Amnistia fiscală – încă o dată fiecare de capul lui

Premierul României, Victor Ponta, anunţa că în şedinţa de guvern de mâine va fi discutat un proiect de lege privind o amnistie fiscală pentru profesiunile liberale. Se urmăreşte, cel puţin în declaraţii, eliminarea aberaţiei fiscale prin care unele persoane fizice sunt obligate să plătească contribuţia minimă la sănătate deşi au realizat venituri cu mult sub nivelul acesteia.

Cred că orice contribuabil îşi pune două întrebări legitime: de ce Guvernul încearcă să rezolve o eroare legislativă flagrantă printr-un proiect de lege care va fi înaintat Parlamentului când de fapt situaţia impune o Ordonanţă de Urgenţă (aşa cum s-a practicat şi în cazul contribuţiei mamelor) şi mai ales de ce sunt invocate profesiunile liberale, în condiţiile în care situaţia amintită este strict legată de persoanele fizice care nu desfăşoară nici o activitate economică şi nu realizează nici un venit?
 

În opinia mea, includerea în discuţie a profesiunilor liberale nu este o greşeală, fiind menită a pregăti încălzirea unui subiect fierbinte.  Există alte impozite legate de profesiunile liberale care nu au fost plătite şi de care ANAF nu are curajul să se atingă. De această dată contestarea în instanţă a actelor de constatare nu se va face de către persoane lipsite de forţă financiară ci de... potentele multinaţionale. Sumele neîncasate de FISC în ultimii 3 ani nu sunt de câţiva lei per persoană, ci de zeci de milioane de euro per mare contribuabil. Într-adevăr, o mare parte a celor care s-au înregistrat ca PFA sau exercită o activitate liberă reglementată, o desfăşoară în condiţii de dependenţă – cel puţin în lumina Codului Fiscal. Cu alte cuvinte, activitatea se desfăşoară la sediul beneficiarului, care adesea este unicul său angajator, folosind infrastructura acestuia, iar angajatorul datorează statului impozite ca la orice salariat!

În astfel de situaţii se găsesc jurnaliştii, medicii care desfăşoară studii clinice în spitale, contabilii, avocaţii, arhitecţii din mai toate societăţile de profil şi mulţi asemenea. Pentru toţi aceştia angajatorii datorează sume care, cumulat cu penalităţile ating multe sute de milioane de euro, o gaură gigantică la bugetul statului. Necolectarea acestor sume cade aproape exclusiv în seama ANAF şi a Guvernului Victor Ponta (în diversele sale configuraţii politice din ultimii 3 ani).  

Cum se va face ca această încălzire să evite un incendiu mediatic de proporţii? Guvernul a găsit soluţia, preferarea unui proiect de lege în locul unei Ordonanţe de Urgenţă! Guvernul şi-a dezvoltat deja un pattern de ascundere a măsurilor nepopulare sau a intereselor malefice sub pulpana votului disipat al parlamentarilor. Aceştia, aparent  de capul lor, aprobă, aşa fără un control politic, iniţiative individuale, „spontane”, independente de Guvern, prin care se aduc modificări de esenţa proiectului iniţial. Ceva oarecum similar s-a petrecut şi cu modificarea Codului de Procedura Penală, iar toată malversaţiunea care urmează să consolideze imunitatea parlamentarilor a fost pusă cu nonşalanţă pe seama tuturor senatorilor, în condiţiile în care voturile au provenit exclusiv de la parlamentarii puterii şi afiliaţii lor. Aştept cu interes momentul iniţiativei individuale a amnistiei fiscale destinate multinaţionalelor, pe care Guvernul Ponta aparent nu le va susţine, dar care, ce să vezi, vor fi aprobate cu nonşalanţă de Parlament.

De aceea, sper ca Victor Ponta să ne spună: „Care este volumul impozitelor necolectate de la marii contribuabili pentru utilizarea persoanele fizice autorizate dependente şi când începe executarea silită a acestora?” Pentru a-i da ceva curaj şi bărbăţie politică în acest demers îi propun domnului prim-ministru ca din aceste sume să promită construirea a 10 spitale de urgenţă nou-nouţe şi dotate la vârf sau, deoarece sănătatea nu pare a fi niciodată o prioritate, să achite autostrada Piteşti – Sibiu, fără de care România riscă să piardă principalul contribuitor la bugetul de stat – Dacia Piteşti!