Copiii digitali

Vi s-a întâmplat vreodată să îl descoperiţi pe copilul vostru de 3-4 ani butonând smartphone-ul şi descoperind singur cum se accesează aplicaţiile?

Puştiul vostru de pâna în 14 ani pare plictisit de şcoală, dar îi sclipesc ochii când vine vorba despre jocuri video? Mai nou, conversaţiile cu prietenii sunt despre World of Wordcraft sau Poptropica şi mai puţin despre fotbal? Vi se întâmplă să vă întrebaţi "ce-i cu copiii aştia? Când eram eu copil, nu eram aşa!"

Înseamnă că ştiţi deja cum este să fii părintele unui copil "digital".

În primul rând, aş vrea să lămurim împreună titlul. Cine sunt copiii digitali? Sunt ei diferiţi în vreun fel de copiii de acum 30-40 de ani? Au structuri neuronale diferite, se poartă altfel, arată altfel, învaţă altfel decât am învăţat noi?

Probabil că dumneavoastră, ca şi mine de altfel, v-aţi trăit copilăria într-o perioadă relativ stabilă. Atunci când veneam acasă de la şcoală, ne jucam în faţa blocului cu prietenii noştri şi ne simţeam în siguranţă. La televizor nu era mare lucru de văzut, în afară de o jumătate de ora de desene animate seara şi eventual vreun film în weekend.

Părinţii nostri lucrau de la 8 la 4, iar comunitatea de la bloc era una puternică (copiii se jucau împreună, părinţii se vizitau şi se ajutau unii pe ceilalţi). Dacă voiam să vorbim cu prietenii sau rudele, foloseam telefonul, însă nu prea des şi mai mult local, pentru că tarifele pentru convorbiri interurbane şi internaţionale erau mari. Dacă voiam să cercetăm un anumit subiect, trebuia să mergem la bibliotecă. Şcoala avea autoritate, iar profesorii erau respectaţi, unul dintre motive fiind şi acela că ei reprezentau o sursă credibilă şi rară de informaţie.

Ce s-a schimbat între timp?

Părinţii îşi petrec din ce în ce mai puţin timp cu copiii lor. Într-un sondaj realizat de Gallup în ianuarie 2010, aproape jumătate din copii au răspuns că petrec în medie 1 oră/zi dintr-o săptămână împreună cu părinţii.

Când nu sunt la şcoală, cei mai mulţi dintre copii îşi petrec timpul în casă, uitându-se la televizor sau jucându-se pe calculator, vorbind pe Messenger sau navigând pe internet, pentru că părinţii nu mai au încredere să îşi lase copiii afară, nesupravegheaţi. Calculatorul a devenit cel mai bun prieten pentru mulţi dintre copiii noştri, iar lumea în care ei trăiesc este profund tehnologizată.

Copiii digitali sunt copii care nu îşi imaginează cum arăta lumea înainte de apariţia internetului, nu au experimentat-o. S-au născut având în casă un computer şi acces la internet şi, de multe ori, cred că lumea a fost întotdeauna aşa.

Copiilor şi adolescenţilor de azi li se pare normal să aibă acces la orice informaţie cu doar un click. Li se pare firesc să poată comunica cu oricine, indiferent de distanţă, oricând. Pentru că ei ştiu că pot face toate aceste lucruri cu ajutorul tehnologiei, nu mai au răbdare şi nu sunt dispuşi să aştepte. Cu ajutorul telefonului sau al tabletei, ei au deja acces la resurse online aproape nelimitate şi pot comunica cu prietenii, asculta muzică, se pot juca sau face cumpărături online (în funcţie de generozitatea şi limita cardului părinţilor).

Ce mai fac ei diferit de noi este că pot gestiona bombardamentul informaţional şi vizual din care pot afla informaţii rapid şi uşor (poate de asta nici nu mai au răbdare să citească).

Noile medii online le oferă interactivitate, ei nu sunt doar consumatori pasivi cum eram noi în faţa televizorului. Copiii digitali se aşteaptă la experienţe interactive, la care ei trebuie să participe, să aleagă, să îşi exprime opinia (se întâmplă oare acelaşi lucru la şcoală?).

Fac mai multe lucruri în acelaşi timp: îşi fac temele, ascultă muzică, navighează pe net, vorbesc cu prietenii pe chat sau skype.

Lucrurile par a fi, aşadar, foarte diferite faţă de acum 20-30 de ani.

Adevărata problemă nu este însă că aceşti copii sunt diferiţi, problema este că noi nu îi înţelegem şi avem aşteptări nerealiste. Am vrea să fie ca noi, să înveţe ca noi şi să se poarte ca noi, însă acest lucru nu mai este posibil, ei au crescut într-un mediu profund diferit de cel în care ne-am dezvoltat noi.

Atât părinţii, cât şi profesorii, trebuie să învăţăm să comunicăm cu copiii digitali şi trebuie să încercăm să îi înţelegem. Mai trebuie, de asemenea, să acceptăm că, în viitoarea lor viaţă profesională şi personală, vor avea nevoie de alte competenţe şi abilităţi decât cele de care am avut noi nevoie (şi care au început deja să îşi arate neajunsurile).

Astfel de abilităţi includ gândirea critică (vă aduceţi aminte când a fost ultima dată când aţi contrazis un profesor?), creativitate în rezolvarea unor probleme noi (testele standard cu optiuni multiple nu prea se aplică în viaţa reală, unde nu exista răspunsuri predeterminate), adaptabilitate la un context profesional dinamic, perseverenţă, abilităţi digitale (necesare în orice tip de job în noua economie), spirit pozitiv şi optimism, abilităţi de comunicare eficientă în scris şi verbal, abilitatea de a lucra pe proiecte, dar mai ales în echipă.

Mie îmi este evident că, dacă ne aşteptăm ca ai noştri copii să aibă nota 10 la toate materiile de la şcoală, să mearga eventual şi la câteva olimpiade, iar în acelaşi timp să îşi dezvolte şi abilităţile de care vorbeam mai sus, s-ar putea să fie prea mult. Va trebui să renunţăm la unele dintre aşteptările noastre, dacă vrem ca ei să crească frumos şi să aibă succes.

Va trebui ca noi, adulţii să ne adaptăm la nevoile lor şi nu invers.

Una dintre aceste adaptări se referă şi la folosirea telefonului şi a computerului. Probabil că sunteţi îngrijorat/ă că tehnologia a invadat viaţa copilului şi că din cauza asta socializarea are de suferit. Sau poate vă temeţi că performanţele şcolare vor fi afectate.

Este posibil! Cu siguranţă există riscuri, însă ele pot fi gestionate cu înţelepciune, iar tehnologia poate fi folosită în folosul şi în sprijinul educaţiei formale! Însă trebuie să vă implicaţi, ca parinţi, în acest demers.

Copiii pot să stapânească instrumentele digitale sau pot să se lase stăpâniţi de ele, iar diferenţa stă numai în educaţie.

 Asociaţia Edusfera a demarat proiectul Digital Kids, în cadrul căruia copiii învaţă să stăpânească tehnologia şi să o folosească într-un mod responsabil.