Cum au forţat intrarea în compania de gaz cercurile de putere din perioada interbelică (II)

Schimbarea managementului şi acţionariatului companiei de gaz din perioada interbelică, nu a adus ceea ce se dorea.

Continuăm să prezentăm  modul cum au evoluat relaţile din interiorul companiei de gaz o dată cu intrarea capitalului privat şi schimbarea managementului în perioada interbelică.

In anul 1939 se majorează capitalul companiei de gaz SONAMETAN  de la 320 000 000 lei la 640 000 000 în vederea intrării aşa-zisului „grup român” (N. Malaxa, Creditul Industrial şi Banca Românescă în proporţii egale).

Cu ocazia emisiunii a III-a, statul a renunţat să subscrie cota sa proporţională de acţiuni, aşa cum prevăzuse Malaxa, in favoarea „grupului român”. Acest spor, de 320 000 000 lei, ar fi trebuit, în mod normal să fie subscris proporţional de stat şi de vechii acţionari particulari, statul vărsând 350 000 000 lei şi particularii 70 000 000 lei, calculat după proporţia ce o avea fiecare la efectuarea emisiunii a II-a.

Astfel, o dată cu intrarea lui N. Malaxa, statul a ajuns să deţină numai 58,62%, iar capitalul particular 41,4%, , de unde la infiinţarea societăţii, în 1926 statul avusese 79%, iar capitalul particular 21%!

Conform lui C. I. Motaş:

La momentul plăţii efective a acţiunilor se constată că Malaxa urmează să achiziţioneze majoritate pachetului la Sonametan. Astfel, Malaxa ajunge să deţină, el singur, 51% din întreaga participaţie particulară, iar toţi ceilalţi acţionari particulari numai 49%.

La început am refuzat să accept cecul trimis de Malaxa. Apoi m-am văzut silit, totuşi, să-l primesc, căci m-am convins, cu mare părere de rău, că atât Creditul Industrial, cât şi Banca Românească, conveniseră de mai înainte să facă jocul lui Malaxa. Faptul, mai ales, că Banca Românească, această veche instituţie românească, a renunţat atât de uşor la linia dreaptă ce o avusese întotdeauna, când era vorba de menţinerea independenţei întreprinderilor româneşti, m-a decepţionat profund.

O dată Malaxa devenit stăpân şi-a desemnat deocamdată, trei persoane, în frunte cu el, care să fie cooptate în Consiliul Sonametan, cu el împreună, ceea ce s-a şi făcut în şedinţa din 5 iulie 1939.

Malaxa se desemnează, apoi ca vicepreşedinte şi membru în comitetul de direcţie. Cum în acest comitet participa, din partea statului, amiralul M. Gavrilescu, un intim al lui Malaxa, eu ajunsesem acum în completă dependenţă de el. Totuşi, în primele luni colaborarea cu Malaxa s-a arătat destul de uşoară. El îmi lăsa toată libertatea de acţiune ce o avusesem până atunci. Mai mult încă, Malaxa a ridicat în primele şedinţe ale consiliului chestiunea dublării salarizării mele. În realitate, eu nu voiam să-i fiu obligat cu nimic, de aceea Malaxa, într-un moment de sinceritate - de altfel, destul de rare, la un om calculat, cum era el mi-a spus foarte enervat:

„D-ta eşti singurul om din ţara asta, care nu s-a lăsat plătit de mine!”

Cu timpul, raporturile noastre s-au răcit. Malaxa începuse să nu mai vină la şedinţele Comitetului de direcţie.

Malaxa a promis ca va anula dreptul comunelor asupra distribuirii gazului metan şi dreptul lor de redevenţă. Pentru aceasta trebuia o lege sau măcar un decret-lege. Acest lucru nu l-a mai putut sau nu a mai vrut să-l facă. Cu toată prietenia lui Armand Călinescu şi Mitiţă Constantinescu pentru Malaxa, ei nu erau dispuşi să înfrunte nemulţumirea administraţiilor comunale că li se luau din drepturile lor.

Lui Malaxa îi era suficient că s-a văzut stăpân la Sonametan. Restul nu-l mai interesa, căci altfel ar fi avut destule mijloace să obţină orice voia. Pentru el Sonametan nu era decât una din multele lui afaceri. Avea el doar atâtea altele!

Având în vedere solicitarea unui coleg de a mă pronunţa asupra acestor acţiuni, aş dori să arăt că realizarea unor acţiuni, chiar bune în esenţă, în lipsa unei strategii şi a unei noi filozofii a STATULUI, în tripla sa calitate de acţionar, reglementator (legiuitor) şi responsabil social, adesea nu duce la atingerea dezideratelor.

Management privat - DA, privatizare - DA, DAR numai într-un alt fel de STAT.