Revizuirea Constituţiei – să punem economia pe primul loc

Într-o postare publicată la începutul lunii aprilie spuneam că marea problemă a României ţine de justiţie socială şi de sărăcie. Iar această problemă nu se poate rezolva în absenţa unei economii puternice, a unui mediu de afaceri solid şi a mult mai multor locuri de muncă.

Astăzi, un sondaj INSCOP publicat de Adevărul arată că 6 din 10 români sunt mai interesaţi de “problemele economice şi de cele sociale decât de cele politico-administrative”, iar dezbaterea privind revizuirea Constituţiei ar trebuie să se axeze mai mult pe aspectele privind economia.

Aşa cum am argumentat de multe ori, dezbaterea publică din România trebuie să depăşească etapa discuţiilor sterile despre politic şi împărţirea puterii şi să se concentreze pe economie şi crearea de noi locuri de muncă. Aşadar, chiar şi atunci când discutăm despre un subiect important cum este cel privind revizuirea Constituţiei, prevederile economice trebuie să ocupe un loc de frunte.

Împreună cu un grup de specialişti, am încercat să găsim câteva răspunsuri economice la aceste probleme. În primul rând trebuie să introducem un articol legat de stabilitatea şi predictibilitatea sistemelor fiscal, financiar, public şi bugetar. Această nevoie pleacă de la o realitate: legile fiscale, legile finanţelor publice şi legea bugetară sunt modificate prea des, prea repede, nefundamentat şi subiectiv, ţinând seama exclusiv de criteriile politice, fără a se ţine seama de realităţile economice şi de impactul acestora asupra stabilităţii monetare. Mai mult, există situaţii când din perspectiva tehnicii legislative, Codul Fiscal sau legea privind finanţele publice sunt modificate în mod implicit de Legea bugetară sau de rectificările bugetare realizate în decursul anului prin Ordonanţe, situaţii ce nu ar trebui să se regăsească într-un stat de drept care ar trebui să asigure un cadru economic propice dezvoltării şi operării investiţiilor pe termen mediu şi lung. Principiul stabilităţii legislative a fost cuprins în Codul fiscal, însă natura juridică a acestei legi a făcut ca acesta să nu fie respectat sau aplicat în nici un fel.

În al doilea rând, Guvernul trebuie să aibă obligaţia de a elabora şi supune aprobării Parlamentului un Buget Multianual, având acelaşi regim juridic al bugetului anual de stat şi al bugetului anual al asigurărilor sociale (pentru perioade de minim doi ani), care să asigure continuitatea finanţărilor şi proiectelor cu durata de mai mulţi ani. Astfel, vom putea asigura o mai mare predictibilitate în ceea ce priveşte investiţiile mari, în special cele de infrastructură.

În al treilea rând, introducerea în Constituţie a tezei drepturilor economice şi sociale, care funcţionează similar cu principiul drepturilor civile şi politice. Fiecărui cetăţean trebuie să i se garanteze dreptul la o viaţă decentă. Statul trebuie să se angajeaze să asigure condiţiile materiale şi sociale necesare unui trai decent. Statul nu poate lua măsuri de natură să restrângă sau să pericliteze acest drept. Mai mult, pensia trebuie să reprezinte un drept garantat de către stat.

Un capitol distinct trebuie să facă referiri la disciplina fiscală şi macro-economică. Astfel, trebuie menţionate în mod expres: ţinta de deficit, cuantumul datoriei publice, obligativitatea respectării avizului Consiliului Fiscal înainte de efectuarea rectificărilor bugetare:

• Guvernul nu poate lua decizii economice, fiscale sau financiare majore fără consultarea Parlamentului şi fără avizul acestuia.
• Încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat se constituie infracţiune penală şi este sancţionată potrivit legilor organice aflate în vigoare.
• Ţinta de deficit este stabilită în mod expres în Constituţie, iar încălcarea acesteia rezultă cu demiterea de drept a ministrului de Finanţe.
• Cuantumul datoriei publice este menţionat în mod expres în Constituţie.
• Alocările bugetare pentru Educaţie, Cercetare şi Sănătate sunt menţionate în mod expres în Constituţie, iar nerespectarea acestora aduce după sine demiterea premierului şi a întregului Cabinet.
• Orice modificare a strategiilor naţionale sau sectoriale se face prin votul Parlamentului, având putere de lege.
• Orice modificare a politicilor fiscale trebuie aprobată de către Parlament înainte ca ea să intre în vigoare.
• Orice modificare a Codului Fiscal privind impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege adoptată prin votul a două treimi din numărul parlamentarilor, cum este cazul în Bulgaria.

Totodată, trebuie introdus principiul simetriei în relaţia stat – contribuabil, astfel încât drepturile şi obligaţiile statului în raport cu contribuabilul, persoană fizică sau juridică, trebuie să fie corelate cu drepturile şi obligaţiile cetăţeanului în raport cu statul. Un bun exemplu este rambursarea TVA-ului şi introducerea aceloraşi penalităţi pentru stat dacă el nu este returnat în termenul legal.

Acestea sunt câteva dintre propunerile pe care le voi prezenta ca amendamente la revizuirea Constituţiei. Într-o lume cu modificări substanţiale şi foarte dese este nevoie ca legea fundamentală să permită puterilor statului şi autorităţilor locale să se adapteze rapid acestor schimbări, precum şi regulilor Uniunii Europene din care facem parte. Totodată, este necesară implementarea unor reguli fundamentale de natură a asigura stabilitatea economică şi fiscală internă. Fără a discuta în mod direct şi prioritar aceste aspecte, riscăm să transformăm şi acest proiect într-unul politicianist, care nu răspunde nevoilor populaţiei.