Cine are interes să sperie populaţia că va rămâne fără gaze în mijlocul iernii şi cum se poate crea din nimic o panică generală pe piaţa gazului românesc

Retorica venită dinspre Comisia de Industrii şi Servicii de la Camera Deputaţilor despre cum vor exploda preţurile la gaze pentru populaţie în plină iarnă nu are darul decât de a crea o panică în toată regula pe piaţa gazelor. Asta se întâmplă atunci când declaraţiile unor decidenţi experimentaţi şi cu un istoric bogat, care activează de ani buni în acest domeniu atât de sensibil, se bat cap în cap.

La finalul lunii trecute, plenul reunit al Parlamentului vota constituirea unei comisii parlamentare care să ancheteze activitatea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Propunerea a venit de la PSD în scopul verificării dacă preţul la energie pentru consumatorul final s-a modificat după ce a intrat în vigoare OUG 64/2016 privind liberalizarea preţului de producţie al gazelor.

Deşi intenţia iniţială a fost verificarea modului în care ANRE şi-a făcut treaba în baza OUG 33/2004 privind funcţionarea acestei instituţii, scopul final, din toate declaraţiile rostite până astăzi, este inducerea unei temeri în rândul populaţiei că preţul la gazele naturale va exploda, argument ce va fi folosit în scopuri politice, precum masacrarea OUG 64/2016 care stabilea eliminarea preţului fix la producţia românească de gaze naturale. În joc este vorba de bani. Bani mulţi.

Jocul acesta de şah este unul cu bătaie lungă şi voi încerca să îl rezum cât se poate de mult ca să vă daţi seama în ce stadiu ne aflăm. Săptămâna trecută, în cadrul audierilor Comisiei parlamentare de anchetă privind activitatea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie (ANRE), distribuitorul de gaze Engie a susţinut că ar putea întrerupe furnizarea de gaze către anumiţi consumatori, în cazul în care va fi o iarnă grea. Declaraţiile au fost făcute în contextul în care s-a vorbit despre posibilele efecte negative ale OUG64. Mai mult de-atât, directorul general Eric Stab a spus că cele mai recente tranzacţii pe bursă au ajuns au ajuns la preturi de 105 lei/MWh şi că, în această iarnă, preţurile vor fi mult mai mari decat iarna trecută.

Cum se formează preţul facturii la gazele naturale pe care le achităm lună de lună

La finalul lunii, consumatorii casnici, atenţie!, adică gospodăriile, achită o factură lunară pentru consumul de gaze naturale care cuprinde următoarele componente: costul de producţie al gazului, costul de extracţie din depozite (dacă e cazul), costul de transport, costul de distribuţie, componentele de rezervare de capacitate, transport şi distribuţie şi marja de profit. Toate aceste costuri le achităm pe factură în schimbul serviciului de furnizare de gaze.

OUG 64/2016 a vizat de la 1 aprilie numai eliminarea preţului fix de producţie al gazului natural la consumatorii casnici, adică la gospodării urmând ca abia din 2022 să se producă liberalizarea totală a pieţei. În prezent, nu vorbim decât despre liberalizarea preţului de producţie, adică numai despre prima componentă din preţ, nu preţul final, cel din factură! Ce a însemnat acest lucru, puteţi vedea în graficul de mai jos, cifrele fiind luate din date ANRE. 

Aşadar, România şi Comisia Europeană au negociat în anul 2012 un grafic de creştere al preţului de producţie deoarece acesta era subvenţionat de stat şi cu mult sub ce se tranzacţiona pe o piaţă liberă. În vara lui 2016, dacă se respecta acel calendar, gazul românesc ar fi fost mai scump decât cel rusesc, din import, întrucât piaţa gazelor naturale a urmat trendul pieţei petrolului care ajunsese, atunci, la minime istorice.

Pentru a nu se întâmpla treaba asta, guvernul României a îngheţat la 60 de lei/Mwh preţul de producţie al gazului natural până la 1 aprilie 2017. Atunci, aveam două scenarii. Ori preţul era liberalizat, ori creştea conform calendarului negociat cu Bruxelles şi gazul românesc ar fi ajuns, din nou, mai scump decât cel rusesc. Pentru compania de stat Romgaz, acest lucru era problematic. Aşadar, preturile la gazele din producţia internă trebuiau să creasca conform calendarului de la 60 de lei la 72 lei/MWh lei la 1 aprilie 2017 şi la 76 lei/MWh, la finalul acestui an dar, după intrarea în vigoare a OUG 64, acest calendar nu se mai aplică.

Cei de la ANRE au declarat undeva la începutul anului că, după 1 aprilie 2017, adică după intrarea în vigoare a OUG64/2017, preţul de producţie al gazului românesc va creşte doar cu 5%, un preţ cu mult mai mic decât cei 72 de lei, respectiv 76 de lei la care ar fi ajuns în această iarnă, conform calendarului de liberalizare. Dacă ANRE ar fi lăsat preţul de producţie să crească cu mai mult de 5%, oricum sub preţul din calendarul negociat cu Bruxelles, trebuia să negocieze cu Engie şi cu E.ON preţurile finale reglementate. Asta ar fi însemnat o creştere a preţului la factura finală pe care o achită consumatorul casnic pe termen lung.

Pe termen scurt, preţul oricum o să crească deoarece am intrat în iarnă, cererea de gaze naturale creşte iar, acum, se adaugă în preţ şi costurile de înmagazinare şi de extractie din depozite, acolo unde e cazul, deoarece se folosesc şi gaze din stocurile puse deoparte în perioada mai-octombrie. Dar nu va mai creşte preţul de producţie al gazelor naturale automat prin calendarul de liberalizare.

Declaraţiile lui Iulian Iancu şi Eric Stab, doar o gafă sau o mare manipulare?

Atât directorul general al Engie, cât şi Iulian Iancu lasă impresia că preţurile pentru consumatorii casnici vor exploda, nefiind transparenţi atunci când folosesc cifre în spaţiul public.

„La 1 aprilie 2017, când s-a liberalizat piaţa, preţul era reglementat la 60 de lei pe MWh. În vară, preţul a crescut la 72-75 de lei, iar acum, dacă ne uităm la cele mai recente tranzacţii, preţurile sunt de 105 lei. În această iarnă, preţurile vor fi mult, mult mai mari decât iarna trecută, având în vedere evoluţia preţurilor de acum“, a subliniat reprezentantul Engie.

Cei doi oficiali fac referire la faptul că au crescut preţurile de pe bursele OPCOM şi BRM. Ceea ce este adevărat, numai că trebuie făcută aici o precizare foarte importantă: pe bursă se tranzacţionează, în principiu, numai gazele pentru consumatorii industriali în timp ce pentru consumatorii casnici, adică pentru gospodării, gazele se cumpără numai prin contracte bilaterale! Deci, ce înseamnă asta? Că OUG 64/2016 nu a afectat contractele bilaterale încheiate pe termen lung înainte de intrarea în vigoare.

Iar asta înseamnă că preţul stabilit pentru consumatorii casnici prin contracte bilaterale a fost amestecat cu cel tranzacţionat de consumatorii non-casnici pe burse, efectul fiind instalarea unei stări de panică în rândul populaţiei. Ori, aşa cum am arătat mai sus, ANRE confirma că preţul nu avea să crească decât cu 5% după liberalizare, în baza metodologiei acestei instituţii.

Mai mult decât atât, ţinând cont de componentele costului facturii de gaze, haideţi să privim graficul de mai jos, să vedem cum au evoluat în ultimii doi ani preţurile reglementate de ANRE pentru consumatorii casnici.

Să luăm cazul ipotetic în care preţul de producţie al gazului natural pentru consumatorii casnici s-ar fi raportat exclusiv la cel de pe Bursă (ceea ce, în realitate, nu este cazul, pentru că în această situaţie se încheie în principiu contracte bilaterale). Păi, preţul final pentru populaţie ar fi ajuns la vreo 180 de lei MWh! Cum aşa? Pentru că, pe lângă preţul de producţie al gazului, am mai fi avut în factura finală şi costul de extracţie şi costul de transport şi costul de distribuţie şi componentele de rezervare de capacitate, extracţie, transport şi distribuţie, şi marja de profit a lui E.ON şi Engie şi costul de înmagazinare, pentru că vorbim acum despre gaze extrase din depozite. Nu înseamnă că acesta va fi preţul după liberalizare (2022), deoarece statul român ar trebui să gândească un alt mecanism de stabilire al preţului, să fi definit ce înseamnă consumatorul vulnerabil şi să fi sporit în aceşti ani gradul de eficienţă energetică a locuinţelor. Vedeţi câtă treabă au?

Atunci când Engie a anunţat că nu poate garanta furnizarea suficientă cu gaze în caz de iarnă grea, sugerând că ar putea intrerupe alimentarea unor consumatori, trebuia să precizeze explicit despre cine este vorba, fără a fi amestecate mere cu ciuperci. Vorbim despre consumatorii casnici, sau despre cei industriali? Piaţa consumatorilor industriali este însă liberă demult, iar aceştia nu aveau oricum acces la gazul cu preţ reglementat. Ca atare nu prea e clar ce spune Eric Stab. Pentru ce ameninţă că ar întrerupe consumatori când e clar că acest lucru nu are legătură cu preţul?

Dar o alba-neagra, o amestecătură de informaţii a produs şi Iulian Iancu. Preluând declaraţiile lui Eric Stab, preşedintele Comisiei de Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor a încercat să tragă o concluzie.

„Astăzi (joi - n.r.) am aflat lucruri extrem de grave, pe care personal le-am anticipat în luna martie, dar multă lume atunci nu avea urechi de auzit. Operatorii ne-au prezentat contracte de achiziţie gaze cu 25% mai mari pe timpul verii decât s-a estimat la 1 aprilie 2017, adică de nivelul prevăzut de reglementator, care ne-a spus tuturor că vom înregistra timp de un an, ca urmare a procesului de liberalizare, o creştere de doar 2,5%. Astăzi, operatorii ne-au prezentat date şi informaţii din contractele lor, din care s-au putut constata creşteri cu 25% în timp de vară şi 50% pentru sezonul rece. Ce ţară pe această planetă şi cum ar putea România, pentru consumatorul ei casnic, să suporte o creştere de 50%, fără să-şi asume riscuri extraordinar de mari? Deja 50% din vulnerabilii României sunt vulnerabili din cauza creşterilor de preţuri la energie electrică şi gaze naturale“, a arătat Iancu, citat de Agerpres.

Câteva concluzii. Unu. Se compară preţul din producţia internă, adică cel de 63 de lei/Mwh, cu preţul final al facturii, ceea ce este o aberaţie. Doi. Ar fi bine să nu mai pronunţe nimeni cuvântul „vulnerabil”, pentru că îmi aduc aminte cât de tare se screme Guvernul PSD-ALDE să implementeze venitul minim de reinserţie în baza căruia să poată fi identificat consumatorul vulnerabil. În prezent, acelaşi preţ la gaze ţinut sub control de ANRE este plătit şi de Liviu Dragnea la el, acolo, la castelul din Teleorman şi de bătrâna aceea care şi-a donat banii la biserică. Dacă asta vi se pare justeţe socială, înseamnă că o fi mai bine pe lumea ailaltă. Cine dintre cei doi consumatori de gaze, unul bogat şi unul sărac, este vulnerabil?

Ordinul ciudat al ANRE: constituiţi stocuri într-o singură zi?!

Pe 30 octombrie, ANRE emitea DECIZIA nr. 1548 privind stabilirea nivelului stocului minim de gaze naturale pe care fiecare furnizor are obligaţia de a-l constitui în depozitele de înmagazinare. Termenul limită a fost data de 31 octombrie 2017! Adică 24 de ore! Este posibil ca ANRE să fi cerut suplimentarea stocurilor, ceea ce nu e în sine nici neobişnuit şi nici rău dacă decizia vine ca urmare a unor avertismente meteo, de răcire accentuată a vremii. În situaţia de faţă, din cauza termenului prea mic instituit, mai mult ca sigur este că cei doi furnizori au achiziţionat gaze naturale de pe burse la nişte preţuri foarte mari, de-aici şi cifrele pomenite mai sus.

Pe de altă parte, suplimentarea stocurilor nu ne duce cu gândul decât spre faptul că ANRE şi-a făcut socotelile în privinţa cantităţii de gaze naturale pentru această iarnă şi că populaţia României nu ar avea de ce să îşi facă griji că va rămâne fără gaze naturale. În plus, aşa cum am explicat într-un material anterior, nu este nici prima şi nici ultima data când România va lua gaze din import (gaze ruseşti mai precis) în zilele de iarnă cu temperaturi extrem de scăzute.

Cui îi pică bine o panică energetică?

Raţionamentul este simplu. Cineva îşi foloseşte toate armele din dotare pentru a demoniza OUG 64/2016, un act legislativ cheie care a deblocat piaţa gazelor din România, care a înlăturat un posibil infringement din partea Comisiei Europene şi care a ajutat ca argument în obţinerea unei finanţări nerambursabile de 180 de milioane de euro de la Bruxelles pentru gazoductul BRUA.

Având acest act normativ amendat, fără posibilitatea ca gazele naturale pentru consumatorii non-casnici şi, pe viitor şi pentru cei casnici, să fie tranzacţionate pe burse, pe pieţe libere şi concurenţiale, România se va vedea pusă, din nou, în situaţie de infringement şi, cel mai probabil, cu suspendarea finanţării gazoductului BRUA.

Nu ar trebui uitat că o serie de companii româneşti, chiar şi Transgaz, sunt investigate că ar fi încălcat în trecut legislaţia europeană în sectorul gazelor naturale. Companiile riscă o amendă grasă raportată la cifra de afaceri dacă se dovedeşte că au existat lucruri necurate. Dezbaterea din Comisia de Industrii şi Servicii s-ar putea să nu rămână fără impact.

Dacă acest lucru se întâmplă, România va rata posibilitatea de a-şi diversifica resursele de import de gaze naturale (de la azeri, americani, nordici, italieni) şi va rata momentul de a deveni un exportator care să controleze piaţa din regiune, diminuând totodată şi gradul de dependenţă pentru unele ţări din Europa de Est faţă de gazul rusesc. Să nu credeţi că gazele din Marea Neagră nu le-au făcut cu ochiul şi celor de la Gazprom.