Arhitecturi educaţionale descentralizate. Un model de înv. dr. Vasile Flueraş

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Distinsul învăţător din Cluj este un educator consacrat, recunoscut în breasla profesioniştilor de profil din România. Dată fiind propensiunea domniei-sale către textul academic-prescriptiv,  mai degrabă decât către cel de opinie, de blog, am agreat amândoi această modalitate de a disemina modelul al cărui autor este. Eu sunt doar frecvenţa purtătoare. Modulaţia îi aparţine integral.

   Centrele preuniversitare, o soluţie pentru realizarea unei reforme educaţionale

– Repere pentru un posibil proiect educaţional –

Vasile Flueraş

Reforma educaţiei în România a devenit o figură de stil datorită conceperii ei „la centru”, fără a lua în considerare nevoile locale de educaţie, dar şi cele reale de la nivel naţional. Consider că descentralizarea educaţiei prin înfiinţarea unor centre preuniversitare regionale cu competenţe educaţionale, dar şi de cercetare şi formare în acelaşi timp, în colaborare cu universitaţile locale, ar putea fi o soluţie la criza educaţională din ţara noastră şi o premisă a unei descentralizării naturale în general. Educaţia şi descentralizarea sistemului educaţional permit reaşezarea organică a întregului sistem social pe baza unor relaţii noi în interiorul zonelor geografice şi între acestea. De asemenea, crearea de reţele comunitare şi comunităţi eficiente pentru ca individul de jure să devină individ de facto, adică să-şi câştige controlul asupra propriului destin. Individul de jure nu se poate transforma într-un individ de facto decât în condiţiile în care a devenit mai întâi cetăţean (Bauman, Z. – 2000). În acest sens, consider că recâştigarea valorilor personale de cetăţean, pregătirea fiecăruia prin sine însuşi şi valorificarea la maximum a potenţialului fiecărui individ pot fi considerate principii de acţiune ale acestor centre preuniversitare.

Realizarea centrelor preuniversitare implică:

- existenţa unei politici generale de dezvoltare a României asumată de întreaga clasă politică;

- această politică de dezvoltare se realizează prin politici sectoriale şi zonale, educaţia având partea sa;

- existenţa unor politici de dezvoltare regională într-o relaţie strânsă cu politica generală de dezvoltare a României.

Obiective ale centrelor:

  • Evaluarea permanentă a contextului economic, politic şi social, intern şi internaţional.
  • Racordarea educaţiei la politica de dezvoltare a României;
  • Diagnoza permanentă a sistemului educaţional zonal;
  • Identificarea şi acoperirea necesarului de resursă umană pentru sectoarele economice zonale prioritare.
  • Educaţie integrală;
  • Valorificarea copiilor cu potenţial intelectual ridicat prin şcolarizarea lor în aceste centre şi prin susţinerea lor materială pe tot parcursul şcolarităţii;
  • Cercetare şi inovare curriculară în raport de politica educaţională şi de  nevoile de educaţie ale comunităţilor locale;
  • Valorificarea potenţialului socio-cultural şi economic local;
  • Reglarea permanentă a sistemului educaţional zonal şi naţional prin difuzarea  rezultatelor cercetărilor şi a bunelor practici.

Definesc centrul preuniversitar ca instituţie de învăţământ integrată sistemului educaţional naţional, având ca obiective: educaţie integrală, cercetare şi inovare curriculară proprie zonei de activitate, valorificarea la maximum a potenţialului deţinut de fiecare elev, şcolarizarea, integrarea şi tratarea diferenţiată a copiilor cu potenţial ridicat şi valorificarea potenţialului socio-cultural şi economic local. Centrele preuniversitare pot realiza reforma de „jos în sus”. Aceste centre devin centre resursă în zonele în care activează difuzând în sistemul educaţional local şi naţional rezultatele obţinute prin cercetare şi practică.

O posibilă distribuţia zonală a centrelor preuniversitare:

  • Cluj-Napoca;
  • Timişoara;
  • Craiova;
  • Bucureşti;
  • Iaşi;
  • Constanţa.

Aceste centre preuniversitare vor forma o reţea sub forma unui Consorţiu Naţional al Centrelor Preuniversitare, având la bază un management bazat pe cunoştinţe. Buna funcţionare a acestora precum şi performanţele lor în zonele geografice atribuite sunt o premisă pentru reformarea sistemului educaţional de „jos în sus”, valorificând diversele forme de potenţial local şi oferind răspunsuri la nevoi locale şi naţionale.

Un posibil curriculum:

  • curriculum nucleu –  testabil la nivel naţional;
  • curriculum zonal/ local – are în vedere zona cu nevoile ei;
  • curriculum opţional – are în vedere familia şi elevul cu nevoile/ pasiunile/ aspiraţiile lor.

Câteva condiţii minimale pentru o bună funcţionare:

  • autonomie curriculară;
  • autonomie decizională;
  • finanţare;
  • resurse umane selectate pe criterii de profesionalism;
  • medii de învăţare adecvate;
  • colaborare cu universităţile, cu instituţiile locale de cultură şi cu mediul economic pentru identificarea nevoilor din zonă şi de acţiune în acest sens etc.

P.S. Pentru conformitate, aici găsiţi cărţile scrise de Vasile Flueraş.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite