Noi modificari la Legea Educaţiei Naţionale (II)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Continuăm serialul privind ultima OUG de modificare a Legii Educatiei Nationale (LEN). Sunt multe prevederi discutabile şi cel puţin bizare. Interesant este şi faptul că sindicatele s-au declarat foarte mulţumite de OUG, dovadă a faptului că au contribuit din plin atunci când a fost vorba de interesele profesorilor. Pentru pacea socială, care n-a mai condus la greve, în prag de examen.

Dar interesele elevilor, de cine sunt apărate?

32.  La articolul 112, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4 1), cu următorul cuprins:

(4 1) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea palatele şi cluburile elevilor, cluburile sportive şcolare, ale căror cheltuieli curente şi de capital se finanţează de la bugetul de stat, fac parte din domeniul public al statului şi sunt administrate de Ministerul Educaţiei Naţionale, prin inspectoratele şcolare judeţene şi prin consiliile de administraţie ale acestor unităţi. Acestea pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului

Periculoasă, pentru ca toate aceste terenuri şi clădiri pot fi închiriate, concesionate, exploatate comercial , prin simpla decizie a Consiliului Local sau Judeţean, şi este vorba de Palatul Copiilor din Bucureşti, alte clădiri de patrimoniu din centrele oraşelor mari. Putem presupune că operaţiile comerciale ulterioare se vor face contra unor comisioane grase.

Aşa de sărac este statul nostru, că nu mai poate suporta cheltuielile de întreţinere ale acestor clădiri, în folosul copiilor şi tinerilor?

Toată această manevră este un cadou de ultimă oră făcut baronilor şi primarilor, pentru a le stâmpăra foamea de bani, şi pentru a fi siguri de ajutor în campania electorală ce se apropie.

Este adevărat că:

33. La articolul 112, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

6) Schimbarea destinaţiei bazei materiale a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se poate face de către autorităţile administraţiei publice locale numai cu avizul conform al ministrului educaţiei naţionale.
Procedura elaborării avizului conform şi condiţiile necesare acordării acestuia se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.


Dar, de ce le-ar lua primăriile şi/sau Consiliile Judeţene, doar să se încarce cu cheltuieli,  fără niciun profit? Nu cred că s-ar întâmpla aşa ceva, iar avizul conform nu este chiar aşa de greu de obţinut, când e vorba de interese de partid.


La articolul 9, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2 1), cu următorul cuprins:

(2 1) Pentru absolvenţii de liceu care nu au susţinut/nu au promovat examenul de bacalaureat naţional, statul poate asigura, din finanţarea de baza sau din alte surse de finanţare, organizarea de cursuri de pregătire pentru examenul de bacalaureat.

9. La articolul 78, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (5 1), cu următorul cuprins:
(5 1) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în cazuri temeinic justificate, se poate organiza o sesiune de bacalaureat specială, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.


În condiţiile în care la sesiunea în curs s-au înscris doar 130.000 de candidaţi, din circa 200.000 elevi aflaţi în seria curantă în clasa a XII-a, ar fi de mirare dacă aceşti ar da buzna la o sesiune specială, ocupaţi find cu slujbe, sau plecaţi în străinătate.

La cursurile de pregătire, organizate şi în anii trecuţi, s-au prezentat circa 10% dintre cei picaţi sau neprezentaţi.

Explicaţia constă în faptul că şi elevii şi profesorii ştiu că nu se poate recupera materia de 4 ani (la matematică, limba şi literature romană), in 12-15 şedinţe de pregătire, când gândurile îţi stau la altceva, nu la carte.

Mai grav, întreaga tendinţă de fugă de şcoală şi de diplome îşi are originea în semnalele pieţei muncii, care nu mai valorizează diplome şi studii fără acoperire în competenţele cerute de piaţă muncii.

La articolul 92, după alineatul (2) se întroduc două noi alineate,
alineatele (2 1) şi (2 2), cu următorul cuprins:

(2 1) Evaluarea anuală a activităţii manageriale desfăşurate de directorii şi directorii adjuncţi din unităţile de învăţământ preuniversitar şi a inspectorilor şcolari se realizează de către inspectoratul şcolar, conform unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale

După schimbarea prezentată în precedent analiză, prin care directorii sunt angajaţi prin concurs organizat de către Inspectoratul Şcolar, iată bomboana pe coliva descentralizării, directorii sunt evaluati tot de către Inspectoratul Şcolar şi nu de Consiliul de Administraţie.

Ştiind că vor da socoteală doar factorului politic, reprezentat de Inspectoratul Şcolar, e clar cui vor da ascultare directorii, ale cui interese le vor apăra: ale puterii pollitice aflate vremelnic la guvernare.

Aceasta este explicaţia pentru care învăţământul românesc este la coada clasificărilor internaţionale.

La articolul 96, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:


(3) Consiliul de administraţie este organul de conducere al unităţii de învăţământ. La şedinţele consiliului de administraţie participă de drept  reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de
activitate învăţământ preuniversitar din unitatea de învăţământ, cu statut de observatori.
(4) Preşedintele consiliului de administraţie este directorul unităţii de învăţământ. Preşedintele conduce şedinţele consiliului de administraţie şi semnează hotărârile adoptate.


O fi, dar ce conducere mai este şi aceea în care directorul este ales  şi evaluat de către  Inspectoratul Şcolar, profesorii sunt selectaţi prin Concurs Naţional de către Inspectorate, la fel finanţarea este dictată de primărie şi Inspectorat.

Ce mai conduce Consiliul de Administraţie (CA)? Personalul de îngrijire şi secretariatul, că altceva nu prea mai are ce.

De aici şi dezinteresul membrilor CA, manifestat şi prin absentele de la şedinţele acestuia, pornit de la convingerea că oricum directorul ia toate deciziile, fără să se sinchisească de CA, care nu are nici o armă împotriva lui, nu CA îl selectează şi evaluează. Este exact paradigma de conducere a şcolilor din timpul comunismului.

În următorul comentariu continuăm analiza
 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite