Alina Mungiu-Pippidi: Uniţi, salvăm măcar limba română în anul centenarului?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Alina Mungiu-Pippidi
Alina Mungiu-Pippidi

Una dintre cauzele analfabetismului nostru funcţional, care se apropie periculos de jumătate din totalul elevilor, este inadecvata predare a limbii române, încurajată de un grup de profesori care fac subiectele de examen şi, în acelaşi timp, vând comentarii literare, pe care apoi elevii trebuie să le înveţe pe de rost. De ce nu acţionează nimeni contra lor?

Andreea Berecleanu, o frumoasă şi populară prezentatoare TV, este şi mamă. În ultimul ei interviu, ea ne spune că îşi retrage copiii de la şcoala publică din România, din cauza manierei în care se predă limba română. La fel fac Dragoş Bucur, un bun actor român, şi soţia lui, doar că ei nu îi trimit la şcoala americană, sau franceză, sau germană, sau în străinătate, ci s-au hotărât să îi şcolească acasă. Un întreg site de interviuri cu femei celebre din România, deşi nu acesta e subiectul, ne spune povestea mamelor nemulţumite de modul în care este predată limba română în şcoala noastră, unde o nuvelă de Sadoveanu e urmată de extraterestra Rodica (sau Viorica) de pe centură a lui Mircea Cărtărescu. Indiferent de regimul politic – pot cădea în zece ani peste 20 de miniştri ai educaţiei – aceiaşi profesori de română vor face acelaşi număr de subiecte absurde la bacalaureat sau la evaluarea naţională (piesa cutare aparţine genului liric sau genului epic? suna un subiect anul ăsta; sau ”indică sensul secvenţei: s-o pună admirabil la punct”) şi nu se găseşte nimeni să pună la punct, fie şi neadmirabil, acest grup de veritabilă crimă organizată care, ca să trăiască el şi clienţii lui bine, nenoroceşte generaţii de copii. Pentru că, aşa cum remarca un raport OECD citat în spaţiul nostru public doar de mine (un fost scriitor român care trăieşte scriind în limba engleză), există o strânsă legătură între felul în care predăm limba română şi analfabetismul funcţional, ajuns pe locul 1 în UE. Mai clar, copiii noştri sunt analfabeţi pentru că, la examene, trebuie să rezolve asemenea subiecte sau să recite comentarii învăţate pe de rost; pentru că studiază o literatură irelevantă (şi pentru ei şi pentru lumea largă), doar pentru motivul că e în română iar autorii sunt patronii acelor profesoraşi care fac programa; şi pentru că există ideea pedagogică eronată că predarea limbii române nu are ca obiectiv să creeze nişte fiinţe inteligente, cu capacitate de înţelegere, deducţie şi argumentare, ci nişte mici filologi rataţi, còpii slabe ale studenţilor proşti care au fost profesorii lor. Sunt ani de zile de când corectorii de la Dilema mi se plâng că celebri autori tineri despart prin cratimă persoana a doua plural a verbului. Nici lucruri elementare, pe care şcoala comunistă le stăpânea bine – cum ar fi deprinderea ortografiei şi a gramaticii, inclusiv a sintaxei, în primele opt clase – nu mai sunt posibile. Azi se propune să predăm eventual gramatica la liceu. De ce, când ar fi oricum prea târziu? Nu numărul de ani este de vină, ci sistemul de predare, iar când celebrităţile au ajuns să spună că nu se mai poate, e clar că am depăşit un prag.

