Învăţământul dual. Ce este, ce aşteptări avem?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Se află în dezbatere publică un proiect de lege  privind dezvoltarea învăţământului profesional-dual (ÎPD). Hăţişul reglementărilor în zona acestui tip de învăţământ este aşa de greu de pătruns încât puţini se încumetă să-i dea de capăt, puţini părinţi şi tineri ştiu ce înseamnă de fapt învăţământul profesional-dual.

Ce înseamnă învăţământ dual?

În OUG 94/2014 se defineşte astfel ÎPD:

(4) „Învăţământul dual este o formă de organizare a învăţământului profesional, care se desfăşoară pe bază de contract de muncă şi combină pregătirea profesională ce se organizează de un operator economic, cu pregătirea organizată în cadrul unei unităţi de învăţământ. Responsabilitatea privind organizarea şi funcţionarea este partajată între operatorul economic şi unitatea de învăţământ.

În proiectul de lege supus dezbaterii publice se explică şi mai clar:

„(3) Învăţământul tehnic este format din: învăţământ profesional, învăţământ liceal tehnologic şi învăţământ postliceal. Învăţământul profesional este învăţământ dual.”

Cu alte cuvinte, învăţământul profesional pur şi simplu nu mai există, el se transformă în ÎPD, ceea ce presupune implicarea agenţilor economici în comandarea claselor, organizarea şi derularea proceselor didactice în partea de instruire practică şi teoretică de specialitate.

ÎPD se adresează elevilor absolvenţi de clasa a VIII-a, dar şi tinerilor care au întrerupt studiile, şi doresc să se califice într-un domeniu sau altul:

„(7) Programele de pregătire profesională, prevăzute la alin. (6), sunt organizate prin unităţile de învăţământ de stat şi sunt gratuite, pentru persoanele care intră în aceste programe până la împlinirea vârstei de 25 ani.”

În practică, n-am auzit să existe astfel de solicitări, mai ales că trebuie organizate clase separate, nu pot fi amestecaţi tineri cu diferenţe de vârstă aşa de mari. Necazurile apar şi aici, când operatorii economici refuză să primească tineri de 14 ani, absolvenţi de clasa a VIII-a, din motive de protecţie a muncii şi absenţă a resurselor fizice şi psihice necesare însuşirii unor meserii pretenţioase.

Altfel ar fi stat lucrurile dacă se menţinea trecerea clasei a IX-a la gimnaziu. După terminarea gimnaziului, la 15-16 ani resursele personale ale tinerilor erau altele.

S-a acceptat şi prelungirea ÎPD peste cei trei ani tradiţionali:

„Învăţământ profesional cu durata de minimum 3 ani” - art. 23 alin. (1) modificat prin OUG 49/2014, la solicitarea unor agenţi economici).

Toate bune şi frumoase, aşa se desfăşoară învăţământul profesional în toate ţările UE. În Franţa există peste 50 de şcoli de ucenici, organizate de patronatele în metalurgie, construcţii etc., cu pregătire alternativă: 6 luni la şcoală, 6 luni în unităţi economice.

Există avantaje pentru operatorii economici participanţi la învăţământul dual?

Dar ce interes au operatorii economici să se înhame la o astfel de acţiune, în afara obiectivului de a-şi asigura forţa de muncă bine calificată?

Noul proiect privind ÎPD are o prevedere importantă în acest sens:

„(5) Operatorii economici care încheie contract de parteneriat cu unităţile de învăţământ, beneficiază de facilităţi la plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale, bugetelor fondurilor speciale sau bugetelor locale, potrivit prevederilor legale.”

Necazul provine din invocarea „potrivit prevederilor legale”.

Am observat şi la alte acte normative, când iniţiatorul vrea să scape de responsabilitate, invocă „prevederi legale”, pierdute în ceaţa hăţişului legislativ din România. Când un agent economic invocă acest nou articol, autorităţile ridică din umeri, nu prea ştiu ce înseamnă acest lucru.

Pe de altă parte, IMM-urile, micile firme, nu au nevoie de 25-30 de tineri pregătiţi într-o clasă de ÎPD, ci doar de 3-5, în cazuri fericite mai mult de 10. În această situaţie, organizatorul, şcoala, aleargă să găsească mai multe „comenzi” de pregătire a forţei de muncă, astfel încât să întrunească numărul de elevi cerut de lege. E drept, noul proiect prevede şi 10 elevi la clasă, însă m-aş mira ca Inspectoratele Şcolare să aprobe astfel de clase în planul de învăţământ.

Ce avantaje au elevii din această formă de învăţământ?

O altă prevedere bună, care se va pierde în hăţişurile birocratice şi bugetare:

„În cazul elevilor care frecventează învăţământul profesional în altă localitate decât cea de domiciliu, decontarea cheltuielilor de transport şi facilităţile de cazare şi masă gratuite prevăzute la alin. (8) se acordă, conform prevederilor prezentei legi, indiferent de oferta de educaţie şi formare profesională disponibilă în localitatea de domiciliu.”

În plus, elevii beneficiază de o bursă de 200 lei, care ar trebui mărită la 4-500 lei, pentru a face ÎPD mai atractiv.

