articolul anterior articolul urmator

Elevi, părinţi, profesori: triunghiul erorilor fundamentale de atribuire. Un studiu de caz şi o lecţie de bun simţ

6
25 Jan 2014 20:11:12
Marian Staş

6 Comentarii

Paun Al
25.01.2014, 22:10:27

Pana ce aceste "servicii' sociale publice nu sant controlate si impuse de beneficiarul si platitoriii lor ,adica de parinti lucrurile se vor desfasura in interesul celor ce impart banii invatamantului. Parinti responsabili si uniti in interesul lor de a li se educa copii vor trebui sa impuna organizarea sistemului si nu invers ..de susu in jos . "In 1989, populatia scolara numara 5,6 milioane persoane, iar bugetul Educatiei era de $1 miliard, finantarea anuala medie per elev/student ridicandu-se astfel la aproximativ 185 dolari (325 in dolari 2010). In anul 2009, populatia scolara a scazut la 4,2 milioane persoane, iar bugetul Educatiei a crescut la $5.8 miliarde, finantarea medie fiind de 1.400 dolari, nivel de peste 7 ori mai mare decat in 1989. Cifrele de mai sus arata ca nu banii reprezinta principala problema, ci modul in care sunt ei cheltuiti. " A crescut nivelul de educatie a unui elev de 7 ori?

+3 (3 voturi)
Alexandru Robert
26.01.2014, 17:40:05

1. Conform datelor publicate de Banca Mondială, în 2009, România a alocat pentru fiecare elev din învățământul mediu 17,3% din suma care revenea fiecărui cetățean (român) din produsul intern brut, adică din 5310 dolari SUA la cursul din 2005, respectiv 918,63 $US(2005). Această sumă este mai mare decât suma alocată primar și gimnazial. Surse diferite să indice valori diferite? Care sunt sursele statisticii dvs? 2. Nu știu cum evaluați dvs. mărimea sumelor ajunse în învățământ înainte de 1990 din surse alternative? De exemplu, dotarea laboratoarelor de informatică în perioada anilor '80, atât în școli gimnaziale, cât și în licee, era asigurată exclusiv din fondurile organizațiilor de copii și tineret (din sume provenite în primul rând din acțiunile RRR - celebrele colectări de maculatură, sticlă și alte materiale reciclabile). Pe de altă parte, un volum important din dotarea materială a unităților de învățământ provenea din colaborarea directă cu unități productive (cunoscutele "întreprinderi patronatoare"). Tot aici, în cazul liceelor trebuie menționat și volumul important al veniturilor proprii (din "planul de producție"). Să reamintesc faptul că inclusiv liceele "teoretice" aveau ateliere de producție școlară, care funcționau cu plan de producție propriu, că se produceau bunuri oferite ulterior spre desfacere? Că liceele agricole aveau suprafețe agricole importante, pe care elevii și profesorii obțineau producții semnificative? Nu în ultimul rând, nu știu cum țineți cont de contribuția directă a elevilor, profesorilor și părinților la întreținerea școlilor?. Cum apar aceste sume în statistica dvs? Tot așa cum nu țineți cont de faptul că excesul de cheltuieli din prezent se poate referi la creșterea confortului în școli, în primul rând prin asigurarea căldurii și luminii la valori "mai plăcute". 3. Afirmați "nu sant controlate si impuse de beneficiarul si platitoriii lor ,adica de parinti". Aceasta pare să fie una dintre acele idei care ar trebui adăugată la colecția care include "olimpiadiștii români..." și "elevii români ajunși în școli din alte țări...". De ce credeți că PĂRINȚII reprezintă elementul dominant în categoria BENEFICIARI ȘI PLĂTITORI? Și cereți, în consecință, să li se asigure dreptul la control și impunere... Sunteți convins că dacă părinții ar controla și impune condițiile pentru copiii lor, așa cum sunt în prezent educați și formați părinții în secunda 1 probabil că orice formă de învățământ tehnic și profesional ar deveni o RARA AVIS, peisajul educațional fiind imediat dominat de o inflație de școli teoretice, fără nici o legătură cu posibilitățile reale de-a oferi ulterior un loc de muncă sutelor de mii de absolvenți necalificați? De ce nu puneți problema rolului patronatului ca beneficiar și plătitor al sistemului de învățământ? A relației dintre contribuția sferei productive la crearea fondurilor dirijate de Ministerul Educație și ruptura nefirească dintre sumele consumate de educație și întoarcerea în prea mică măsură în rezultatele pregătirii forței de muncă și productivitatea muncii și calitatea (precum și actualitatea) pregătirii absolvenților?

Dragulanescu Nicolae
26.01.2014, 12:22:05

Ca profesor in invatamantul superior de pese 40 de ani sunt integral de acord cu ambele concluzii ale articolului dlui Stas si precedentului comentator: 1. Fiecare "stakeholder"/"parte interesata" implicata in educatie (mai ales triada ELEV-PROFESOR-PARINTE) are numeroase responsabilitati - ce ar trebui sa fie foarte clare si, desigur asumate - pentru buna/ proasta functionare a educatiei intr-o scoala, universitate, etc. A DA INTOTDEAUNA VINA PE ALTUL/ CELALALT ESTE O DOVADA CLARA DE IRESPONSABILITATE SOCIALA SI DE LIPSA DE "ACCOUNTABILITY" (=responsabilitate pentru rezultatele obtinute si resursele consumate - in Romania nici macar nu avem un termen specific pentru asa ceva, caci legislatia ne-a invatat doar cu responsabilitatea materiala, financiara, civila, penala, etc. despre cea morala nefiind vorba nici in cursurile din scoli !!)... In Japonia, Coreea de Sud, etc. persoanele care se comporta astfel nu mai au credibilitate si sunt treptat marginalizate, fiind excluse de la orice angajament/ colaborare datorita NEINCREDERII pe care o genereaza in jurul lor...Situatia s-ar putea radical imbunatati daca in locul talkshow-urilor generatoare de circ mediatic s-ar aborda serios CAUZELE SI SOLUTIILE fiecarei PROBLEME cu care ne confruntam! Un excelent exemplu de abordare responsabila este articolul dlui prof.Stas... Exista si un instrument - MATRICEA RESPONSABILITATILOR - in cadrul caruia se definesc, pentru fiecare din cele 3 parti interesate mentionate, INTERESLE (exclusiv legitime), RESPONABILITATILE si (abia la urma) DREPTURILE lor! Aceasta matrice se realizeaza prin "lucru in echipa" si numeroase negocieri RESPONSABILE. Ea constituoe un excelent instrument de responsabilizare si comunicare a celor implicati... 2. In educatia romaneasca, din pdv financiar, NU ALOCAREA BUGETARA ESTE PROBLEMA ci MODUL DE UTILIZARE A BANILOR EXISTENTI! Un exemplu de risipa poate fi reprezentat de sumele imense alocate la noi (prin proiecte si programe internationale - deci pe BANI RAMBURSABILI! - dar si de la bugetele locale si central) asa-numitei "asigurari a calitatii educatiei" - de fapt inca o "forma fara fond", care a generat doar IMENSA BIROCRATIE, prin mimetism si simulacre inutile, dar costisitoare !!...Si cand te gandesti ca, in conformitate cu standardele internationale ISO 9000 (refuzate in educatia romaneasca, desi au fost recomandate la nivel comunitar !!), "asigurarea calitatii" inseamna chiar GENERAREA INCREDERII BENEFICIARILOR IN FAPTUL CA CERINTELE LOR VOR FI MEREU SATISFACUTE !!! A bon entendeur salut!!!

+3 (3 voturi)
gigi
26.01.2014, 17:01:52

Un aspect important il reprezinta programele scolare extrem de incarcate.De asemenea manualele foarte prost concepute.

Alexandru Robert
26.01.2014, 18:21:28

TRIUNGHI cu vârfurile părinți-elevi-profesori? Sau TRIUNGHI cu vârful MEN și baza "părinți-profesori-elevi"? Pentru că PATRULATERUL nu se potrivește, vârfurile fiind cu "greutăți" foarte inegale? Spune un comentator: programele sunt supraîncărcate, manualele sunt neadecvate. Care este rolul PĂRINȚILOR în realizarea programelor și selecția manualelor? Care este rolul ELEVILOR în alegerea programelor și manualelor? Care este rolul PROFESORILOR în redactarea și aprobarea planurilor de învățământ, curriculelor și "aprobarea" manualelor? Să discutăm despre CLASĂ ȘI CERC. Fiind cam de aceeași vârstă, bănuiesc că ați avut parte de experiența cercurilor. În plus, vă amintiți manualele de dinainte de "transmisibilitate" (care a înghețat evoluția manualelor într-o formă foarte neinspirată). Acceptați afirmația: "în anii "60-"70, pe fondul unor planuri și programe echilibrate, școala oferea elevilor pregătirea teoretică de bază la un nivel firesc și adecvat evoluției biologice și intelectuale a copilului/tânărului, lăsând suficient spațiu liber pentru activități opționale și alternative, manifestate în primul prin oferta generoasă de activități organizate în cadrul cercurilor tehnice, pe discipline, artistice și sportive, organizate în școli și la nivelul Caselor Pionierilor, instituțiilor culturale (teatre, muzee, instituții de cercetare) și a numeroase concursuri școlare și activități de tineret"? [o afirmație "iconoclastă" fiind chiar aceasta: "vreți un învățământ cu programe descongestionate, cu manuale bine scrise, cu învățământ neobositor, cu multe elemente alternative și opționale? Deschideți arhiva și scoateți planurile, programele și manualele din 1970!"] Să presupunem că punem față în față manualele de analiză matematică din 1970, 1990 și 2010 (ca exemplu). Cum comentați calitatea acestora? Să presupunem că facem același lucru cu manualele de fizică de clasa a IX-a din aceiași trei ani. Aceeași cerință, cum comentați conținuturile și calitate acestora? Inclusiv al timpului liber lăsat elevului. Să presupunem că punem alături subiectele de bacalaureat (acceptați matematica?) din 1970, 1990 și 2010 (tot ca exemplu). Cât de raționale vi se par, prin comparație? cât de potrivite pentru cerințele pe care societatea le-ar putea avea de la un absolvent de nivel mediu? Cred că, până la a căuta modele și comparații în Finlanda, ori Ungaria, ori Franța (dar fără a minimaliza importanța realizării unor comparații, atâta timp cât România nu poate oferi cadrul unor -foarte necesare- comparații interne (vreau să fiu explicit la această afirmație: în multe țări există diferențe atât de semnificative între școli din sistem, încât analizele sunt semnificative și pot genera concluzii valoroase. În cazul nostru, cadrul este atât de strâns, condițiile sunt atât de riguros impuse, încât am ajuns să comparăm rezultatele ÎN CADRUL sistemului, neputând face comparații ÎNTRE SISTEME. Comparăm trei mic-dejunuri de cacao și omletă (gramaje, timp de gătire), în loc -și neputând, neavând cum- să comparăm un mic dejun de cacao și omletă cu unul de lapte și sandvișuri și unul de fructe și cereale...)) noi ignorăm comparația ATÂT cu școala de dinainte de deriva anilor '80 (cu cele trei calamități, "transmisibilitatea manualelor", care a blocat evoluția cărții didactice, "treapta a II-a", care în primă fază a fracturat liceul, apoi a determinat migrația "capitolelor" de la XI-XII la IX-X (pentru a da ceva utilizabil celor ce terminau după a X-a), apoi de la IX-X la V-VIII (pentru a "descongestiona", congestionând însă), și-n fine de la facultăți spre XI-XII (pentru că "tot era locul gol") și miș-maș-ul făcut cu învățământul tehnic, începând cu desființarea, mult deplânsă, a "școlii medii tehnice" și terminând cu începerea hibridizării dintre filiera teoretică și cea tehnologică) CÂT ȘI CU școala "haretiană", care ÎN PRIMUL RÂND asigura pregătirea "pentru viață" adică două modele care au funcționat foarte bine aici, la noi și ale căror rezultate cred că nu sunt negate de nimeni. Și nici imitate...