INTERVIU Rectorul UMF Bucureşti: „Medicina este mereu necesară ca profesie, este într-o schimbare continuă“
0
Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, academicianul Ioanel Sinescu, susţine că la concursul de admitere se aşteaptă să fie cel puţin 3.500 de candidaţi. Medicul a explicat, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”, că de la an la an concurenţa pentru specializările medicale a crescut, la fel şi calitatea celor care intră pe băncile facultăţii.
Pentru anul acesta, academicianul se aşteaptă ca interesul cel mai mare să fie pentru medicina dentară, specializare care îi ajută pe absolvenţi să intre cu uşurinţă în câmpul muncii. „În ultimii 10 ani, am avut candidaţi foarte bine pregătiţi, competitivi, foarte determinaţi”, a explicat rectorul, adăugând că de meseria de medic va fi întotdeauna nevoie.
„Adevărul“: Medicina îi atrage ca un magnet pe absolvenţii de liceu. Care sunt motivele?
Academicianul Ionel Sinescu: Medicina rămâne una dintre cele mai căutate specializări. Aş putea să spun că mare parte din cei mai buni absolvenţi de liceu se gândesc la medicină şi se pregătesc pentru admitere începând cu clasa a XI-a. Acest domeniu îi atrage pentru că, pe de-o parte, este o zonă mereu actuală, într-o continuă dinamică. Toţi tinerii inteligenţi, performanţi, care îşi doresc progres profesional şi mulţumire profesională găsesc în medicină diverse arii pe care să le poată dezvolta.
În afară de meseria de medic, care sunt opţiunile lor după facultate?
Pot să practice medicina clinică, pot să facă cercetare şi să desfăşoare activitate didactică, atât în România cât şi în străinătate, nu doar în spaţiul european, ci şi în afara acestuia. Şi, cum şcoala medicală românească este bună şi se învaţă mult, aceşti tineri devin foarte competitivi la sfârşit de facultate. Ştiu că pot să practice medicină în sistemul de stat de la noi, în cel privat sau că pot alege calea străinătăţii.
În ce măsură diplomele de licenţă îi ajută să se angajeze în străinătate?
În cazul absolvenţilor de medicină, doar diploma de licenţă nu este suficientă. Ea le dă dreptul, în schimb, să îşi continue studiile post-universitare pentru a deveni competenţi într-un domeniu al medicinei clinice. Practic, aici vorbim de Rezidenţiat. La noi se obţine licenţa după cei şase ani de studiu, dar absolvenţii nu au drept de practică medicală pentru că nu au nicio specialitate. Prin urmare, devine obligatoriu Rezidenţiatul. Este un învăţământ pe care trebuie să-l continui toată viaţa pentru că niciodată în medicină nu poţi să spui că ştii foarte mult şi în niciun caz nu poţi să spui că ştii destul. Niciodată nu ştii suficient de mult pentru că lucrurile se schimbă de la o zi la alta.
În ce sens?
Spre exemplu, în ultimii 30 de ani, spectrul specialităţii mele, chirurgia urologică, s-a schimbat în proporţie de două treimi. Asta datorită tehnologizării. S-au schimbat modalităţi de diagnostic, modalităţi de tratament şi protocoale de evaluare a pacienţilor. În momentul de faţă este o altă specialitate, chiar dacă afecţiunile sunt oarecum la fel.
Revenind, la ce să se aştepte cei care dau admiterea în acest an? Sunt locuri suficiente?
Întotdeauna cererea este mai mare decât oferta şi este bine să fie aşa. E competitivitate mai mare, o arie de selecţie mai mare, ceea ce înseamnă că vor intra absolvenţi de liceu foarte bine pregătiţi, în special pentru ştiinţele biomedicale unde sunt necesare Biologia, Fizica şi sau Chimia, în funcţie de specializare. De regulă, ei aleg Biologia plus Chimia. O parte din ei aleg Biologia plus Fizica. Asta strict în cazul Medicinei. În cazul Medicinei Dentare este aceeaşi situaţie, în schimb, la Farmacie au şi Botanica printre disciplinele de admitere. Una peste alta, aceasta este ideea: medicina este mereu necesară ca profesie, este într-o schimbare continuă şi într-un progres continuu, te supune la efort mereu, dar îţi dă posibilitatea performanţelor şi a satisfacţiilor profesionale. Şi atunci, foarte mulţi dintre tineri, care sunt extrem de pragmatici, se orientează spre astfel de profesii în care solicitarea este maximă.
