Şcoala îşi bate joc de copiii noştri

Întâmplarea face să mă roage un prieten să văd cum se descurcă la matematică fata sa de clasa a V-a. M-am luat cu mâinile de cap! Clasa a V-a este o etapă tranzitorie, de la şcoala primară la gimnaziu, când elevii trebuie să se obişnuiască cu o nouă structură, cu mai mulţi profesori, cu mai multe discipline. Unii nu stăpânesc încă tabla înmulţirii şi în clasa a V-a sunt obligaţi să se ocupe de fracţii ireductibile!

Toate observaţiile şi reproşurile grupului de inovare curriculară se dovedesc actuale şi adevărate la milimetru.

Voi da exemple din matematică, dar sunt convins că şi la celelalte materii situaţia este asemănătoare.

Exemplele sunt luate din Manualul de Matematică de clasa a V-a, autori Mariana Miţea şi Alina Birta, precum şi din culegerea de matematică de clasa a V-a, Clubul Matematicienilor, exerciţii cerute la clasă de mulţi profesori!

Iată câteva exerciţii din manualul de clasa a V-a şi din culegere, cerute de unii profesori, exerciţii cel mult de olimpiadă, care agresează pur şi simplu copiii obişnuiţi. Îi sperie, nu învaţă nici ce ar putea învăţa în mod normal, le induce ideea că nu sunt buni la matematică şi renunţă să mai înveţe.

Sigur, le-am ales pentru ilustraţie pe cele mai grele, dar nici celelalte nu sunt foarte accesibile, este o crimă pedagogică să obligi copiii de clasa a V-a să-şi bată capul cu astfel de exerciţii. Mai mult ca sigur că autorii au probleme mari de înţelegere a rostului şcolii şi a capacităţii de înţelegere a unor copii de 10-11 ani, abia trecuţi de şcoală primară.

Sau, poate cumva, doresc să împingă părinţii şi elevii să plătească meditaţii colegilor lor sau chiar lor? Orice este posibil!

Ce doresc autorii, să demonstreze cât sunt ei de pregătiţi la matematică? Nu ne interesează. Ne interesează că elevii, copiii noştri, să înţeleagă şi să îndrăgească matematică, nu să fugă de ea ca dracu de tămâie.

Dar Ministerul Educatiei unde era, atunci cand s-a dat aprobare pentru astfel de programe si manuale?

Plastic vorbind, şcoala românească îi înghesuie pe toţi elevii într-un „Pat al lui Procust” educaţional, în numele unei iluzorii egalităţi de şanse, ca şi cum toţi elevii ar fi foarte atraşi de toate materiile, toţi trebuie pregătiţi pentru accesul la facultate.

În programele actulale predomină:

- conţinut mult şi fără rost, trădând dorinţa de a epata a autorilor;

- incoerenţă şi inadecvare logică a conţinuturilor;

- frustrarea acută a multor părinţi şi sentimentul imposibilităţii de a redresa / corecta starea de fapt; 

Se resimte, în schimb:

- nevoia de simplitate şi rigoare, precum şi de aplicabilitate în viaţa reală.

În acest context, reamintesc propunerile a opt dintre cei 11 membri ai grupului de inovaţie curriculară, înfiinţat de ministrul Educaţiei.

• Curricula să fie elaborată în trei variante, minimă, medie şi de aprofundare, alegerea fiind a profesorilor, elevilor şi părinţilor.  
• Mai multe grade de libertate (CDŞ, Curriculum la decizia şcolii, module obigatorii şi opţionale, pregătire suplimentară sau de remediere în cadrul CDŞ).  
• Programe de pregătire pentru concursuri şcolare, doar cu acei elevi care doresc şi au resursele necesare.  
• Activităţi specifice cum ar fi: corul şcolii, echipa de teatru, de dans, sportive, ateliere de pictură, de inovare tehnologică, activităţi specifice gospodăreşti, cercuri literare.  
• În măsura în care la unele discipline, în special la cele agregat, curricula prevede o listă de module, unele obligatorii şi altele opţionale, profesorul împreună cu elevii şi părinţii alege dintre modulele opţionale pe acelea  care răspund cel mai bine intereselor elevilor şi specificului comunităţii şcolare.  
• Un plan cadru aerisit, cu mai puţine discipline, cu discipline agregat care să obişnuiască elevii să judece într-un sistem coerent de cunoastine şi aptitudini.

Nu doar la matematică găsim exemple aberante. Iată concepte de la alte discipline, extrase din manualele şcolare: climax, hidroserie, concurenţă interspecifică, ecogeneză, xeroserie, eceză, reacţie biocenotică, omniscient, artefact, eponim, perspectivă auctorială, ezoteric, transgresarea timpului, sincretism de limbaje, personaj reflector sunt concepte legate de procese sau capitole predate la universitate, nu-şi au locul într-un context în care nu sunt acceptate şi asimilate de către elevi.

Şcoala românească îi înnebuneşte pe elevi doar cu dimensiunea conceptual-teoretica, ignorând aproape total dimensiunile aplicativ-practica, interdisciplinară şi generatoare de învăţare continuă.

Exemplele date mai sus n-au aproape nici o legătură cu viaţa reală, sunt folositoare, cel mult, celor care vor merge la facultatea de Matematică. Pentru aceşti 2-3% îi zăpăcim pe toţi elevii cu lucruri pe care nu le înţeleg.

Faptul că timp de 26 de ani, diriguitorii educaţiei n-au înţeles nimic din viaţa reală, au visat să-i facă pe toţi elevii diplomaţi cu studii superioare, cu îmbogăţirea fabricilor de diplome universitare, reprezintă un atentat la siguranţa naţională.

Bilanţ: abandon şcolar masiv şi în creştere, România se află pe ultimele locuri în clasificări internaţionale, la recenta simulare a Evaluării Naţionale doar 32% dintre elevi au luat note peste 5, procentul de promovare la Bacalaureat de 50%, în piata muncii lipsesc meseriaşii şi specialiştii, atât de necesari economiei.

Suntem în al doisprezecelea ceas, când se mai poate salva ceva din educaţia şi formarea profesională.

Ministerul ar trebui să emită o circulară prin care să oblige profesorii să nu depăşească cu temele si exerciţiile cerute nivelul de înţelegere a elevilor din clasele la care predau.

Dacă nu se schimbă ce trebuie schimbat, decidenţii politici condamnă România la decenii de stagnare economică, apropierea de statele dezvoltate europene devine tot mai iluzorie.