Cu cât va creşte preţul gazelor naturale?

Instituţii înfiinţate pentru a „ajuta” liberalizarea pieţei gazelor; studii plătite  pentru a arăta „Ce şi Cum să facem?”; consultanţi de renume care se pronunţă public, în funcţie de „Cine şi Cât plăteşte?”; autorităţi optimiste care dau speranţe pesimiste. Totuşi, luând în considerare toate aceste comportamente ce se va întâmpla cu preţul gazelor?

În anul 2015 Guvernul României a aprobat un nou Calendar de dereglementare a preţului gazelor din producţia internă destinate consumatorilor rezidenţiali, care prevedea o creştere lentă a acestui preţ până la nivelul unui preţ al pietii.

Ultimii ani au adus multiple cazuri de schimbare a combustibilului gazos, integral sau parţial (ex. gazele sunt menţinute exclusiv pentru a asigura uniformizarea vârfurilor de consum pe perioada nopţii) la nivelul multor consumatori. În următorii ani potentiala discrepanţa, între costul utilizării gazelor naturale şi cel al utilizării altor combustibili, va determina creşterea acestor substituiri a combustibilului gazos.

Analiza evoluţiei corelaţiei dintre preţul gazelor şi cererea de energie, scoate în evidenţă că într-un deceniu o creştere a preţului gazelor cu cca. 100 USD/1000 mc a determinat o scădere a consumului de gaze cu cca. 5 mld mc.

Apreciem că în următorii 5 ani, procesul de dereglementare, comportamentul în susţinerea tarifului pentru serviciile din sectorul gazelor naturale, va determina o scădere a consumului la nivelul jumătăţii din cantitatea care s-a redus în ultimul deceniu, extrapolarea datelor istorice arată că pentru anul 2019 consumul de gaze naturale ar putea fi de cca. 10 mld mc/an, respectiv cantitatea care urmează a fi transportată ar putea fi de cca. 9,2 mld mc/an şi cantitatea distribuită ar putea fi de cca. 8,5 mld mc/an.

Considerând cantitatea care va fi transportată de 9,2 mld mc/an şi menţinerea stării actuale de fapt (lipsa unei strategii corespunzătoare), tariful de transport va trebui să crească pentru a putea fi acoperite costurile cu cca 12,5 USD.

Nota Nu se I au in considerare noile rute de transport propuse de TRANSGAZ.

O cauză importantă a mărimii tarifelor de transport se datorează capacităţii reduse de utilizare a reţelei. Costurile în activitatea de transport fiind relativ constante şi puţin dependente, în România, de cantitatea transportată, o scădere a cantităţii transportate (a gradului de utilizare) aduce necesitatea creşterii tarifului de transport pentru a o obţine suficiente venituri care să acopere costurile existente.

Considerând cantitatea care va fi distribuită de 8,5 mld mc/an şi menţinerea stării actuale, determină creşterea tarifului de distribuţie, pentru a putea fi acoperite costurile (o creştere de cca 30 USD).

Aceaşi situaţie o întâlnim şi în cazul tarifelor de distribuţie. Costurile în activitatea de distribuţie sunt relativ constante şi puţin dependente, de cantitatea distribuită, astfel scăderea cantităţii distribuite va determina creşterea tarifului de distribuţie pentru a o obţine suficiente venituri care să acopere costurile existente.

Modificarea structurii pieţei, atât sub aspectul cererii anuale, cât şi sub aspectul cererii zilnice şi orare, apariţia rolului comercial al depozitelor de înmagazinare au determinat costuri pentru adaptarea acestora la noile cerinţe.

Astfel, pentru consumatorul final, calendarul de creştere a preţului va aduce nu doar creşterea preţului la gazul din producţia internă, ci va aduce, în actuala starea de fapt şi creşterea tarifelor de transport, distribuţie şi înmagazinare. Neoprirea acestei spirale şi lipsa unei intervenţii strategice nu face decât ca valoarea preţului la consumatorul final să escaladeze la valori periculoase.Urmarea analizelor prezentate, la finele calendarului de dereglementare a preţului la gazele din intern, dar nu doar din cauza calendarului, apreciem creşterea preţului gazelor la consumatorul final cu cca.40% şi scăderea cantităţii de gaze consumate în România cu cca. 30%.

Notă: Toate analizele sunt realizate pe baza unor ipoteze şi a datelor publice, fiind făcute în condiţiile menţinerii actualei stări de fapt şi în lipsa unei strategii energetice corespunzătoare.