Foarte mulţi absolvenţi au plecat în ultimii ani din ţară.
Într-adevăr, unii îşi găsesc această mulţumire profesională în ţară, alţii în străinătate. Ne dorim ca ei să găsească motivaţia profesională şi financiară în România, iar noi să beneficiem de absolvenţi bine formaţi, inteligenţi, care să lucreze în sistemul de sănătate românesc. Sunt convins că majorările salariale, cele care deja se simt, dar şi cele care sunt anunţate, vor reprezenta o atracţie pentru fiecare tânăr absolvent. Până acum, în momentul în care terminau facultatea, cu retribuţia de medic rezident, aceşti tineri nu aveau cum să se descurce, în condiţiile în care nu aveau şi o familie care să îi sprijine financiar. Cu 1.500, 1.600 sau 1.800 de lei, bani din care erau nevoiţi să se întreţină, să îşi cumpere şi materiale pentru studiu, este greu să faci performanţă.
Cât de dificil le este în perioada Rezidenţiatului?
Rezidenţiatul înseamnă trei ani pentru medicină de familie, dar poate însemna şi şapte ani pentru o specialitate cum este chirurgia cardiacă. Imaginaţi-vă că aceşti tineri termină facultatea la 25 de ani, cel mai devreme, şi pot să ajungă în aceste specializări, pe picioare proprii, cu o diplomă de medic specialist în mână, abia după vârsta de 30 de ani. Fără îndoială că în afară de satisfacţie profesională ai nevoie şi de recunoaştere în raport cu munca pe care o faci şi cu rezultatele pe care le obţii şi, evident, cu satisfacţia materială.
„Stomatologia este mai căutată decât medicina“
Şi Facultatea de Medicină Dentară atrage mulţi absolvenţi.
Fără îndoială, medicina dentară este o specializare foarte căutată pentru că îţi oferă din start posibilitatea de a intra în câmpul muncii după terminarea facultăţii şi obţinerea diplomei de licenţă. Absolvenţii pot lucra fie în privat, fie în învăţământ, fie în diverse instituţii de îngrijire medicală înfiinţate sau care funcţionează în legătură cu primăriile sau cu administraţiile locale. Absolvenţii de medicină dentară îşi găsesc uşor de lucru fără a mai fi obligaţi la studii suplimentare, aşa cum sunt cei de la medicină. Excepţie fac cei care fac chirurgie buco-maxilo-facială. Este o specializare chiar mai căutată decât medicina.
De ce?
Pentru că în medicină se munceşte mult mai mult, şi în timpul facultăţii şi după finalizarea acesteia, iar performanţele şi mulţumirile vin mai greu. În schimb, în stomatologie, satisfacţia profesională vine mai rapid.
În ce măsură există un interes pentru farmacie?
Şi după terminarea facultăţii de Farmacie poţi profesa imediat. În privinţa specializării de asistenţă medicală şi moaşe lucrurile se îmbunătăţesc, dar mai e nevoie de ceva. Există o concurenţă oarecum nefirească. Vorbim de acele şcoli postliceale din care rezultă asistenţi medicali nelicenţiaţilor din facultăţi ies asistenţi medicali licenţiaţi. În câmpul muncii nu s-a făcut momentan o distincţie foarte clară între aceste două tipuri de absolvenţi. Salarizarea este diferită, dar foarte puţine spitale o recunosc şi foarte puţini sunt cei care vin să studieze la universitate.
Se vede această discrepanţă în pregătire?
Da, pentru că e clar că rigoarea noţiunilor pe care le primesc este mai mare decât într-o şcoală postliceală care s-a înfiinţat undeva într-un orăşel sau în afara centrelor universitare. Poate că dificultăţile pe care le are
un absolvent de şcoală postliceală nu sunt aceleaşi cu cele pe care le
are un absolvent de universitate.
Se încarcă comentariile...