În prezent, există probleme cu decontarea navetei şcolare, nu se ştie de către cine, în ce cuantum şi la ce distanţe se decontează. Când va fi vorba de cazare şi masă lucrurile se agravează. Internate şcolare nu există peste tot, iar alocaţiile acordate în acest scop nu cred că vor fi suficiente şi pentru cazarea la privaţi.

În planurile de învăţământ aprobate încă din 2014 pentru această formă de învăţământ, în anul I de ÎPD, 80% din curriculum este teoretic! Ce meserie poţi învăţa dacă instruirea practică este de doar 20%? Abia în anul II se ajunge la o repartiţie de 50-50% între partea teoretică şi aceea de instruire practică, iar în anul III, 30-50%. Logica acestei împărţiri ar fi ca tânărul să-şi poată continua învăţământul liceal din clasa a XI-a.

„(5) Absolvenţii învăţământului profesional pot continua studiile în învăţământul liceal.”

Alergând după doi iepuri, ÎPD nu scoate nici meseriaşi bine pregătiţi, nici „teoreticieni” suficient de bine pregătiţi astfel încât să facă faţă curriculei pretenţioase din clasele a XI-a şi a XII-a.

Că se poate şi altfel ne demonstrează Şcoala Profesională Germană Kronstadt, din Braşov, un succes remarcabil, admiterea se face cu 8-9 candidaţi pe loc şi toţi absolvenţii se angajează. Vin alţii să ne înveţe cum să organizăm învăţământul profesional la noi în ţară.

Este suficientă actuala bază normativă pentru ÎPD?

Din păcate, multitudinea de acte normative care reglementează ÎPD este, chiar şi aşa, incompletă. Se neglijează total caracterul „dual” care ar trebui introdus şi la filiera tehnologică liceală. Tinerii obţin un Certificat de competenţe profesionale, la absolvirea liceului, neacoperit de deprinderi şi abilităţi în practicarea unei meserii.

Caracterizarea „învăţământ dual” ar trebui extinsă la un concept mai larg.

Indiferent de forma de învăţământ, tinerii ar trebui să primească în şcoală competenţe (cunoştinţe, abilităţi, deprinderi, aptitudini), care să le permită accesul în piaţa muncii, în cazul în care nu-şi continuă studiile în forme superioare de învăţământ.

Acest deziderat este uşor de realizat dacă arhitectura curriculară ar cuprinde dimensiunile conceptual-teoretică, aplicativ-practică, interdisciplinară şi generatoare de învăţare continuă. Acesta ar fi, în opinia mea, conceptul necesar în învăţământul românesc.

În Germania, ţară cu o economie ce nu mai trebuie lăudată, învăţământul profesional este acoperit de 70% din tineri, în comparaţie cu 20% la noi. Tot în Germania, începând cu clasa a V-a se desparte filiera teoretică de filiera tehnologică, creionând încă de la vârste fragede trasee educaţionale adecvate tipului de personalitate a elevului.

O nouă arhitectură instituţională

Arhitectura instituţională, care să ofere mai multe trasee educaţionale dintre care elevii, părinţii, psihologii şcolari să îl aleagă pe acela care se potriveşte cel mai bine personalităţii elevului, ar putea avea următoarea structură:

Separarea, începând cu clasa a V-a, a filierei teoretice de filiera tehnologică.

  • Trecerea clasei a IX-a la gimnaziu, pentru obţinerea unei pregătiri generale suficiente în vederea continuării studiilor prin învăţământ profesional.
  • Traseul educaţional de educaţie informală şi nonformală, cu posibilitatea recunoaşterii formale pentru competenţele obţinute.
  • Formare profesională-duală de scurtă durată, pentru meserii mai puţin pretenţioase.
  • Formare profesională-duală de trei ani sau mai mulţi, într-un cadru legislativ atractiv pentru agenţii economici, 70-80% din curriculum fiind instruirea practică şi discipline teoretice tehnice.
  • Liceu profesional-dual pentru meserii pretenţioase, fără examen de bacalaureat, 70-80% din curriculum instruire practică şi discipline teoretice tehnice/de specialitate, cu obţinerea unui nivel de calificare superior.
  • Liceu tehnologic, 40-50% din curriculum instruire practică şi discipline teoretice tehnice/de specialitate, cu examen de bacalaureat specific şi cu acces doar la facultăţile din profilul urmat în liceu, cu obţinerea nivelului de calificare „tehnician”.
  • Liceul teoretic, având şi componenta de instruire aplicativ-practică, cu perioade de internship, care să permită învăţarea unor deprinderi necesare inserţiei în piaţa muncii.
  • Liceul vocaţional, având şi componenta de instruire aplicativ-practică, cu perioade de internship.
  • Şcoli postliceale, în regim dual, pentru meserii foarte pretenţioase şi cu obţinerea unui nivel de calificare de „tehnician specialist”.

În concluzie

Este necesar un cadru legislativ unitar şi îmbogăţit, pentru a cuprinde toate formele de învăţământ „dual”, cu precizarea avantajelor pe care le vor primi operatorii economici care se angrenează în astfel de activităţi.

Bursele şi alte avantaje de care beneficiază elevii trebuie bine cuantificate, inclusiv cu sursele de finanţare şi instituţiile care le oferă.

O piaţă a muncii de calitate este premisa absolut necesară unei economii competitive şi atractive. Cine nu înţelege acest lucru elementar condamnă România la subdezvoltare economică.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite