Această practică încalcă legislaţia în vigoare.

Obligaţia constituirii de către furnizori a unui stoc minim de gaze în depozite, este o măsură care deriva din prevederile Directivei 67/2004 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaz natural şi transpusă în România prin Legea 346/3 decembrie 2007.

Legea 346/3 decembrie 2007 (care a transpus Directiva 67/2004), prevedea la art. 16. (2) ”Nivelul minim al stocului de gaze naturale se stabileşte anual, prin decizie a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, având în vedere în principal capacităţile de depozitare existente, prognozele de consum, frecvenţa şi durata perioadelor cu temperaturi scăzute, asigurarea unui nivel corespunzător consumului intern”. Această lege a dat posibilitatea ANRE să emită ordine prin care să oblige furnizorii să înmagazineze gaze naturale în perioada 2008-2010.

În anul 2010, Directiva UE 67/2004 care stătea la baza legii 346/2007, cea care dădea dreptul ANRE să oblige furnizorii să înmagazineze gaze, a fost abrogată de Regulamentul UE 994/2010 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale.

Regulamentul 994/201, nu mai necesita aplicarea in Romania prin emiterea unei legi, acesta se aplică de la momentul intrării în vigoare şi în România. Astfel, implicit a fost abrogată şi Legea 346/2007 care a transpus Directiva 2004/67/CE, Directivă care a fost abrogată de Regulamentul 994/2010. Mai mult, art. 148 din Constituţia României arată că Regulamentele Europene au prioritate faţă de orice altă reglementare din România. Astfel, acceptând interpretarea ANRE, că nu este abrogată Legea 346/2007 (neabrogarea legii 346/2007 fiind o scăpare a Parlamentului României), în România se va aplica Regulamentul 994 şi nu Legea 346/2007 conform Constituţiei României.

În concluzie, ANRE nu mai avea dreptul, începând cu anul 2011 să stabilească obligaţia pentru furnizori să înmagazineze gaze naturale pentru condiţii de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze. Respectiv ANRE nu avea dreptul în perioada 2011-2016, să amendeze furnizorii de gaze pentru nerespectarea obligaţiei de a înmagazina gaze.

Regulamentul 994/2010 stabilea ca începând cu anul 2011: o măsură de asigurare a securităţii livrării de gaze către consumatorii protejaţi, în situaţii de urgenţă este constituirea unui stoc minim stabilit de Autoritatea Competentă din România.

În anul 2013, prin HG 429/2013 a fost numit Departamentul pentru Energie ca Autoritate Naţională Competentă pentru prevenirea şi coordonarea situaţilor de urgenţă în domeniul gazelor naturale, iar odată cu desfiinţarea Departamentului pentru Energiei şi preluarea atribuţilor acestuia de către Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, a determinat numirea acestui minister prin HG 42/2015 şi ulterior a Ministerului Energiei prin HG 980/2015, ca Autoritate Competentă pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 994/2010 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale. Astfel, instituţia care putea să oblige constituirea unui stoc minim de gaze în depozitele de înmagazinare, la nivelul unor furnizori (cei care vând gaze clienţilor casnici şi doar în limita acoperiri cu gaze a situaţilor de urgenţă) începând cu anul 2013 era doar Departamentul pentru Energie/Ministerul Energiei. Mai mult, Legea 160/2012 de funcţionare a ANRE nu trasează între sarcinile ANRE, stabilirea stocului minim de gaze înmagazinate sau atribuţii în securitatea aprovizionării cu gaze naturale.

Consumatorii protejaţi prevăzuţi de Regulamentul 994/2010 sunt toţi consumatorii casnici din România. Deşi Regulamentul 994/2010 dă posibilitatea fiecărui stat să desemneze şi alţi consumatori protejaţi şi să- I comunice Comisiei Europene, România nu a a adoptat nici un act prin care să numească şi alţi consumatori protejaţi, astfel România a acceptat ca singurii consumatori protejaţi să fie cei prevăzuţi de Regulamentul 994/2010, respectiv consumatorii casnici. Astfel, exista posibilitatea legală începând cu anul 2011 să se instituie obligaţia constituirii unui stoc minim de gaze în depozitele de înmagazinare, pentru situaţii de urgenţă exclusiv sub obligaţia Autorităţii Competente (Departamentul pentru Energie/Ministerul Energiei) şi doar pentru consumatorii casnici.

Situaţia de urgenţă pe piaţa de gaze se poate declanşa, doar în situaţia în care cererea de gaze a consumatorilor casnici pentru o zi este excepţional de mare faţă de consumul casnic zilnic al ultimilor 20 de ani.

Conform Regulamentului 994/2010, dimensionarea stocului minim obligatoriu a se înmagazina se face:

- de către Autoritatea Conpetentă (nu de către ANRE),

- astfel încât să se asigure înmagazinarea exclusivă a diferenţei între cantităţile de gaze care se consumă în medie între o zi de iarnă şi o zi un consum previzonat excepţional de mare,

- exclusiv pentru a acoperii următoarele perioade de timp:

- pentru o perioadă de şapte zile, dacă cererea excepţională se datorează unor temperaturi extreme constatată statistic o dată la 20 de ani. (Probabilitatea apariţei acestei cereri excepţionale în iarna 2016/2017 este medie spre mică).

- pentru o perioadă de 30 de zile, dacă cererea de gaze este excepţional de mare, determinată şi de alte considerente decât temperaturi, constatată statistic o dată la 20 de ani. (Probabilitatea apariţei acestei cereri în iarna 2016/2017 este mică).

- pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile, dacă există probabilitatea să fie afectată infrastructura principală de gaze în condiţii de iarnă normale. (Probabilitatea apariţei acestei cereri în iarna 2016/2017 este mică).

- şi se aplică exclusiv de furnizorii care vând gaze consumatorilor casnici (protejaţi)

Regulamentul 994/2010 stabileşte că în cazul ineexistenţei unei situaţii de urgenţă (situaţia unei cereri previzionate pentru o zi mult mai mare decât cererea zilnică din ultimii 20 de ani), dezechilibrele între cerere şi ofertă trebuie rezolvate exclusiv pe baza mecanismelor pieţei (n.a.- fără a se permite intervenţii în piaţă de către nici o instituţie).

Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului 994 în anul 2011, în România este abuzivă:

- obligaţia constituirii stocului minim înmagazinat de către toţi furnizorii,

- modul de determinarea a stocului minim de înmagazinare pe care trebuie să-l înmagazineze furnizorii,

- modul de folosire a stocului minim înmagazinat.

Nu trebuie însă neglijată responsabilitatea furnizorului de gaze în asigurarea securităţii livrării gazelor la clienţíi din portofoliul propriu. Această responsabilitate este totală şi stabilită prin lege şi condiţile de licenţiere a respectivului furnizor. Astfel, negarantarea securităţii livrării, determină încălcarea condiţiilor de licenţiere şi atrage după sine amenzi şi/sau pierderea unor drepturi de a furniza gaze în România. Pentru respectarea acestei obligaţii din licenţa de furnizare, ANRE în calitate de emitent al licenţei, este îndreptăţită să acţioneze fără nici o indulgenţă, inclusiv prin instituirea de obligaţii personalizate fiecărui furnizor licenţiat, chiar şi de înmagazinare.

Respectarea Constituţiei, Regulamentelor şi a Legilor, este o condiţie nediscutabilă. Se impune restartarea Pieţei de gaze şi nu continuarea unor practici din trecut, chiar dacă se consideră că acestea se aplică cu intenţii bune. Proiectul Punct şi de la capăt pe piaţa gazelor îşi propune acest lucru.