Un Guvern de CEO

Citeam recent un articol despre Andrej Babis, miliardarul care a bulversat întreaga clasă politică din Cehia. În doar doi ani, Babej a reuşit să ajungă, cu partidul său ANO, numărul doi în Parlamentul de la Praga. Cu sloganul “Noi nu suntem politicieni, noi muncim”, Babej a devenit peste noapte unul dintre cei mai importanţi oameni politici din Cehia, ziariştii numindu-l chiar “omul de care care atârnă viitorul ţării”

Parcurgând articolul, mă gândeam dacă România ar fi pregătită să accepte la vârful politicii un om de afaceri serios, onest care să poată decide strategii, direcţii de acţiune, proiecte, bugete şi care să se ghideze doar după propria conştiinţă şi pregătire profesională (cam greu, aşa-i?).

Zilele trecute, mi-a căzut în mână topul celor mai admiraţi CEO din România. Instantaneu, m-am gândit cum ar arăta ţara noastră dacă ar fi guvernată de cei prezenţi în acest clasament. Să spunem că Mariana Gheorghe, CEO la Petrom, ar ocupa portofoliul de prim-ministru (o femeie prim-ministru, ce ziceţi?). Mişu Negriţoiu, chairman la ING Bank, Ministrul de Finanţe, Adrian Porumboiu, unul dintre cei mai mari fermieri, Ministrul Agriculturii, Florin Talpeş CEO Bitdefender, Ministrul Tehnologiei Informaţiei, Mihai Marcu, CEO Medlife, Ministrul Sănătăţii, Ioan Lazăr, CEO Lazăr Internaţinal, Ministrul Transporturilor, Marcel Barbuţ, CEO Adeplast, Ministrul Dezvoltării Regionale, Gabriel Comănescu, CEO Grup Servicii Petroliere, Ministrul Economiei, Dragoş Pavăl, CEO Dedeman, Ministrul Marilor Proiecte, Dan Şucu, CEO Mobexpert, Ministrul Mediului de Afaceri si enumărarile ar putea continua.

Sunt convins că un Cabinet care ar avea în componenţă asemenea nume ar merge excelent. Aceşti oameni sunt obişnuiţi să facă performanţă, ştiu să pună în operă un proiect ştiu să-l urmărească, să respecte deadlineuri, ştiu să facă şi să respecte bugete, ştiu să facă reformă şi să restructureze, ştiu să motiveze, dar şi să sancţioneze proprii angajaţi.

Cu un asemenea Guvern, sunt convins că vom avea o strategie economică clară, vom avea direcţii concrete de acţiune, obiective şi criterii de performanţă bine-definite. Într-un cuvânt: vom avea prosperitate.

Sunt conştient că tot ceea ce am scris este doar un exerciţiu de imaginaţie, până la urmă o utopie. Dar sincer că mi-ar plăcea ca acest exerciţiu de imaginaţie să devină realitate într-o bună zi.