Elite şi ineptocraţii

Parcă pentru a amplifica şi mai hidos, prin contrast, coşmarul grotesc de azi al “rinocerilor României de lemn” – am în vedere actuala clasă politică ineptocrată, căreia noi i-am creat acest statut prin comportamentul nostru “civic” duplicitar, indulgent şi, de multe ori, laş –, confirmările prestaţiilor excepţionale ale elitei liceenilor noştri au fost, în acest an, mai strălucitoare ca oricând.

Iată “bijuteriile coroanei”, colecţia 2013:

• Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică: două medalii de aur, două de argint şi una de bronz. Cel mai bun rezultat de până acum.
• Olimpiada Internaţională de Geografie: trei medalii de aur şi una de argint. Locul I pe naţiuni.
• Olimpiada Internaţională de Lingvistică: medalie de bronz şi locul al III-lea pe echipe.
• Olimpiada Internaţională de Matematică: trei medalii de argint şi trei de bronz.
• Olimpiada Internaţională de Chimie: trei medalii de argint şi una de bronz.
• Olimpiada Pluridisciplinară Tuymaada: nouă medalii de aur, trei de argint şi una de bronz. Cel mai bun rezultat de până acum.
• Olimpiada Internaţională de Fizică: două medalii de aur şi trei de argint. Locul I în Europa şi locul al V-lea în lume.

Ce anume am în vedere atunci când numesc coşmar hidos şi atac direct la siguranţa naţională a României comportamentul ineptocraţiei aflate la putere din 1989 încoace? Păi, de pildă, următoarele exemple de contra-performanţă în materia politicilor publice şi a bunei guvernări – uluitoare, de ţi se face părul măciucă şi-ţi stă mintea în loc citindu-le:

• Răspunsul Comisiei Europene la proiectului Acordului de Parteneriat 2014-2020, transmis de Guvernul României: "Ca observaţii orizontale asupra proiectului de document, responsabilii Comisiei au subliniat următoarele: lipsa unei identificări clare a nevoilor şi priorităţilor de finanţare pentru următoarea perioadă de programare; incoerenţa documentului şi lipsa unei orientări strategice în abordarea obiectivelor tematice, respectiv necorelarea acestora cu priorităţile; necesitatea preluării obiectivelor şi abordării strategice din documentul de poziţie al Comisiei, document agreat de autorităţile române, dar şi corelarea cu Strategia Europa 2020, cu recomandările specifice de ţară, respectiv cu Planul Naţional de Reformă".  
• Concluzia Raportului “The Shadow Economy 2013”, realizat de VISA Europe: România ocupă locul al 2-lea din Europa în ceea ce priveşte ponderea economiei subterane (nefiscalizate), aceasta reprezentând 29,6% din P.I.B., adică aproximativ... 40 miliarde euro!  
• Concluzia Raportului UNICEF 2013 privind condiţia copilului în deceniul 2000-2010 în 29 de state conform unor criterii de reuşită şcolară, rata natalităţii la adolescente, nivelul obezităţii infantile, prevalenţa agresiunilor şi a consumului de tutun, alcool şi droguri: România ocupă locul... 29 din 29 (adică, ultimul)!, între statele ce fac obiectul raportului  
• Clasificarea internaţională ELLI—2010 (European Lifelong Learning Index): România, clasată pe locul... 23 din 23 (adică, pe ultimul loc)!  
• Testarea internaţională PIRLS 2011 (Progress in International Reading Literacy Study): România, clasată pe locul... 26 din 45!  
• Testarea internaţională PISA 2009 (Program for International Student Assessment): România, clasată pe locul... 49 din 65!

Dacă în acest mâl mediocru ne complacem să ne ducem traiul, ca ţară, (adică pe locurile 29 din 29, sau 23 din 23, sau 26 din 45, sau 49 din 65 la performanţă socială şi şcolară de sistem; sau fruntaşi, pe podium, la furăciune economică naţională pe faţă), înseamnă că ne merităm incompetenţii şi impostorii care ocupă locurile de conducere din stat, şi că i-am pus acolo cu bună-ştiinţă. Să ne fie ruşine, atunci!

Dar dacă vrem ca naţia să arate cu totul altfel pentru cei ce vin după noi, atunci avem a porni degrabă la treabă, punând în fapt proiectul public numărul 1 în România în următorii 10-20 de ani: un alt fel de Educaţie.

Miza istorică  este succesul sau eşecul României în condiţiile generate de dobândirea, la 1 ianuarie 2007, a statutului de ţară membră a Uniunii Europene, iar focalizarea complexă şi de lungă durată a ţării noastre pe transformarea profundă a Educaţiei pe toate palierele sale, într-o manieră fără precedent până în acest moment – incomparabilă cu oricare dintre schimbările ori corecţiile din zona publică la care suntem martori – reprezintă condiţia critică de succes a noii Românii Europene.

Schimbarea adaptivă a Educaţiei constituie un exerciţiu profund de învăţare colectivă la scara întregii societăţi, fundamentat pe încredere, onestitate, competenţă, performanţă şi curaj, gândit să genereze câştiguri ireversibile – pe termen scurt, mediu şi lung – pentru toţi actorii individuali şi instituţionali implicaţi în punerea sa în fapt. Timpul va proba.

E simplu. România pe bune începe cu Şcoala pe bune!