Întrebarea care se pune este de ce, după apariţia raportului OECD, ministerul nu a organizat o discuţie publică? Un simplu sondaj ar fi fost suficient să arate enorma nemulţumire pe acest subiect. Sau de ce profesorii buni, care sunt destui, nu se revoltă de ani de zile, ci fac meditaţii stupide, unde le cer elevilor să recite nişte comentarii standard, scrise de unii care şi-au făcut vile pe Coasta de Azur promovând  analfabetismul funcţional? Sau de ce marii intelectuali ai neamului, dintre care mulţi sunt absolvenţi de română, nu fac nimic, preferând să treacă fără reţinere, în anul centenarului, de la Sentimentul românesc al fiinţei la sentimentul românesc al M…PSD? De ministru nu mă mir, am auzit că nu ştie limba română. Dar opoziţia, nici ea nu a citit raportul OECD şi rezultatele testului PISA? Cum îşi propune opoziţia să nu mai avem analfabeţi funcţional, adică tineri care ştiu literele (uneori chiar şi formele corecte ale cuvintelor), dar nu pricep ce citesc ? Unde e societatea civilă? Părinţii elevilor, dacă nu sunt celebrităţi, ce fac? Îşi spun că mai bine plătesc meditaţii la engleză? Părinţii au locuri – prin generoasele dar inadecvatele legi ale educaţiei – nu doar în consilii de administraţie, ci şi în consiliile de verificare a calităţii, care ar trebui să existe în şcoli (şi în multe chiar există, însă doar pe hârtie, adăugate la nesfârşitele forme fără fond). ONG-urile din educaţie cu ce se ocupă? Susţin ministerul doar ca să le iasă ceva sau cum de nu bagă de seamă că asta a ajuns problema esenţială?

Raportul OECD recomanda renunţarea la examenele actuale (evaluarea naţională şi BAC-ul), care păcătuiesc în primul rând prin faptul că determină o programă stupidă. Programa nu poate fi altfel, dacă tot setul de subiecte la BAC este la nivelul de astăzi, iar profesorii trebuie să pregătească elevii să promoveze examenul, nu să înveţe româna. Şi toate subiectele sunt la fel, pe cele de anul acesta le găsiţi aici.

Dar deja au trecut ani de zile de când sunt sub orice critică. Am schimbat peste 20 de miniştri, dar nu echipa care a scris subiectele astea, pe cei care nu sunt în stare să îi înlocuiască, pe autorii fabricii de comentarii şi pe meditatorii care pun copiii să le înveţe pe de rost. Asta e corupţia: existenţa unei rente asigurate de o relaţie politică, indiferent de rezultatul catastrofal pentru societate. Există vreo rentă cu cost social mai mare ca asta? Nu cred.

Nu mai vorbesc de enormul dezavantaj de a studia doar literatură română şi de a creşte fără a citi măcar literatura universală despre maturizare (coming of age):  De veghe în lanul de secară, Rătăcirile elevului Törless, Tonio Kröger, Damian, America, Deşteptarea primăverii etc. Copiii sunt captivii unei bucle izolate, şi temporal, şi geografic, şi mai ales intelectual.  Şi o rezolvă cu smartphone-ul lor, adică abandonând complet literatura.

Andreea Berecleanu a făcut bine că şi-a retras copiii din capcană, dar şi mai bine făcea dacă asocia şi alte mame demersului ei şi organiza societatea civilă pentru salvarea limbii române, în cinstea centenarului, înainte de a descoperi cu toţii că, în secolul trecut, au învins de fapt trolii. Nu e prea târziu. Dacă vreţi să vă alăturaţi unui asemenea demers, scrieţi-mi la alinamp@sar.org.ro şi promit să vă ajut cu ce pot face eu, adică să vă adun împreună. În rest, credeţi-mă că am făcut tot ce puteam, adică să trag miniştrii de mânecă. Toţi mi-au dat dreptate, dar nu au avut curaj să se pună cu mafia de la română. Dacă nu le e frică de voi, mamele copiilor, mai mult sau măcar tot atât cât se tem de crima asta organizată, vor mai nenoroci generaţii.

P.S. În România are loc un referendum de neînţeles, care propune ca o situaţie care nu e legală astăzi (şi deci nu reprezintă un pericol pentru nimeni), căsătoria între doi homosexuali, să devină şi neconstituţională, adică să nu poată fi schimbată nici de generaţiile viitoare. Nu sunt acasă, dar dacă aş fi, nu m-aş duce la referendum, fiind de părere că, deşi avem dreptul la opinia noastră, indiferent ce credem fiecare, aceasta trebuie să se reflecte doar în legi actuale, nu în cele viitoare; altfel, legile lui Ceauşescu contra avortului ar trebui să ne mai oblige chiar şi azi. Cred că avem probleme mult mai importante şi e bine să arătăm decidenţilor că le avem, neducându-ne la acest vot.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite